Consilierea în educație și dezvoltare

Activități care se concentrează pe identificarea și abordarea factorilor de risc, cu scopul de a preveni probleme de comportament, emoționale sau de dezvoltare la copii.

Factori care pot contribui la o dezvoltare sănătoasă, armonioasă a copilului, incluzând un mediu familial stabil, sprijinirea talentelor și performanța școlară.

Factori care pot crește riscul de probleme de comportament, emoționale sau de dezvoltare, de exemplu, neglijarea, sărăcia, violența.

Un proces de relaționare de ajutor între un consilier calificat și o persoană care dorește să exploreze și să clarifice probleme, să își dezvolte resursele și să își îmbunătățească starea de bine.

Un specialist în educație care planifică și execută activități de consiliere educațională în scopul de a ajuta elevii să se adapteze la problemele specifice ale școlii.

Tipul de consiliere care sprijină copiii, adolescenții și adulții în identificarea obiectivelor și dorințelor lor, în a se accepta pe sine și a construi planuri pentru viitorul profesional.

Tipul de consiliere care combină obiectivele psihologice și pedagogice, ajutând copiii, adolescenții și adulții să facă schimbări pozitive pentru a funcționa mai bine.

Abordarea care consideră că formarea și dezvoltarea personalității se bazează pe o combinație dintre psihologie și pedagogie, având ca scop îmbunătățirea funcționării individului.

Evaluarea care se realizează la finalul perioadei de implementare a campaniei, comparând rezultatele obținute cu cele planificate.

Evaluarea realizată la jumătate din perioada implementării campaniei, pentru a verifica progresul și a identifica posibile probleme.

Criterii, indicatori și standarde de performanță stabilite pentru a evalua o campanie.

Resursele materiale necesare implementării unei campanii, cum ar fi finanțarea, echipamentele, personalul.

Activitățile specifice implementate în cadrul campaniei, cum ar fi evenimente, campanii media, materiale informative.

Rezultatele concrete obținute în urma implementării campaniei, cum ar fi numărul de participanți, creșterea gradului de conștientizare, schimbările în comportament.

Impactul pozitiv pe care campania l-a avut asupra publicului țintă, cum ar fi schimbări pozitive în comportament, mentalități, practici.

Un document scris care solicită finanțare pentru o campanie, prezentând obiectivele, activitățile, bugetul și impactul așteptat.

Consilierea psihopedagogică se concentrează pe dezvoltarea personală a indivizilor, ajutându-i să-și maximizeze potențialul și să dobândească abilitățile necesare pentru a face față provocărilor vieții.

Consilierea psihopedagogică are un caracter preventiv și de dezvoltare, încurajând persoanele să-și preîntâmpine problemele și să-și dezvolte abilitățile de viață sănătoase.

Consilierea școlară se bazează pe un model psihoeducațional al formării și dezvoltării personalității, cu accent pe implicarea activă a persoanei în procesul de dezvoltare.

Consilierea psihologică vizează soluționarea problemelor persoanelor sănătoase prin sprijinirea lor în găsirea de soluții și dezvoltarea abilităților necesare pentru adaptare și dezvoltare personală.

Consilierea psihologică poate fi oferită atât într-o abordare individuală, cât și într-o abordare de grup, cu scopul de a ajuta oamenii să-și îmbunătățească viața și să facă față cu succes situațiilor dificile.

Consilierea individuală, familială, de cuplu și de grup diferă prin scopul, formatul și sfera de aplicare.

Consilierea școlară contribuie la dezvoltarea personală și academică a elevilor, ajutându-i să-și atingă potențialul maxim și să facă față provocărilor educaționale.

Abordările preventive și de dezvoltare din consilierea psihopedagogică pot ajuta oamenii să facă față mai bine stresului, să-și dezvolte abilitățile de coping și să prevină probleme de sănătate mentală.

Consilierea care are ca scop principal prevenirea apariției problemelor critice în viața oamenilor, prin identificarea factorilor de risc și promovarea unor strategii de coping.

