Exercitarea puterii de stat

Puterea statului într-o democrație provine de la popor și este exercitată prin intermediul unui sistem de instituții.

Organele de stat, cum ar fi Parlamentul, Guvernul și sistemul judiciar, formează mecanismul de stat.

Legea fundamentală a unui stat, care stabilește modul de organizare și funcționare a puterii de stat.

Organele de stat desemnate să exercite puterea.

Creată din grupuri sociale cu competențe specifice și autoritate de a emite acte cu forță juridică.

Funcția statului ce se referă la crearea legilor.

Funcția statului ce se referă la aplicarea legilor.

Funcția statului ce se referă la soluționarea litigiilor.

Principiul separației puterilor în stat presupune că puterea este împărțită între trei ramuri independente: executiv, legislativ și judiciar, pentru a preveni un abuz de putere.

John Locke, un filosof englez, considerat unul dintre părinții liberalismului modern, a contribuit la dezvoltarea teoriei separației puterilor prin lucrarea sa "Al doilea tratat despre guvernământul civil".

Charles Louis Montesquieu, un iluminist francez, a dezvoltat în continuare teoria separației puterilor în opera sa "Despre spiritul legilor", subliniind importanța împărțirii puterilor pentru a preveni tirania.

Aristotel, filosoful grec, a promovat ideea unei organizări a statului prin atribuirea de responsabilități distincte unor organe diferite.

Principiul separației puterilor a fost adoptat de revoluționarii francezi în „Declarația drepturilor omului și cetățeanului”, din 1789, și ulterior în Constituția din 1795.

Primele referințe la separarea puterilor în România pot fi găsite în Proiectul de Constituție al Cărvunarilor din 1822 și în Regulamentul organic din 1832.

Un sistem complex alcătuit din mai multe subsisteme - Parlamentul, autoritatea executivă, autoritatea de jurisdicție constituțională și autoritatea judecătorească - fiecare având funcții specifice și raporturi de subordonare și coordonare.

Un stat organizat pe baza principiului separației puterilor, care recunoaște drepturile și libertățile fundamentale ale omului și garantează realizarea lor.

Un stat în care toate organele sale acționează în conformitate cu legile și respectă drepturile și libertățile fundamentale.

O relație armonioasă și responsabilă între stat și cetățeni.

O precondiție esențială pentru funcționarea statului de drept, care asigură că statul își respectă obligațiile.

Relația dintre legiferare și executarea legii. Legiferarea se referă la crearea legilor, în timp ce executarea legii se referă la aplicarea efectivă a legilor.

Relația dintre partidul politic aflat la guvernare și partidele din opoziție. Partidul la guvernare are puterea de a decide, iar opoziția are rolul de a critica și de a controla.

Principiul separării puterilor presupune că statele trebuie împărțite în trei ramuri independente: legislativă, executivă și judecătorească. În democrațiile moderne, conceptul de „stat de drept” este adesea considerat a fi incompatibil cu o separare strictă a puterilor.

Ideea din doctrina separării puterilor de a distribui puterea statului între mai multe entități independente, cum ar fi Parlamentul, Președintele, Guvernul și Curtea Constituțională.

Autoritățile statului, cum ar fi Parlamentul, Președintele, Guvernul și Curtea Constituțională, sunt autorizate de popor prin procesul electoral. Poporul își exercită puterea prin intermediul acestor autorități.

Un stat format din două sau mai multe state membre care își transferă o parte din suveranitate către o autoritate centrală.

Statele membre ale unui stat federal, care își păstrează o parte din suveranitate.

Legea fundamentală a unui stat federal, care stabilește modul de organizare și funcționare a puterii de stat.

Legea fundamentală a unui stat federat, care trebuie să fie concordantă cu constituția federală.

O formă de asociere a statelor, în care acestea își păstrează suveranitatea individuală, dar cooperează în anumite domenii.

O formă de asociere a statelor, în care acestea își păstrează suveranitatea individuală, dar cooperează în anumite domenii

Două sau mai multe state care se unesc sub o singură conducere, dar își păstrează suveranitatea în alte domenii.

Două sau mai multe state care se unesc pentru a forma o entitate politică nouă.

Ansamblul metodelor și mijloacelor prin care se realizează puterea în stat, ținând cont de modul în care statul protejează drepturile și libertățile fundamentale ale indivizilor.

Un regim politic în care puterea executivă este complet subordonată puterii legislative.

Un regim politic în care puterea executivă și legislativă colaborează, controlându-se reciproc.

Un regim politic în care puterea este strict separată, dar există o colaborare funcțională între ramurile statului.

Un regim politic care combină elementele regimurilor prezidențiale și parlamentare, cu o împărțire a atribuțiilor executive între președinte și prim-ministru.

Romania este o republică semi-prezidențială, având în vedere că președintele este ales prin vot universal, poate dizolva Parlamentul în anumite condiții și nu are drept de inițiativă legislativă.