Echilibrul Acido-Bazic - Quiz

Capacitatea sângelui de a neutraliza produșii de degradare cu caracter acid este limitată. Această capacitate se epuizează rapid, asigurând doar o neutralizare imediată și temporară a metaboliților acizi.

Regenerarea continuă a capacității de tamponare a sângelui se realizează prin două mecanisme: respirator (eliminarea CO2) și metabolic (recuperarea bicarbonaților).

Hematiile, plămânii și rinichii sunt organele principale implicate în menținerea echilibrului acido-bazic.

Plămânii au o capacitate mare de a compensa aciditatea din organism. Această capacitate este demonstrată de eliminarea zilnică a aproximativ 500 g de bioxid de carbon.

Bioxidul de carbon se difuzează ușor din lichidul interstițial și sânge, intrând în hematii. Acolo, sub acțiunea anhidrazei carbonice, se transformă în acid carbonic.

Acidul carbonic se disociază în ioni de HCO3- și H+. Protonii sunt preluați temporar de hemoglobina redusă, eliberând ioni de K+ pentru neutralizarea bicarbonaților, care trec din hematii în plasmă.

Bicarbonații trec din hematii în plasmă, pe seama unui schimb reciproc cu clorurile, ceea ce duce la creșterea volumului eritrocitar și a valorii hematocritului în sângele venos.

Plămânii elimină CO2, contribuind la regenerarea capacității de tamponare a sângelui.

Reprezintă valoarea pH-ului sângelui recoltat în condiții de anaerobioză. Depinde de temperatura la care se lucrează (pH 37°C = 7,45 / 7,40 / 7,35).

Servește la determinarea componentei acide a tamponului din sânge. Valoarea normală variază în funcție de locul de recoltare (A/C/V).

Concentrația bicarbonatului la 37°C, în sângele recoltat anaerob. Valoarea normală: 24 ± 2 / 25 ± 2 mmol/L (A / V).

Concentrația în bicarbonat a plasmei echilibrate la 37°C, cu pCO₂ = 40 mmHg și o saturație în O₂ = 100% (condiții standard). La pH = 7,4, BS = 24 mmol/L.

Reprezintă conținutul în CO₂ al BA și H₂CO₃ din plasma separată anaerob la 37°C.

Reprezintă suma anionilor tampon din sânge (BA+Hb+Prot).

Reprezintă abaterea pozitivă (exces de baze, +BE) sau negativă (deficit de baze, -BE) a BB de la BBstandard .

Este o măsură a anionilor plasmatici alții decât Cl^- și HCO₃^- (lactat, corpi cetonici nevolatili, sulfați, fosfați, alți acizi organici). Se calculează din ecuația: LA = [Na⁺]+[K⁺]-[Cl^-]-[HCO₃^-]; în sângele venos = 5 - 14 mmol/L.

Substanță fosfolipidică care previne colapsarea alveolelor pulmonare.

Diferența de presiune parțială a CO₂ între sânge și aer: 40 mmHg în sângele arterial, 46 mmHg în sângele venos și 0,3 mmHg în aer.

Rinichii elimină acizii nevolatili rezultați din metabolismul aminoacizilor sulfurați, fosfolipidelor și acizilor grași.

Rinichii reabsorb bicarbonatul filtrat (în tubul proximal) și secretă protoni (în tubii distali).

Protonii secretați de celulele tubulare reacționează cu bicarbonatul filtrat, formând acid carbonic (H₂CO₃).

Acidul carbonic (H₂CO₃) se transformă în dioxid de carbon (CO₂) și apă (H₂O) sub acțiunea anhidrazei carbonice.

Dioxidul de carbon (CO₂) penetrează membrana celulelor tubulare renale, refăcând acidul carbonic (H₂CO₃).

Acidul carbonic se disociază în protoni (H⁺) și bicarbonat (HCO₃^-), iar bicarbonatul este transferat din lumenul tubular în sângele peritubular.

Sistemul tampon creatinina-creatinină este eficient în eliminarea acidității titrabile doar la pH-uri mai mici de 5. Acest lucru înseamnă că, la pH-uri normale, acest sistem tampon nu are o contribuție semnificativă la reglarea echilibrului acido-bazic.