Factorii care pot contribui la dezvoltarea unor probleme la un individ, cum ar fi neglijarea, sărăcia sau hiperactivitatea.

Factorii care pot contribui la protejarea unui individ de la apariția unor probleme, cum ar fi implicarea în activități școlare sau identificarea și sprijinirea aptitudinilor speciale.

Procesul prin care indivizii sunt ajutați să își identifice și să își dezvolte resursele personale, să își gestioneze emoțiile și să-și construiască modalități sănătoase de a face față provocărilor.

Consilierea care se concentrează pe probleme specifice de natură psihologică, cum ar fi anxietatea, depresia sau tulburările de personalitate.

Diferența cheie dintre consiliere și psihoterapie constă în faptul că consilierea se focalizează pe prevenirea și gestionarea problemelor psihologice, în timp ce psihoterapia se concentrhează pe tratarea bolilor mentale.

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, asistența socială era oferită în principal de către organizații caritabile sau de către Biserică.

După al Doilea Război Mondial, doamna Elena și Regele Mihai au inițiat programe la nivel național pentru a ajuta copiii malnutriți.

În comunism, profesorii erau obligați să viziteze casele elevilor pentru a evalua condițiile de viață și contextul socio-cultural din care proveneau.

Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată în 1989, recunoaște că drepturile copiilor trebuie respectate la fel de serios ca cele ale adulților.

Împreună cu Convenția ONU, au fost introduse 4 principii fundamentale pentru copiii: interesul superior, nediscriminarea, participarea și asigurarea supraviețuirii.

Convenia ONU a dus la dezvoltarea educației integrate și la elaborarea Cartei Drepturilor Elevilor, influențând activitățile de asistență socială în școli.

Legea Educației Naționale din 2011 a introdus integratrea experților în asistență socială în școli, cu scopul de a oferi șanse egale copiilor.

Legea învățământului 84/1995 garantează dreptul tuturor românilor la educație, indiferent de statutul lor social.

Asistenții sociali joacă un rol esențial în sistemul de învățământ preuniversitar din România. Ei ajută elevii cu diverse nevoi, oferă consiliere și sprijin familiilor, contribuind la un mediu școlar incluziv și optim pentru toți.

Legea Educației Naționale nr. 1 din 2011 este un document-cheie care promovează integrarea copiilor cu nevoi speciale în sistemul de învățământ general. O atenție deosebită se acordă accesului egal la educație și la resursele necesare pentru o învățare optimă.

În 1864, implementarea învățământului gratuit de patru clase în România a avut un impact important. Scopul principal era combaterea analfabetismului și asigurarea accesului la educație pentru toți cetățenii, promovând dezvoltarea intelectuală și deciziile informate.

Ordinul MECTS nr. 5573/07.11.2011 conține o dispoziție importantă specifică asistenților sociali în învățământul special, axându-se pe organizarea și funcționarea sistemului de învățământ special și special integrat, cu scopul de a promova o integrare eficientă a copiilor cu nevoi speciale.

Constituția României garantează accesul egal la educație pentru toate persoanele, inclusiv pentru cei cu handicap. De asemenea, subliniază importanța unui program național de prevenire, tratament și reabilitare pentru aceștia, asigurând o viață demnă și independentă.

Declarația de la Salamanca, un document important pentru promovarea educației incluzive, a subliniat necesitatea de a include copiii cu nevoi speciale în școli normale, asigurând un mediu de învățare adaptat nevoilor individuale.

Asistența socială școlară în România are ca scop principal oferirea șanselor egale tuturor copiilor, indiferent de background-ul lor social sau de condițiile de viață. Aceasta contribuie la integrarea copiilor în școală și la dezvoltarea lor optimă.

Asistenții sociali din sistemul de învățământ preuniversitar din România sunt considerați personal didactic auxiliar. Ei lucrează în colaborare cu profesorii și cu părinții, sprijinind atât elevii, cât și cadrele didactice.