Clasa Reptilia - Ordinul Chelonia

Clasa Reptilia include animale vertebrate cu sânge rece, care respiră cu plămâni, au pielea uscată, solzoasă, cu scuturi cornoase şi se înmulţesc prin ouă.

Reptilele au dominat lumea în era mezozoică, adaptându-se la diverse medii de viață și având membre adaptate pentru mers, alergare, înot și zbor. Majoritatea speciilor actuale se deplasează prin târâre.

Ordinul Chelonia include broaștele țestoase, reptile cu corpul acoperit de un țest format din carapace și plastron. Carapacea este aplatizată la speciile acvatice și bombată la speciile terestre. Chelonienii nu au dinți, ci un cioc cornos.

Scheletul axial al chelonienilor suferă modificări datorită prezenței țestului. Coloana vertebrală se sudează la carapace, excepție făcând regiunile cervicală și codală. Coastele sunt rudimentare. Sternul lipsește, iar oasele centurii scapulare fac parte din plastron.

Familia Testudinidae grupează specii terestre vegetariene, cu carapacea bombată și membrele groase. Testudo elephantopus, broasca țestoasă uriaşă, trăiește în insulele Galapagos.

Familia Cheloniidae include chelonieni marini cu carapacea aplatizată și membrele transformate în palete înotătoare. Chelone mydas, broască țestoasă de supă, trăiește în mările calde.

Specia Caretta caretta (caretul) trăiește în regiunile calde ale Oceanului Atlantic și Mării Mediterane. Uneori pătrunde și în Marea Neagră.

La sfârșitul secolului al XIX-lea (1898), a fost pescuit un exemplar de Chelone mydas pe coastele sudice ale Mării Negre.

Adaptări ale aparatului digestiv ale șerpilor care le permit să înghită pradă întreagă, incluzând dinții curbați spre interiorul gurii, tubul digestiv extensibil, oasele fălcilor mobile și glota situată la extremitatea anterioară a cavității bucale.

Șerpii ucid prada prin strângere (constricție) sau injectare de venin (inocularea veninului).

Organele interne perechi ale șerpilor (plămâni, rinichi, gonade) sunt plasate asimetric, unul în spatele celuilalt și uneori sunt inegale.

Șerpii au o vedere slabă, având ochi imobili și lipșiți de pleoape. Numai câteva specii arboricole beneficiază de vedere binoculară.

Șerpii nu au timpan, dar percep vibrațiile și sunetele cu frecvență joasă. Detectarea prăzii se realizează în special cu ajutorul olfacției.

Familia Boidae cuprinde șerpi constrictori, cum ar fi anaconda, pitonul și șarpele boa.

Eunectes murinus (anaconda) este cea mai mare reptilă actuală, atingând o lungime de peste 10 metri.

Python reticulatus (pitonul) este un șarpe constrictor din Asia și Filipine, care poate atinge o lungime de 10 metri.

Sunt o familie de chelonieni marini cu țestul redus, având doar placa nucală și un inel de plăci osoase din plastron. Au o distribuție largă și sunt cunoscuți pentru consumul de meduze.

Este singurul reprezentant actual al ordinului Rhyncocephalia, o specie de reptile cu un aspect unic, care prezintă caracteristici asemănătoare cu dinozaurii.

Reptile cu corp alungit, acoperit cu solzi cornoși care se schimbă prin năpârlire. Reprezintă cea mai mare parte a reptilelor actuale.

Subordinul care include aproximativ 3300 de specii cu corp zvelt, două perechi de membre pentadactile egale, dar cu câteva excepții apode, și o talie variind de la 3 cm la 3 m.

Un termen mai formal pentru șopârlă, utilizat în clasificarea taxonomică a speciilor.

Un țest secundar format din plăci dermice, care apar în grosimea tegumentului la unele specii de reptile.

Acest termen descrie animalele care nu au o temperatură corporală constantă, ci își reglează temperatura corpului în funcție de mediul înconjurător.

Animal cu o coadă care poate fi autoamputată în caz de pericol, pentru a scăpa de atacator.

Șerpii din familia Viperidae au capul piramidal, bine delimitat de trunchi cu trei solzi mari pe partea superioară a capului și un număr variabil de solzi mici.

Șerpii din familia Viperidae au pupila verticală, iar fălcile pot forma un unghi de 150 de grade.

Subfamilia Crotaline din familia Viperidae include șerpi cu clopoței, care au îngroșări cornoase inelare pe coadă.

Șerpii din subfamilia Crotaline au organe termoreceptoare faciale, care le permit să detecteze căldura.

Ordinul Crocodylia include 22 de specii de reptile cu dimensiuni variabile, de la 1,2 m la 10 m.

Crocodilienii au corpul alungit și turtit, coada comprimată lateral cu o carenă dorsală înaltă. Au membre anterioare pentadactile și membre posterioare tetradactile cu membrană interdigitală.

Crocodilienii pot respira în timp ce se hrănesc sub apă deoarece nările se află la suprafața apei.

Crocodilienii din familia Crocodylidae sunt prezenți în estuare, mangrove și pe cursurile inferioare ale marilor fluvii din Africa și America Centrală.

Crocodilienii au o structură unică a dinţilor, care se diferențiază în funcție de specie. La crocodilii africani, dinții mandibulei sunt vizibili când gura este închisă. La aligatorii, în schimb, dinții nu sunt vizibili când gura este închisă.

Exemplul cheie este Crocodylus niloticus (crocodilul de Nil), care trăiește în Africa și are o subspecie în Madagascar. Crocodilii sunt amfibii, cu un habitat care include apă și uscat.

