Drept Internațional Umanitar

Drept Internaţional

• Dreptul internaţional se împarte în drept privat şi drept public.
• Denumirea "legi şi obiceiuri ale războiului" a fost adoptată prin Conferinţele de la Haga din 1899 şi 1907.
• Izvoarele principale ale dreptului internaţional umanitar sunt tratatul internaţional şi cutuma.
• Jus ad Bellum nu face parte din sfera dreptului internaţional umanitar, ci din sfera dreptului internaţional public, odată cu implementarea conceptului de responsabilitate de protecţie şi odată cu ilegalizarea războiului de agresiune.
• Expresia jus in bello defineşte ansamblul de norme aplicabile în raporturile dintre părţile aflate în conflict armat.
• Titlul de "drept internaţional al conflictelor armate" a fost adoptat prin Convenţiile de la Haga din 1907.
• Principiul discriminării în atac presupune interzicerea atacării populaţiei civile şi a bunurilor culturale.
• Principiul proporţionalităţii impune ca părţile la conflict să nu aibă drept nelimitat în alegerea mijloacelor şi metodelor de război, cauzând doar pierderi proporţionale cu scopul militar urmărit.
• Conflictul armat neinternaţional este reglementat de Protocoalele aditionale din 1977 şi articolul 3 comun al Convenţiilor de la Geneva.
• Protocolul I recunoaşte războaielor de eliberare caracterul de conflict armat internaţional.
• Un conflict armat intern se internaţionalizează când se desfăşoară între un stat şi un grup armat organizat, care primeşte sprijin militar de la un alt stat străin.
• Identificarea tipului de conflict e relevantă pentru determinarea normelor de drept internaţional umanitar aplicabile.
• Mişcările de rezistenţă armată din teritoriile statului advers sunt considerate conflicte armate interne.
• Combatanţii sunt persoanele care, conform DIU, participă la ostilităţi, având dreptul de a comite acte de ostilitate asupra inamicului.
• Conform DIU, populaţia civilă are dreptul să ia armele doar în anumite condiţii, în mod spontan, din proprie iniţiativă.
• Angajarea copiilor sub 15 ani în conflicte armate este interzisă.
• Combatanţii ilegali sunt mercenarii, spionii şi cercetaşii.
• Forţele paramilitare şi de poliţie pentru a li se recunoaşte statutul de combatant, statul are obligaţia de a notifica acest lucru celeilalte părţi adverse.
• După subiecţii implicaţi în conflict, conflictele armate se clasifică în internaţionale şi neinternaţionale.
• Convenţiile de la Geneva din 1949 asigură protecţie în caz de conflict armat internaţional.
• Dreptul internaţional actual interzice conflictul armat şi războiul de agresiune.
• Normele cutumiare şi convenţionale ale dreptului internaţional umanitar devin aplicabile din momentul instituirii stării de beligeranţă.
• Armistiţiul este o suspendare temporară şi convenţională a ostilităţilor.
• Ocupaţia militară este invadarea şi ocuparea unui teritoriu inamic, cu scopul de a exercita asupra lui o autoritate temporară.
• Locuitorii teritoriului ocupat se pot organiza în mişcări de rezistenţă
• Tratatele care reglementează războiul maritim cuprind Convenţiile de la Haga din 1907 şi Convenţia 11 de la Geneva 1949.
• Infirmeriile aflate pe navele de război la bordul cărora au loc lupte sunt protejate în toate împrejurările.
• Personalul sanitar militar se identifică în misiune cu o brăţară pe braţul stâng cu semnul distinctiv.
• Potrivit Protocolului adiţional I din 1977, au statut de naufragiat membrii forţelor armate navale care se găsesc intr-o situaţie periculoasă pe mare.
• Persoanele civile sunt considerate toate persoanele aflate pe teritoriul in conflict, care nu poartă uniformă şi nu săvârșesc acte de ostilitate.
• Persoanele civile se bucură de protecție în afara cazului când participă direct la ostilități.
• Bunurile care au o legătură directă cu efortul militar sunt considerate obiective militare.
• Lucrările conţinând forțe periculoase, barajele, digurile şi centralele nucleare nu pot fi atacate dacă astfel de atacuri pot provoca eliberarea forțelor şi pierderi mari pentru populația civilă.
• Membrii forțelor armate afectați protecției civile, care participă la ostilități, pierd dreptul la imunitate, suportând o represiune disciplinară sau penală.
• Prizonierii de război vor fi eliberați și repatriați în țările lor în cel mai scurt timp după încetarea ostilităților active.
• Răspunderea statelor poate fi morală, politică sau materială.
• Curtea Penală Internaţională este o instanță permanentă.

Alte

• Criteriul juridic de "rău superfluu" definește efectele anumitor mijloace și metode de război care agravează inutil suferințele persoanelor scoase din luptă.
• DIU interzice utilizarea armelor chimice în zonele afectate.
• DIU interzice utilizarea armelor nucleare în anumite condiții.
• Conceptul de perfidie în DIU corespunde unui comportament viclean în luptă opus criteriilor inamicului de loialitate și unanimitate.
• Instrumentele și metodele de modificare a mediului nu pot fi utilizate în scopuri militare.