Fosa Pterigopalatină - Anatomie

O cavitate profundă situată între procesul pterigoidian și corpul maxilarului, cu legături spre fosa nazală, fosa craniană medie, sinusul sfenoidal, sinusul maxilar și orbita.

Peretele frontal al fosei pterigopalatină este format de fața posterioară a corpului osului maxilar, excluzând tuberozitatea maxilarului.

Peretele posterior al fosei pterigopalatină este format de fața anterioară a rădăcinii procesului pterigoidian.

Peretele medial al fosei pterigopalatină este format de lama perpendiculară a osului palatin.

Tavanul fosei pterigopalatină este format din mai multe zone ale osului sfenoid, inclusiv aripa mare și corpul.

Fosa pterigopalatină permite comunicarea cu alte cavități prin intermediul unor deschideri osoase.

Gaura sfenopalatină permite comunicarea dintre fosa pterigopalatină și fosa nazală, prin care traversează vase și nervi.

Fisura orbitală inferioară permite comunicarea dintre fosa pterigopalatină și orbita, prin care traversează nervi și vase.

Canalele palatine mare și mici permit comunicarea dintre fosa pterigopalatină și regiunea palatină, prin care traversează vase și nervi.

Ganglionul pterigopalatin, artera maxilară, nervul maxilar, plexul venos pterigomaxilar și țesut conjunctiv formează elementele principale din fosa pterigopalatină.

Nervul zigomatic trece prin fisura orbitală inferioară și se continuă pe peretele lateral al orbitei, sub nervul lacrimal, cu care se anastomozează.

Prin anastomoza dintre nervul zigomatic și nervul lacrimal trec fibrele parasimpatice ale ganglionului lui Meckel destinate glandei lacrimale.

Nervul maxilar intră în fisura pterigomaxilară și se află în șanțul de pe fața posterioară a maxilarului, superior de tuberozitate.

Nervul maxilar emite nervi alveolari superiori posteriori la nivelul peretelui anterior al fosei infratemporale.

Nervul infraorbital este ramura terminală a nervului maxilar.

Artera palatină descendentă este ramură colaterală a arterei maxilare.

Artera palatină descendentă dă naștere arterelor palatine mici și arterei palatine mari.

Artera canalului pterigoidian, sau artera vidiană, este o ramură colaterală a arterei maxilare.

Artera sfenopalatină este ramura terminală a arterei maxilare.

Artera sfenopalatină intră în fosa nazală și dă naștere la ramuri nazale laterale și septale.

Peretele frontal al fosei este format de fața posterioară a osului maxilar, fără tuberozitatea maxilarului.

Peretele posterior este delimitat de fața anterioară a rădăcinii procesului pterigoidian.

Peretele medial este format de lama perpendiculară a osului palatin.

Peretele superior este format din aripa mare și corpul osului sfenoid, precum și procesul orbital al osului palatin.

Fosa comunică cu fosa nazală prin gaura sfenopalatină, cu orbita prin fisura orbitală inferioară și cu regiunea palatină prin canalele palatine.

Ganglionul pterigopalatin (al lui Meckel), artera maxilară, nervul maxilar, plexul venos pterigomaxilar și țesut conjunctiv.

Ganglionul pterigopalatin (ganglionul lui Meckel) este un ganglion parasimpatic atașat nervului maxilar. Are legături cu nervul facial și primește input de la nervul canalului pterigoidian - nervul vidian.

Nervul maxilar are un traiect pe tavanul fosei, deasupra ganglionului pterigopalatin și arterei maxilare. Are o importanță majoră pentru trimiterea senzatiilor din zona feței superioare.

Artera maxilară traversează fosa dinspre lateral spre medial, încrucișând ganglionul pterigopalatin și nervul maxilar. Este importantă pentru vascularizarea zonei.

Nervul zigomatic este o ramură a nervului maxilar care traversează fisura orbitală inferioară și se continuă pe peretele lateral al orbitei, sub nervul lacrimal. Acesta se anastomozează cu nervul lacrimal, prin care trec fibrele parasimpatice ale ganglionului lui Meckel care inervează glanda lacrimală.

Nervul maxilar înainte de a se continua în orbită pătrunde în fisura pterigomaxilară și se aşează în şanţul de pe faţa posterioară a maxilarului, superior de tuberozitate. De aici, el trimite ramuri nervoase către dinții superiori posteriori.

Artera maxilară este o ramură a arterei carotide externe. Aceasta are o serie de ramuri colaterale care alimentează diverse zone ale feței și craniului. Ramura terminală a arterei maxilare este artera sfenopalatină, care intră în fosa nazală și alimentează zonele nazale.

Artera palatină descendentă, o ramură colaterală a arterei maxilare, alimentează palatul dur. Ea se divide ulterior în două ramuri: artera palatină mare și arterele palatine mici.

Artera canalului pterigoidian, denumită și artera vidiană, este o ramură colaterală a arterei maxilare. Aceasta se află în canalul pterigoidian, în apropierea ganglionului lui Meckel.

Artera sfenopalatină, ramura terminală a arterei maxilare, intră în fosa nazală și se divide în ramuri laterale și septale, asigurând vascularizația mucoasei nazale.

Nervul infraorbital este ramura terminală a nervului maxilar. Acesta se află în canalul infraorbital și inervează zonele inferioare ale feței, inclusiv buza superioară, nasul și pleoapa inferioară.

Nervul maxilar trimite nervi alveolari superiori posteriori, aceștia inervează zonele posterioare ale dinților superiori. Aceste ramuri nervoase se află în peretele anterior al fosei infratemporale.

Ganglionul lui Meckel este un ganglion parasimpatic situat în fosa pterigopalatină. Acesta primește fibre parasimpatice din nucleul lacrimo-nazal și le distribuie prin intermediul nervilor la cavitatea nazală, gura și glandele lacrimale.