Fiziologie Vegetală - Fotosinteza

Procesul prin care plantele verzi transformă lumina solară, apa și dioxidul de carbon în glucoză și oxigen.

Etapa fotosintezei în care energia luminoasă este captată și transformată în energie chimică (ATP) și NADPH.

Etapa fotosintezei care are loc în întuneric și în care se formează glucoză din dioxid de carbon.

Orificii mici pe suprafața frunzelor prin care plantele absorb dioxidul de carbon din aer.

Țesutul frunzei care conține cloroplastele, organitele responsabile de fotosinteză.

Compoziția chimică a cloroplastelor care absoarbe lumina solară.

Procesul de absorbție a dioxidului de carbon prin stomata și difuzarea lui prin spațiile intercelulare până la cloroplastele.

Compusul bogat în energie format în faza fotochimică a fotosintezei.

Tipul de fotosinteză care se caracterizează prin ciclul Calvin, care utilizează CO2 direct din atmosferă pentru a genera glucide.

Tip de fotosinteză care se caracterizează prin fixarea CO2 inițială de către PEP carboxilază, formând un compus cu 4 atomi de carbon, pentru a fi apoi utilizat în ciclul Calvin.

Diferența structurală a cloroplastelor din țesutul asimilator al plantelor C4, care pot fi bogate în amidon (granitate) sau complet lipsite de grane.

Speciile de plante care prezintă fotosinteza C4 sunt mai abundente în regiunile cu climă tropicală și subtropicală, indiferent dacă sunt umede sau aride.

Tip de fotosinteză care separă fixarea CO2 și utilizarea lui în ciclul Calvin în timp.

Enzima care catalizează fixarea CO2 în fotosinteza C4 și CAM.

Compusul cu 4 atomi de carbon format prin fixarea CO2 de PEP carboxilază.

Capacitatea plantelor CAM de a utiliza eficient apa în procesul de fotosinteză.

Rolul vacuolelor mari la plantele CAM.

Modificarea pH-ului sucului vacuolar al celulelor din mezofilul plantelor CAM în funcție de momentul zilei.

Tipul de cloroplast caracteristic plantelor C3. Acesta are un număr mare de grana, având un raport de 3:1 între clorofila a și clorofila b.

Tipul de cloroplast caracteristic plantelor C4. Acesta are un număr mic de grana și un raport de 3:1 între clorofila a și clorofila b.

Un proces prin care plantele C3 transformă CO2 în acid fosfogliceric (3C).

Un proces prin care plantele C4 transformă CO2 în acid malic (4C).

Produsul primar al fotosintezei plantelor C3.

Produsul primar al fotosintezei plantelor C4.

Un proces care consumă energie și reduce eficiența fotosintezei la plantele C3, mai ales în condiții de secetă.

Un proces care este foarte mic sau absent la plantele C4, datorită adaptărilor lor specifice.

Nivelul maxim al fotosintezei nete la plantele C3, în condiții favorabile.

Nivelul superior al fotosintezei nete la plantele C4, datorită adaptărilor lor specifice.

Cantitatea de lumină care cade pe suprafața frunzelor influențează fotosinteza. Din toată lumina primită, doar o parte mică este absorbită și folosită pentru fotosinteză.

Plantele heliofile (luminoase) au o fotosinteză mai intensă la niveluri mai mari de lumină solară.

O parte din lumina care cade pe o frunză se reflectă, alta străbate frunza și altă parte este absorbită. Doar o mică parte din lumina absorbită este folosită pentru fotosinteză.

Grosimea frunzelor și cantitatea de pigmenți fotosintetici influențează câtă lumină străbate frunzele.

Structura cuticulei, care poate fi netedă sau mată, influențeaza intensitatea luminii reflectate, afectând astfel fotosinteza.

O parte din energia luminii absorbite de frunze este folosită pentru a crește temperatura frunzelor, cu 1-20 de grade Celsius peste temperatura mediului ambiant.

Plantele de tip C4 au o fotosinteză mai eficientă în condiții de secetă și temperatură ridicată, deoarece fixează CO₂ mai eficient.

Transferul însușirilor metabolice ale plantelor C4 la plantele C3 ar putea ajuta la combaterea schimbărilor climatice și a efectelor încălzirii globale.

Factori interni, cum ar fi particularităţile de specie sau starea fiziologică, pot influența fotosinteza plantelor.

Temperatura minimă la care fotosinteza mai are loc la plantele cu frunze persistente în timpul iernii poate fi scăzută la -60°C la molid și la -20°C la grâul de toamnă.

Temperatura maximă la care fotosinteza mai are loc este de aproximativ 45-50°C în regiunile temperate și 50-55°C în regiunile sudice.

Cantitatea de apă din frunze influențează intensitatea fotosintezei. Un deficit de apă scade fotosinteza, în timp ce excesul de apă poate afecta difuzia gazelor.

Excesul de amidon în cloroplaste poate inhiba fotosinteza din cauza lipsei de spațiu pentru reacțiile fotosintetice.

O cantitate suficientă de pigmenți asimilatori este esențială pentru o fotosinteză eficientă.