Contextul modernității timpurii

Contextul modernității timpurii

• În 1683, Imperiul Otoman a fost înfrânt la Viena de austrieci, fapt ce a declanșat Criza Orientală, marcată de războaie otomane.
• Marile puteri, precum Imperiul Habsburgic și Imperiul Țarist, au profitat de criza Imperiului Otoman.

Situația Țărilor Române

• La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, instabilitatea politică a fost accentuată de domniile scurte și cumpărarea tronului.
• Politica punerilor și a gajului implica faptul că otomanii alegeau domni, inclusiv greci fanarioți.

Domnitori reprezentativi

• Constantin Brâncoveanu, domnitor al Țării Românești, a încercat o politică echilibrată între turci și austrieci, dar a fost mazilit, torturat și executat.
• Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei, s-a aliat cu Rusia contra otomanilor în 1711, dar după înfrângere s-a retras în Rusia, unde a devenit un important cărturar.

Regimul Habsburgic în Transilvania

• Regimul Habsburgic a fost instaurat în Transilvania în 1699, în contextul crizei orientale.
• În secolul al XVIII-lea, sub influența Iluminismului, s-au realizat reforme.

Reformele Mariei Tereza și a lui Iosif al II-lea

• Maria Tereza și Iosif al II-lea, împărați ai Austriei, au implementat reforme în Transilvania.

Românii între Orient și Occident

• În 1821, Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu a dus la înlăturarea regimului fanariot.
• Proclamația de la Padeș a fost cel mai important program al revoluției, susținând revenirea la domni pământeni, taxa unică și o armată națională.
• În 1829, Tratatul de la Adrianopol a plasat Principatele Române sub protectoratul țarist.
• După 1821, s-a revenit la domniile pământene.
• Imperiul Țarist s-a autoproclamat protector al statelor creștine-ortodoxe din Europa Răsăriteană, cu scopul de a controla zona și a elimina influența otomană.
• Regulamentele Organice (1831/1832), elaborate de administrația țaristă, aveau valoare de constituție.
• În 1838, boierii din Țara Românească (Partida Națională) cereau înlăturarea suzeranității otomane și a protecției țariste.

Reformele în Imperiul Habsburgic (Transilvania)

• Au fost înființate școli în mediul rural.
• S-a introdus toleranța religioasă.
• Țăranii au fost eliberați de sub dominația nobililor.

Regimul fanariot în Țara Românească și Moldova

• Fanarioții erau boieri greci din cartierul Fanar al Constantinopolului.
• Politica fiscală dură a fanarioților a dus la revolte și nemulțumiri.
• În Moldova, regimul fanariot a fost înlăturat în 1821, iar în Țara Românească a fost instaurat în 1716.

Aspecte pozitive ale domniilor fanariote

• Constantin Mavrocordat a eliberat țăranii de sub dominația boierilor și a organizat tribunale locale.
• Gheorghe Caragea a promulgat legea Legiuirea Caragea.
• Alexandru Ipsilanti a implementat legi administrative și a înființat școli superioare.
• Scarlat Callimachi a promulgat legea Codul Callimachi.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

• Contextul din 1858 nu interzicea ca aceeași persoană să candideze în ambele principate.
• Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în Moldova la 5 ianuarie 1859 și în Muntenia la 24 ianuarie 1859, realizând astfel Unirea.

Prima perioadă a domniei lui Cuza

• A constat în recunoașterea unirii de către marile puteri și modificări instituționale.
• S-au desființat granițele dintre principate.
• București a devenit capitala comună.

A doua perioadă a domniei lui Cuza

• S-au aplicat reforme, inclusiv reforma agrară (trecerea pământurilor mănăstirești în proprietatea statului).
• Alexandru Ioan Cuza a adoptat o domnie autoritară, obținând susținerea populară.

Reforma agrară din 1864

• Țăranii au primit pământ în funcție de numărul de vite, dar fără drept de vânzare timp de 30 de ani.

Reforma învățământului din 1864

• Clasele I-IV au devenit obligatorii și gratuite.
• S-au înființat universități la Iași și București.

Sfârșitul domniei lui Cuza

• Domnia autoritară și reforma agrară au generat nemulțumiri, iar în 1866 a fost forțat să abdice.

Revoluțiile de la 1848

• Cauzele includ îndepărtarea dominației străine, înlăturarea privilegiilor boierilor, drepturi sociale și nerecunoașterea religiei ortodoxe în Transilvania.
• Documente de referință: Petiția Proclamațiune (Moldova), Petiția Națională de la Blaj (Transilvania), Proclamația de la Islaz (Țara Românească).
• Revoluțiile de la 1848 au inspirat alte mișcări naționale, deși au fost înfrânte.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza și contextul extern

• Între 1853 și 1856 a avut loc Războiul Crimeei, în urma căruia influența otomană a fost restrânsă.
• În 1856, Congresul de la Paris a discutat Unirea Principatelor.

Decizii în urma Congresului de la Paris

• S-a hotărât înlăturarea protecției țariste și a dominației otomane.
• Principatele au rămas autonome, dar sub garanția marilor puteri.
• Sudul Basarabiei a revenit Moldovei.

Adunările de la Iași și București (1857)

• Au hotărât unirea principatelor sub numele de România și alegerea unui principe dintr-o dinastie europeană.

Conferința de la Paris (1858)

• S-a adoptat o Convenție care stabilea un statut pentru Principatele Române.
• Organizarea principatelor a rămas separată, cu alegeri separate pentru domnitor.