Rata de eliminare renală a acidității titrabile variază în funcție de pH-ul urinei. În acidoză, rinichii elimină mai multă aciditate titrabilă, mai ales prin β-hidroxibutirat. În alcaloză, eliminarea este mai scăzută.

Stomacul contribuie la echilibrul acido-bazic prin producerea de acid clorhidric (H+Cl-), care este eliberat în sucul gastric. Acest acid este important pentru digestie, dar poate afecta pH-ul sângelui. În același timp, stomacul importă bicarbonat (HCO3-) în sânge.

Ficatul are un rol important în reglarea echilibrului acido-bazic prin transformarea lactatului în glucoză, iar aceasta în glicogen. Acest proces ajută la menținerea echilibrului acido-bazic, deoarece lactatul este un acid slab, iar glucoza este un compus neutru.

La nivel hepatic au loc procese de detoxificare, cum ar fi sulfoconjugarea și glucuronoconjugarea. Acești procesi ajută la eliminarea substanțelor toxice din organism, mulți dintre aceștia fiind acizi, prevenind acumularea lor și dezechilibrele acido-bazice.

În acidoza acută, rinichii elimină o cantitate mai mare de amoniu (NH₄⁺) datorită creșterii nivelului de amoniac (NH₃) din sângele venos renal.

Un pH acid intracelular activează transportul mitocondrial al glutaminei și dezaminarea /oxidarea acesteia, ducând la o producție crescută de amoniu.

În acidoza cronică, rinichii se adaptează prin activarea transportorilor bazolaterali și mitocondriali ai glutaminei, dar și a glutaminazei și a altor enzime implicate în oxidarea glutaminei.

Această adaptare la acidoza cronică permite excreția urinară a unei mari cantităţi de NH₄⁺, la orice pH, chiar neutru.

Principalul tampon urinar este tamponul fosfat, format din două specii ionice: diacid (H₂PO₄^-) și monoacid (HPO₄^2-).

Aproximativ 30 mmol de protoni sunt eliminați zilnic prin transformarea Na₂HPO₄ în NaH₂PO₄, prin reacția cu protonii excretați în lichidul tubular renal proximal.

Secreția de protoni în tubii colectori, sub acțiunea ATP-azei pentru protoni, poate acidifia urina la pH < 6.

Excreția HCO₃^- se produce doar dacă concentrația bicarbonatului plasmatic depăşeşte 28 mmol/L.

Oxigenul se leagă de hemoglobina din sânge, formând oxihemoglobina, care este mai acidă. Această aciditate determină eliberarea de protoni (H+) din hemoglobina, în schimb pentru ioni de potasiu (K+) din sângele venos.

Protonii eliberați din hemoglobina formează acid carbonic, care se descompune în bioxid de carbon (CO2) și apă. Această reacție se desfășoară cu ajutorul unei enzime numite anhidrază carbonică.

Bicarbonații din eritrocite (globule roșii) se schimbă cu bicarbonații din plasmă. În același timp, clorurile trec din plasmă în eritrocite pentru a echilibra electrolitul.

Volumul eritrocitelor scade în sângele arterial din cauza ieșirii clorurilor. Aceasta duce la scăderea hematocritului, proporția de eritrocite din sânge.

Hipoventilația duce la acumularea de CO2 în organism, cauzând acidoză respiratorie. Respirația forţată, dimpotrivă, elimină excesul de CO2, rezultând alcaloză respiratorie.

În țesuturi, oxihemoglobina cedează oxigen și se protonează, dezvoltând o aciditate crescută din cauza producerii de CO2 și acizi. În plămâni, oxigenarea hemoglobinei duce la cedarea protonilor.

Membranele celulare au o permeabilitate selectivă pentru diferite substanțe, permițând mișcarea CO2, HCO3-, H2O și Cl- în mod diferit.

Anhidraza carbonică accelerează reacția de formare a acidului carbonic, crescând viteza de formare a CO2. Anhidraza carbonică se găsește în eritrocite, celulele gastrice și celulele tubilor uriniferi.