Curs de Drept Internațional Public

Evoluția conceptului de Europă de la o entitate geografică la una politică, sub influența contextului istoric și politic.

Idei sau doctrine care influențează modul în care oamenii gândesc și promovează formarea Europei.

Conceptul de Europă este afectat de evenimentele politice ale fiecărei epoci.

Termeni cheie pentru analiza procesului de integrare a statelor europene.

Influența ideilor politice intelectuali asupra deciziilor politice și asupra formării Uniunii Europene.

Planuri de unificare politică a Europei promovate de-a lungul timpului.

Cum influențează actorii din afara Europei unirea continentului.

Metode didactice care stimulează interacțiunea și înțelegerea activă a conținutului.

Ideea de a uni statele europene într-o federație respectând totodată specificitățile locale.

Conceptul de uniune a tuturor popoarelor sub o singură conducere.

Ideea că nu este important un teritoriu specific, ci dorința de a cuceri orice teritoriu.

Conceptul de a impune un singur set de legi, principii și interese tuturor popoarelor.

Abordarea lui Kant care pune suveranitatea dreptului la baza relațiilor internaționale.

Sistem politic care permite cooperarea dintre statele suverane.

Primul pas spre federalizare, o alianță între statele suverane.

Ideea că statul este o entitate complexă cu o personalitate și autonomie.

Proiectul Congregatio Concordiae, propus de regele Boemiei, propunea crearea unei organizații supra-statale pentru a asigura pacea și asistența reciprocă între statele creștine.

Proiectul Congregatio Concordiae prevedea un consiliu cu un lider ales, o curte de justiție și o armată comună pentru a rezolva disputele și a apăra împotriva otomanilor.

Planul lui Podiebrad prevedea un sistem de votare în consiliu, cu un vot pentru fiecare principiu din Germania, Franța, Veneția și alte state.

Proiectul Congregatio Concordiae a propus crearea unei societăți a națiunilor, o idee precursoare a organizațiilor internaționale moderne.

Francisc I, regele Franței, a rupt solidaritatea cu alte state creștine și a ales să se alieze cu sultanul Soliman, un act considerat începutul Europei moderne.

Francisco de Vitoria, Baltazar de Ayala și Alberico Gentilis au contribuit semnificativ la dezvoltarea dreptului internațional public.

Hugo Grotius a propus o societate a națiunilor bazate pe legi naturale și divine, care să promoveze arbitrajul și să respecte legea internațională.

Transformări în atitudinea față de dreptul internațional și relațiile între state se observă în perioada secolelor XV-XVI, evidențiate de acțiunile unor suverani și de scrierile unor juriști importanți.

Mitteleuropa a fost un proiect de hegemonie germană propus în timpul Primului Război Mondial, care urmărea să creeze o zonă sub dominația economică și politică germană în Europa Centrală și de Est.

Proiectul propunea anexări teritoriale, tratamente preferențiale pentru bunurile germane, controlul infrastructurii, în special porturile și căile ferate, și subordonarea militară a statelor independente.

Axa Berlin-Viena ar fi fost inima proiectului, iar Austria, prin reducerea influenței slavilor, ar fi devenit o putere germanică.

O uniune vamală a fost propusă pentru a consolida legăturile economice, dar presiunea politică din Berlin a determinat Viena să amâne negocierile.

Mitteleuropa a eșuat din cauza slăbiciunilor interne, a destrămării Austro-Ungariei și a puterii adversarilor, în special a Statelor Unite.

Sfârșitul Primului Război Mondial, înfrângerea Puterilor Centrale și dizolvarea Imperiului Austro-Ungar au pus capăt proiectului Mitteleuropa.

Sfârșitul războiului a adus dezbaterea despre rolul statului național și a naționalismului în contextul schimbărilor globale.

Au apărut trei atitudini: liberale, conservatoare și radicale, cu privire la rolul statului național și al naționalismului.

Claude-Henry Rouvroy, cunoscut și ca Contele de Saint Simon, a fost un gânditor social francez care, în 1813, a propus o reorganizare a societății europene. El credea într-o Europă unită politic, bazată pe o alianță a popoarelor, nu a monarhilor.

În 1813, Saint Simon a publicat „Scrisori către fiziologiști”, unde a descris viziunea sa despre o Europă reorganizată. El a susținut că sistemul parlamentar englez era cel mai potrivit model politic pentru o astfel de uniune.

Saint Simon credea că o uniune franco-britanică ar fi nucleul viitoarei Europe, bazată pe un parlament puternic care să judece diferendele dintre state. Acest parlament avea să aibă două camere: Camera superioară - membrii erau numiți de rege din rândul celor cu o avere de cel puțin 100.000 de franci și Camera comunelor - aleși din rândul cetățenilor alfabeți.

Proiectul lui Saint Simon prevedea un parlament european cu putere de a impune taxe, organiza munci publice și de a controla educația în întreaga Europă. El dorea ca popoarele europene să fie unite politic, dar să-și păstreze independența națională.

G.D. Eitchtal a publicat în 1840 o broșură numită „Despre unitatea europeană”, inspirată de ideile lui Saint Simon, care propunea o Europă unită.

Charles Lemonnier, în 1867, a fondat „Liga păcii și a libertății” și a publicat o carte intitulată „Statele Unite ale Europei” în 1872, toate inspirate de viziunea lui Saint Simon.

Proiectele lui Saint Simon, Eitchtal și Lemonnier au demonstrat interesul pentru o Europă unită încă din secolul al XIX-lea, prefigurând ideea Uniunii Europene de astăzi.

Documentul oficial al Comisiei Europene din 1930, care propunea o uniune federală a statelor europene, promovând o piață comună și o colaborare economică, sub conducerea Societății Națiunilor.

Un concept politic care propunea o uniune federală a Europei, promovând o piață comună și o colaborare economică sub conducerea Ligii Națiunilor.

Reacția mixtă a statelor europene la propunerea lui Briand: de la entuziasm până la reținere și suspiciune, reflectând diversele interese politice și diplomatice.

Argumentele care justificau refuzul Germaniei de a accepta propunerea lui Briand, bazate pe percepția că Franța dorea să păstreze controlul asupra relațiilor din estul și sud-estul Germaniei.

Lipsa clarityi a diplomației britanice, oscilând între percepția unei versiuni „orientale

Argumentele principale care au condus la respingerea propunerii lui Briand de către statele europene.

Concentrarea dezbaterilor pe chestiuni economice, evitând aspectele politice, reflectând o reticență a statelor europene de a renunța la suveranitate.

Un eveniment cheie în contextul politic european din anii 1930, reprezentând o încercare de a promova o uniune federală a Europei, fără a reuși din cauza unor divergențe politice.