Curs de Consiliere în Asistență Socială 2024-2025

Consilierea este un proces de sprijinire a unei persoane sau a unui grup de persoane, oferit de către un specialist, cu scopul de a le ajuta să se dezvolte în diverse aspecte ale vieții.

Consilierea presupune o relație dinamică între consilier, specialistul, și client, persoana care beneficiază de consiliere.

Consilierea este o formă de artă, rezultatele ei se măsoară prin eficiența acțiunii de adaptare a cunoștințelor și a tehnicilor la situația specifică a clientului.

Consilierea constă în a ajuta oamenii să exploreze propriile gânduri, emoții și comportamente pentru a obține o înțelegere mai clară a propriei persoane.

Consilierea sprijină oamenii să învețe să își utilizeze resursele interioare pentru a face față provocărilor din viață.

Consilierea implică o serie de principii etice, printre care respectul pentru individualitatea clientului, sinceritatea, confidențialitatea și nediscriminarea.

Consilierea poate fi oferită de o varietate de specialiști, inclusiv psihologi, psihopedagogi, asistenți sociali și preoți.

Consilierea necesită timp, energie, cunoștințe, abilități, atitudini din partea consilierului și deschidere din partea clientului.

Este o modalitate de a optimiza resursele psihice ale individului, promovând sănătatea mentală, eficiența, satisfacția și potențialul maxim.

O intervenție menită să prevină apariția unei boli, îndreptată către populația sănătoasă, dar cu risc de a dezvolta boala.

O intervenție aplicată imediat după apariția bolii, cu scopul de a preîntâmpina complicațiile și evoluția negativă a bolii.

O intervenție aplicată în cazul bolilor grave, menită să reducă consecințele și complicațiile ulterioare ale bolii.

Consilierea individuală se realizează într-o relație unu la unu între consilier și client

Consilierea de grup implică un consilier și mai mulți clienți care se întâlnesc în același timp pentru a discuta despre problemele comune.

Consilierea familială se adresează familiilor, implicând toți membrii acesteia, cu scopul de a rezolva conflictele și a îmbunătăți comunicarea.

Un tip de consiliere care se concentrează pe aspectul spiritual și religios, oferind sprijin și îndrumare bazate pe credința clientului.

A fi orientat spre ceva sau spre cineva în afara de sine, cum ar fi îndeplinirea unui sens sau întâlnirea unei persoane. Cu cât ne uitam mai mult la noi înșine, cu atât devenim mai umani și mai conectați cu momentul prezent.

Sensul vieții este unic și specific fiecărei persoane. Nu este fix și se schimbă continuu, dar totuși nu încetează să existe.

Există un sens suprem legat de Divinitate, chemare și menirea pe acest pământ. Este cel mai înalt nivel de înțelegere a sensului vieții.

Lacrimile nu sunt o rușine, ci o dovadă de curaj. Ele demonstrează capacitatea de a simți și de a trăi emoții puternice.

Responsabilitatea față de alți oameni sau față de munca neterminată ne împiedică să ne irosim viața. Conștientizarea sensului existenței ne dă putere.

Puterea exemplului este mai puternică decât cuvintele. Acțiunile noastre vorbesc mai tare decât declarațiile.

Experiența, gândurile, suferința, toate fac parte din istoria noastră și nu se pierd. Ele ne definesc și ne dau viață.

Bunătatea umană poate fi găsită peste tot, chiar și în acele locuri unde ne așteptăm mai puțin. Simpatia și compasiunea pot exista și în locuri neprietenoase.

Tipul de temperament caracterizat prin vocea puternică, râsul zgomotos și limbajul expresiv al trupului.

Tipul de temperament care este opusul sangvinicului popular, caracterizat prin liniște și gesturi discrete.

Unul dintre cele patru tipuri principale de temperament, descrise de Hipocrat, caracterizat printr-o fire calmă, liniştită şi echilibrată.

Unul dintre cele patru tipuri principale de temperament, descrise de Hipocrat, caracterizat printr-o fire energică, hotărâtă și impulsivă.

Teoria lui Hipocrat despre temperamente, care sugerează că există patru tipuri principale de temperament: sangvinic, melancolic, coleric și flegmatic.

Capacitatea de a comunica eficient, ținând cont de tipul de temperament al interlocutorului.

Evaluarea punctelor forte și slabe ale propriului temperament pentru a optimiza comunicarea.

Capacitatea de a recunoaște punctele forte și slabe ale fiecărui tip de temperament.

Consilierea consultativă este un tip de consiliere în care accentul se pune pe aspecte practice și materiale, precum sprijinirea accesului la drepturile sociale, probleme legate de locuință sau suport financiar. Este axată pe explicații, rezumări și verificarea înțelegerii informațiilor.

