Fiziologia Analizatorilor

Celule specializate sau terminații nervoase libere, organe senzoriale speciale. La homeoterme, sunt terminații nervoase libere, separate pentru cald și rece.

Variația temperaturii.

Receptorii termici sunt distribuiți inegal pe suprafața corpului, cu o densitate mai mare pentru rece.

Semnalul termic de la receptorii cutanați sau viscerali pătrunde în măduvă, apoi, pe calea fasciculului spinotalamic anterolateral, ajunge la FR din trunchiul cerebral și în nucleii ventrobazali talamici.

Celulele cu conuri și bastonașe din retină.

Modificarea puterii de refracție a cristalinului, modificarea diametrului pupilei și mișcările conjugate ale globilor oculari.

Totalitatea celulelor receptoare legate direct cu o celulă ganglionară.

Partea a lumii exterioare cuprinsă de un ochi.

Metoda care determină aria câmpului vizual prin măsurarea sensibilității la stimuli luminoși la distanțe diferite.

Celulele receptoare din urechea internă, responsabile de transformarea vibrațiilor sonore în semnale electrice.

Frecvența vibrațiilor sonore care determină înălțimea sunetului.

Intensitatea vibrațiilor sonore care determină volumul sunetului.

Camera umplută cu aer din urechea medie, care separă urechea externă de urechea internă.

Proprietatea mușchiului cardiac de a se contracta automat, fără stimuli externi.

Depolarizarea precoce a miocardului, urmată de o contracție extrasinusală.

Tipul de surditate cauzat de deteriorarea urechii interne sau căii nervoase auditive.

Protoneuronii pseudounipolari conectează receptorii senzoriali la ganglionii spinali. Axonul lor se leagă cu un deutoneuron în măduva spinării.

Axonii deutoneuronilor din măduva spinării care transmit semnalele dureroase către talamus, rămânând pe aceeași parte a corpului.

Axonii unor deutoneuronilor din măduva spinării traversează spre partea opusă şi se îndreaptă către nucleii din talamus.

Aceste fibre nervoase transmit semnalele dureri către substanța cenuşie periapeductală din mezencefal, care contribuie la inhibarea senzației de durere.

Un sistem complex din creier care controlează și modulează semnalul dureros.

O zonă din mezencefal care are un rol important în inhibarea senzației de durere.

Un nucleu din trunchiul cerebral care are rol inhibitor al durerii, contribuind la reglarea sensibilității dureroase.

Un sistem din măduva spinării care inhibă transmiterea semnalelor dureroase.

Sistemul nervos central (SNC) primește în mod constant informații despre mediul extern și intern al organismului.

Procesul de transformare a semnalelor din mediul extern și intern în biopotențiale.

Căile nervoase care transmit semnalele codificate către SNC.

Procesul de traducere a excitației primite la SNC în senzație.

Sistemul organismului animal responsabil de recepționarea, transmiterea și prelucrarea informațiilor senzoriale.

Receptorii senzoriali care recepționează informații tactile, termice și dureroase de pe corp.

Sensibilitatea pielii la presiune, vibrații și atingere.

Receptorii specializați pentru detectarea durerii, stimulați de stimuli puternici.

Nodulul sinoatrial Keith-Flack este un grup de celule specializate în conducerea impulsurilor electrice în inimă. Acesta este responsabil pentru inițierea ritmului cardiac normal.

Nodulul atrialoventricular Aschoff-Tawara controlează viteza transmiterii impulsurilor electrice din atrii către ventricule.

Fasciculul Hiss este o bandă de țesut muscular specializat ce transportă impulsurile electrice din nodulul atrialoventricular către ventricule.

Rețeaua Purkinje este o rețea de fibre ce răspândesc impulsurile electrice în ventricule, asigurând o contracție coordonată a mușchiului cardiac.

Căile sensibilității auditive sunt formate din mai multe neuroni (I, II, III, IV, V) care transportă semnalele nervoase de la urechea internă către lobul temporal.