Conceptul de Sănătate și Boală

Abordarea care se concentrează pe prevenirea apariției dependenței, prin măsuri de prevenire și promovare a sănătății.

Abordarea care are ca scop reducerea sau prevenirea agravarii dependenței existente, prin intervenții specifice și tratament.

Abordarea care se concentrează pe gestionarea dependenței existente, în vederea reducerii simptomelor și îmbunătățirii calității vieții.

O stare în care o persoană are riscul de a dezvolta dependență din cauza unor factori predispozant.

Când dependența este prezentă și manifestă.

Când dependența pacientului scade treptat, cu rolul asistentei de a susține progresul și a ajuta la autonomia pacientului.

Când dependența este permanentă și nu poate fi corectată, chiar dacă există îngrijire medicală.

Orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale.

Prima etapă a îngrijirii, constă în colectarea informațiilor despre pacient, atât obiective, cât și subiective.

Informații observate direct de asistentă, cum ar fi temperatura, pulsul sau culoarea pielii.

Informații comunicate de pacient, cum ar fi durerea, starea de spirit, sau îngrijorările.

Informații care se schimbă în timp, cum ar fi temperatura, tensiunea arterială sau starea generală a pacientului.

Informații stabile care nu se modifică semnificativ, cum ar fi sexul, vârsta, grupa sanguină.

Cunoștințele despre pacient care se concentrează pe deficiențele sale, așteptările sale și resursele lui pentru a face față nevoilor de sănătate.

Evaluarea stării pacientului constă în a analiza rezultatele obținute din îngrijirea sa și a decide dacă este nevoie de ajustări la intervenții și obiective.

Scopul principal al îngrijirii este de a rezolva problemele pacientului pe care acesta nu le poate rezolva singur.

Interpretarea datelor explică originea sau cauza problemei de dependenţă, definind sursele de dificultate.

Diagnosticul de îngrijire (de nursing) este o judecată practică bazată pe colectarea și analiza datelor, care servește ca punct de plecare pentru planificarea îngrijirilor.

Diagnosticul de îngrijire este un enunț concis, actual sau potențial, care descrie manifestările de dependență ale unei persoane, regrupate sau nu, și legate de o sursă de dificultate.

Prima parte a diagnosticului de îngrijire este enunțul problemei, care exprimă o dificultate trăită de persoană, un comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătății.

A doua parte a diagnosticului de îngrijire este enunțul cauzei (etiologia) problemei, adică a sursei de dificultate.

Diagnosticul de îngrijire format din 3 părți utilizează formula mnemotehnică P.E.S. - Probleme de sănătate, Etiologia, Semne și simptome.

Există trei tipuri de diagnostice de îngrijire: actual - manifestări prezente, observabile; potențial - o problemă poate surveni; posibil - prezența problemei nu este sigură.

Diagnosticele de îngrijire servesc ca bază pentru a alege intervențiile de îngrijire, vizând atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă.

O metodă organizată și sistematică de acordare a îngrijirilor, personalizate în funcție de nevoile fiecărui pacient.

Sursele de dificultate care apar din motive spirituale, cum ar fi aspirațiile spirituale, revolta față de sensul vieții, întrebări religioase sau filozofice.

Sursele de dificultate cauzate de lipsa de cunoștințe, necesare pentru satisfacerea nevoilor.

Evaluarea problemei de dependență și identificarea cauzei care a dus la ea.

Stabilirea obiectivelor și a metodelor pentru a rezolva problemele de dependență

Aplicarea planului de intervenții stabilit pentru a oferi îngrijiri eficiente.

Evaluarea eficienței intervențiilor și adaptarea lor, dacă este necesar

Acestea sunt necesare pentru supraviețuire și includ respirația, alimentația, hidratarea, eliminarea, mișcarea și odihna.

Ne referă la nevoia de securitate fizică, siguranță emoțională și stabilitate.

Nevoia de a aparține unui grup, de a avea relații sociale și de a te simți acceptat.

Nevoia de a fi apreciat, recunoscut de alții pentru abilitățile și realizările noastre.

Nevoia de a te autorealiza și de a atinge potențialul maxim.

Acestea sunt necesare pentru a-ți menține sănătatea fizică și mentală. Exemple: menținerea unei bune igiene, evitarea pericolelor, comunicarea, autorealizarea.

Teoria lui Maslow descrie cele 5 categorii de nevoi ierarhizate în ordinea priorității.

Satisfacerea nevoilor de bază este esențială pentru a putea aspira la satisfacerea nevoilor de ordin superior.

Diagnosticul medical este o descriere a unei stări de sănătate, a unui proces de boală sau a unei anomalii. Diagnosticul medical stabilește o problemă de sănătate specifică (de exemplu, artrită reumatoidă, AVC), identifică un proces de boală particular care afectează anumite organe și sisteme, rămâne constant în cursul bolii și este definit de comunitatea medicală. Diagnosticul medical nu include de obicei factorii etiologici (de exemplu, obezitatea). Este un ghid pentru tratamentul medical și orientează practicianul spre o linie de tratament.

Obiectivele de îngrijire sunt rezultatele pe care pacientul și asistenta se așteaptă să le obțină în urma intervențiilor de îngrijire. Obiectivele vizează atitudinea, comportamentul sau acțiunile pacientului (sau ale familiei, grupului sau colectivității).

Planificarea îngrijirilor este etapa a treia din procesul de îngrijire și presupune stabilirea unui plan de intervenție, definirea etapelor, resurselor și a precauțiilor necesare pentru a asigura îngrijirea pacientului.

Intervențiile sunt acțiunile concrete pe care asistenta le va întreprinde pentru a atinge obiectivele de îngrijire. Acestea pot include administrarea de medicamente, îngrijiri igienice, monitorizarea parametrilor vitali, consiliere și sprijin emoțional, etc.

Un obiectiv de îngrijire bine formulat trebuie să fie clar, precis, realizabil, măsurabil, relevant și cu un termen limită. Acesta trebuie să reflecte scopul pe care îl are asistenta și pacientul, precum și acțiunile concrete pe care le pot întreprinde pentru a atinge rezultatul dorit.

Sistemul S.P.I.R.O. este un acronim care ajută asistenta să formuleze obiective de îngrijire. S - Specific, P - Preciz, I - Important, R - Realizabil, O - Observabil

Planul de intervenție este un document care cuprinde obiectivele de îngrijire și intervențiile necesare pentru a le atinge. Acesta este un instrument de comunicare, unificare și continuitate a îngrijirilor, ajutând toți membrii echipei să înțeleagă responsabilitățile și prioritățile în îngrijirea pacientului.

Planul de intervenție este o componentă esențială a procesului de îngrijire, ajutând asistenta să decidă prioritățile, să coordoneze îngrijirile și să asigure o linie de tratament clară pentru pacient.