Fundamentele comportamentului social în sănătate

Abordare care analizează atât factorii de risc, cât și factorii de protecție implicați în reacția pacientului la o boală cronică.

Modelul analizează cum o boală cronică afectează adaptarea continuă a familiei, subliniind importanța sprijinului social și a adaptabilității în timp.

Factori specifici bolii care pot crește riscul apariției unor reacții negative.

Factori specifici individului care pot contribui la o bună adaptare la boala cronică.

Strategii specifice utilizate de indivizi pentru a face față stresului cauzat de boala cronică.

Psihologii clinicieni pot avea dificultăți în a înțelege și a aplica intervenții specifice în domeniul îngrijirilor medicale, datorită lipsei de cunoștințe medicale și a jargonului medical complex.

Consecințele psihologice ale bolilor, traumelor sau tratamentelor medicale pot afecta starea mintală a pacienților.

Simptomele fizice pot fi rezultatul unor probleme psihologice, cum ar fi depozitatul.

Anumite afecțiuni au legături puternice cu factori psihologici, cum ar fi tensiunea arterială, durerile de cap migrenoase sau sindromul de intestin iritabil.

Simptomele fizice pot fi influențate de factori psihologici, cum ar fi enurezisul, encoprezisul sau senzația de vertij din chimioterapie.

Comportamentul pacientului poate afecta starea lui de sănătate, ca în cazul complicațiilor somatice asociate cu fumatul sau alimentația nesănătoasă.

Experiența medicală poate provoca stres și disconfort emoțional, necesitând intervenție psihologică

Psihologii clinicieni joacă un rol important în echipa medicală, ajutând pacienții să gestioneze stresul, să se adapteze la boli și să își dezvolte mecanisme de coping eficiente.

Starea de invaliditate fizică și starea psihică precară se pot potența reciproc, ducând la o calitate a vieții scăzută la pacienți.

Cercetările arată o relație strânsă între durerea cronică și condiții comorbide, cum ar fi depresia, anxietatea și diverse tipuri de adicții.

Pacienții cu o anxietate anticipativă ridicată prezintă o rată mai mare a anxietății generalizate, fricii de durere, atacurilor de panică, pesimismului și a mecanismelor de evitare a durerii.

Durerea cronică afectează nu doar zona afectată, ci întregul sistem psihic al pacientului, precum și viața celor din jur.

Comportamentul familiei și mesajele culturale despre gestionarea durerii influențează modul în care este percepută și experimentată.

Abilitățile cognitive, experiențele anterioare, credințele și trăsăturile de personalitate influenţează managementul durerii.

Este esențial să se țină cont de toate aspectele psihologice ale pacientului pentru a înțelege particularitățile și a optimiza tratamentul.

Nu există diferențe semnificative în percepția durerii între persoanele vârstnice și cele tinere, deși acuitatea dureroasă la vârstnici nu scade.

Abordarea care implică studiul factorilor psihologici în sănătate și boală, inclusiv emoții, cogniție și comportament.

Un model care explică legăturile între factori personali, sociali și comportamentali în relație cu sănătatea și boala.

Conceptul care subliniază importanța mediului în dezvoltarea și sănătatea individului. Include influențe macro și micro.

Modelul care sugerează că intenția de a realiza un anumit comportament depinde de atitudini, norme sociale și auto-eficacitate.

Un set de caracteristici stabile care influențează gândirea și comportamentul, inclusiv trăsături emoționale, cognitive și motivaționale.

Studiu sistematic al comportamentelor legate de sănătate, cum ar fi nutriția, exercițiile fizice sau consumul de substanțe.

Un set de practici clnice care integrează principiile psihologiei sănătății în îngrijirea medicală, pentru a promova sănătate și a face față bolii.

O perspectivă care explorează rolul psiho-imunității în sănătate și boală, concentrându-se pe interacțiunea dintre sistemul nervos și sistemul imunitar.

Un set de reguli și așteptări partajate de către membrii unui grup, care ghidează comportamentul și atitudinile acestora.

Procesul prin care membrii unui grup ajung să adopte o opinie sau un comportament comun, fie prin influența reciprocă, fie prin influențe exterioare.

Studiu clasic al lui Muzafer Sherif care a demonstrat existența și puterea normelor de grup prin observarea comportamentului participanților într-un experiment cu efecte vizuale ambigue.

Influența dominantă exercitată asupra comportamentului individual de către norma de grup, care poate duce la obediență și conformism.

Conceptul care explică tendința membrilor unui grup de a se adapta la normele grupului, chiar dacă aceștia nu sunt de acord inițial.

O formă a influenței sociale care apare atunci când indivizii își modifică comportamentul pentru a se conforma așteptărilor și normelor grupului din care fac parte.

Conceptul care explică tendința membrilor unui grup de a se conforma normelor grupului din dorința de a fi acceptați și apreciați.

Cea mai importantă sursă a uniformității comportamentale a grupului, care se bazează pe influența reciprocă a membrilor.

Modificarea comportamentului și a activităților unui pacient cu durere cronică, ca urmare a fricii de a exacerba durerea. De exemplu, evitarea activităților plăcute sau utile, cum ar fi mersul cu bicicleta, ieșirile în parc sau viața sexuală.

Reducerea mobilității și a activității fizice, ceea ce poate duce la pierderea masei musculare, variații de greutate și o scădere a sociabilității.

Modificări în percepția durerii cauzate de stresul marital, ca urmare a schimbărilor în rolurile familiei, statutul profesional (avansare, șomaj sau pensionare), situația financiară sau alți factori.

Modelul tranzacțional cognitiv-comportamental se concentrează asupra rolului familiei în gestionarea durerii cronice, subliniind importanța interacțiunilor sociale și a învățării.

Interacțiunile sociale joacă un rol fundamental în modul în care pacientul învață să gestioneze durerea, influențând comportamentul, mecanismele de coping și calitatea vieții.

Există comportamente care pot intensifica durerea și agrava starea pacientului, cum ar fi dramatizarea durerii și accentuarea dizabilității, și care pot fi întărite (conștient sau inconștient) de către familie.

Modelul tranzacțional cognitiv-comportamental este specific în identificarea factorilor familiali care influențează percepția durerii, inclusiv căutarea informațiilor, atribuirea cauzelor bolii, gestionarea emoțiilor, aderența la tratament.

Modelul tranzacțional cognitiv-comportamental este o combinație a teoriei cognitiv-sociale și a behaviorismului, care explorează rolul familiei în gestionarea durerii cronice.