Consilierea orientată pe persoană este un tip de consiliere care se concentrează pe înțelegerea și schimbarea la nivel personal sau interpersonal. Acest tip de consiliere vizează creșterea personală, rezolvarea problemelor și stimulează motivația individului.

Este un concept care a început să fie utilizat în asistența socială în anii '70. Ea presupune o relație profesională specială în care se ofera sprijin, informații și resurse pentru a ajuta persoanele în dificultate să se adapteze la provocările vieții.

Supervizorii-consilieri se confruntă cu ambiguitatea rolului, deoarece ei sunt simultan consilieri, educatori și mentori pentru cei pe care îi supervizează.

Supervizorul-consilier este un „portar”, găsind și susținând resurse pentru cei pe care îi supervizează, similar cu un portar care deschide calea către noi oportunități.

Supervizorii-consilieri se confruntă cu diverse tipuri de relații, profesionale, terapeutice și educaționale, cu cei pe care ii supervizează.

Consilierea este un concept esențial în cadrul asistenței sociale, deoarece permite o intervenție personalizată, adaptată la nevoile și provocările individuale ale fiecărei persoane.

Supervizorii-consilieri trebuie să găsească echilibrul între aceste diverse tipuri de relații pentru a oferi ghidare și sprijin eficient către cei pe care îi supervizează.

Comunicarea verbală și non-verbală pot fi folosite pentru atingerea obiectivelor atât ale clientului, cât și ale consilierului. De asemenea, acestea pot fi utilizate pentru a produce schimbări, a facilita schimbul de atitudini, credințe, valori, idei și percepții, a stabili relații, și a transmite și împărtăși informații.

Diversitatea de bariere poate afecta comunicarea în consiliere. Acestea pot fi legate de aspectul fizic, așteptări, atingeri, bijuterii, comportamentul non-verbal, contextul, convenții sociale, dizabilități, limbă, miros, motivul întâlnirii, percepția istoriei personale, puterea instituțională, ritualuri, scopul întâlnirii, sex, sistemul etic, timp, vârstă, și diverse percepții personale.

Ascultarea activă înseamnă a acorda atenție nedivizată, fără întreruperi. Aceasta implică și ascultarea esențialului, a ceea ce nu se spune direct, dar se poate simți. În plus, consilierul trebuie să fie atent la propriul discurs și să se pună în locul clientului (empatie).

Evitarea anumitor caracteristici ale conversației cotidiene este esențială în consiliere. Aceasta include evitarea abaterii de la subiecte importante, citirii minții, duelului verbal, etichetarea, întreruperii, punerii punctului pe i, repetiției, reținerii de informații, și visării cu ochii deschiși.

Răspunsurile consilierului ar trebui să fie cât mai exacte, evitând întrebările cu „de ce?”, judecățile, observațiile stufoase, schimbarea subiectului, întreruperile inutile, vorbitul prea des sau prea mult. Este important să folosiți încurajări simple, să legați experiențele și ideile, să parafrazați și să reflectați cu precizie.

În consiliere cu copiii, comunicarea trebuie adaptată vârstei, capacității, înțelegerii și educației lor. Se impune delicatețe în abordarea problemelor complexe și dureroase, discuții despre evenimente importante din viața lor, și implicarea copiilor în construirea unei relații de colaborare.

Consilierea poate fi utilizată de asistentul social pentru a ajuta la rezolvarea problemelor și a promova bunăstarea clienților.

Consilierea și asistența socială sunt legate strâns, asistentul social utilizând abilități de consiliere în mod regulat.

Asistentul social are nevoie de abilități clinice bine dezvoltate pentru a putea oferi consiliere eficientă.

Granițele rigide între consilierea și asistența socială pot afecta negativ clienții, deoarece ei au nevoie de profesioniști care să ofere o gamă largă de servicii și sprijin.

Problemele de comunicare pot duce la dificultăți în a realiza obiectivele propuse.

Diverse personalități din domenii precum cultura, economia, politica, au eșuat în a-și atinge obiectivele datorită unor probleme de comunicare.

Abilitățile de consiliere pentru comunicare sunt esențiale în domeniul asistenței sociale.

Seden (2005) a subliniat importanța abilităților de consiliere pentru comunicare în asistența socială, detaliind aspecte precum comunicarea verbală și non-verbală, barierele comunicării, ascultarea activă, formularea răspunsurilor și comunicarea cu copiii.

Ascultarea cu atenție nedivizată, fără întreruperi, implică ascultarea esențialului, empatie și tolerarea pauzelor.

Evitarea glumelor, citirii minții, duelului verbal, etichetarea, întreruperii, punerii punctului pe i, repetiției, reținerii informațiilor, și visării cu ochii deschiși în timp ce clientul vorbește.