Funiculare forestiere I

Study Notes

Un funicular este o instalație de colectare a lemnului care diferă de tractoarele cu trolii în principal prin folosirea unui cărucior sau dispozitiv similar.
Funicularele forestiere sunt utilizate pentru colectarea lemnului în zonele greu accesibile.

Sistemele cu cabluri de tipul ,,Ground Lead” sunt caracterizate prin faptul că cablul purtător este suspendat și că nu prezintă avantajul ridicării pieselor de lemn de la sol.
Sistemele cu cabluri de tipul ,,High Lead” utilizează un cablu purtător, un cablu trăgător și un cablu de retur.
Sistemele cu cabluri de tipul ,,Standing Skyline” sunt sisteme care utilizează un cablu purtător și care nu necesită suporți intermediari.
Sistemele cu cabluri de tipul ,,Live Skyline” au un cablu purtător care poate fi coborât la sol.

La funicularele clasice, grupurile de acționare sunt montate pe sănii.
Funicularele moderne sunt echipate cu dispozitive de manipulare și procesare a lemnului.
Cărucioarele folosite la funiculare forestiere pot să aibă până la 4 roți.

O funcție a cablului purtător este aceea de a susține căruciorul și de a tracta sarcina prin intermediul căruciorului.
O funcție a cablului trăgător este aceea de a tracta căruciorul și de a tracta sarcina prin intermediul căruciorului.
O funcție a cablului de retur este aceea de a tracta sarcina prin intermediul căruciorului.

Suporții intermediari au rolul principal de a susține cablul purtător.
Suporții de capăt sunt necesari pentru tensionarea cablului purtător și pentru ancorarea cablului trăgător.
Saboții preiau eforturi din tensiunile cablului purtător.

Cablurile sunt construite din materiale textile cu inimă de oțel.
Toronul este un dispozitiv folosit la întinderea cablurilor și este un mănunchi de sârme înfășurat în jurul unei inimi centrale.
Sensul de înfășurare caracterizează direcția pe care sunt înfășurate sârmele în toron și toroanele în cablu.

Alungirea elastică a unui cablu poate depinde de efortul la întindere și de construcția cablului.
Un tren de rulare conține mecanismul de blocare-deblocare, roțile și cadrul metalic.

Zonele de ancorare sunt zone explicite în care se realizează ancorarea în teren.
Suporții de capăt se pot construi pe arbori sau cioate.
Capacitatea de reținere a unei cioate depinde de adâncimea și densitatea solului.

Calculul aproximativ al diametrului cioatelor sau a arborilor folosiți pentru ancorare se face în funcție de efortul maxim de întindere în cablu.
Diametrul saboților se determină în funcție de efortul maxim de întindere în cablu.

Planificarea reprezintă studiul posibilităților de amplasare a funicularelor.
Semnalizarea punctelor de capăt este relevantă pentru instalațiile de distanță lungă.
Jalonarea unui traseu reprezintă măsurarea distanțelor și declivităților pe un traseu dat.

Pentru un proiect de funicular, principala piesă desenată este profilul longitudinal.
Raportarea datelor de teren pentru un profil longitudinal se face prin folosirea unor scări diferite pentru distanțe și cote.
Un carnet de teren pentru un traseu de funicular trebuie să conțină cel puțin informații despre numărul de ordine al pichetului, distanța între picheți, declivitatea între picheți și observații.