Gavialul (Gavialus gangeticus) este o specie aparte de crocodilieni, cu un bot lung și subțire, adaptat pentru a prinde pește. Este limitat la fluviile din Pakistan și nordul Indiei.

Familia Alligatoridae include caimanii și aligatorii, specifici lumii noi, cu excepția Alligator sinensis, care trăiește în Asia. Acești crocodilieni nu au glande salifere și au corpul mai zvelt decât crocodilii clasici.

Exemple concrete sunt Alligator mississippiensis (aligatorul american) și Caiman latirostris (caimanul lat). Alligator mississippiensis poate ajunge la 6 metri lungime și se hrănește cu pești, păsări și mamifere mici. Caiman latirostris este mai mic, cu un bot scurt și lat.

Familia Viperidae cuprinde şerpi veninoşi cu colţi care se pot retracta şi care atacă fulgerător cu veninul neurotoxic produs de glandele maxilare. Ei se caracterizează prin capul triunghiular, ochii cu pupila verticală, coada scurtă și groasă și coloritul variabil.

Specia Eryx jaculus este un șarpe de nisip care se găsește în zonele cu soluri nisipoase sau afânate din sudul României. Are o lungime maximă de 80 cm și are un colorit gălbui-cenușiu cu pete neregulate brune. Este ovipar, ceea ce înseamnă că depune ouă.

Familia Elapidae reunește șerpi veninoși care pot depăși rar 2 m lungime, dar sunt extrem de periculoși datorită toxicității veninului lor. Veninul conține neurotoxine, cauzând moartea victimei mușcate în doar 15 minute până la 6 ore de la inoculare. Ei au doi dinți la baza cărora se găsesc glandele cu venin, situați pe maxilarul superior.

Specia Naja naja (cobra, șarpele cu ochelari) este una dintre cele mai cunoscute din familia Elapidae. Se caracterizează prin desenul cu ochelari pe gât. Este răspândită în Asia până la o altitudine de 2000 m și poate ajunge la o lungime de 2 m. Veninul său este extrem de toxic, distrugând celulele nervoase și provocând moartea unui om în doar câteva ore de la inoculare.

Specia Dendraspis viridis (mamba verde) este un șarpe arboreal găsit în Africa. Nu depășește o lungime de 2 m și are o culoare verde, camuflându-se perfect în mediul înconjurător. Veninul său este extrem de toxic, conducând la decesul unui om în doar 20 de minute.

Specia Oxyurans scutellatus (taipan) se găsește în zonele de câmpie din nordul Australiei și Noua Guinee. Atinge o lungime de 3- 4 m și are o culoare brun-negricios. Veninul său este neurotoxic, blocând activitatea nervoasă respiratorie și cardiovasculară, provocând moartea unui om în doar 15- 20 minute.

Familia Hydrophiidae include șerpi veninoși pteroglifi care popul mările tropicale, oceanele Indian și Pacific. Aceste specii acvatice au dimensiuni variabile între 30 și 150 cm și se hrănesc cu pești și cefalopode. Au coada scurtă, comprimată lateral, folosită ca paletă înotătoare.

Broaștele țestoase sunt reptile cu corpul acoperit de un țest format din carapace și plastron. Carapacea este aplatizată la speciile acvatice și bombată la speciile terestre. Chelonienii nu au dinți, ci un cioc cornos.

Scheletul axial al chelonienilor suferă modificări datorită prezenței țestului. Coloana vertebrală se sudează la carapace, excepție făcând regiunile cervicală și codală. Coastele sunt rudimentare. Sternul lipsește, iar oasele centurii scapulare fac parte din plastron.

Familia Testudinidae include broaște țestoase terestre vegetariene, cu carapacea bombată și membrele groase. Testudo elephantopus, broasca țestoasă uriaşă, trăiește în insulele Galapagos.

Familia Cheloniidae include chelonieni marini cu carapacea aplatizată și membrele transformate în palete înotătoare. Chelone mydas, broasca țestoasă de supă, trăiește în mările calde.

Specia Caretta caretta (caretul) trăiește în regiunile calde ale Oceanului Atlantic și Mării Mediterane. Uneori patrunde și Marea Neagră.

Șerpii din familia Viperidae au capul piramidal, bine delimitat de trunchi cu trei solzi mari pe partea superioară a capului și un număr variabil de solzi mici.

Șerpii din subfamilia Crotaline au organe termoreceptoare faciale, care le permit să detecteze căldura.

Exemplul cheie este Crocodylus niloticus (crocodilul de Nil), care trăiește în Africa și are o subspecie în Madagascar. Crocodilii sunt amfibii, cu un habitat care include apă și uscat.

Familia Dermochelidae grupează chelonieni marini cu un ţest redus. Din carapace se păstrează doar placa nucală, iar din plastron rămâne doar un inel de plăci osoase. Solzii cornoși lipsesc complet.

Dermochelys coriacea este cea mai mare broască țestoasă actuală, depășind 2 m lungime și poate atinge o greutate de 725 kg. Arealul ei de răspândire include toate mările temperate, Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific.

Ord. Rhyncocephalia sau Sphenodontia cuprinde o singură specie actuală, Sphenodon punctatus (hatteria sau tuatara), care trăiește pe câteva insule, lângă Noua Zeelandă.

Ord. Squamata reunește circa 5700 de specii de reptile cu corp cilindric alungit, acoperit cu un strat cornos epidermic care se înlocuieşte prin năpârlire.

Subordinul Sauria (Şopârle) sau Subord.Lacertilia cuprinde aproximativ 3300 de specii cu talia variind între 3 cm lungime (Brookesia minima) şi 3 m (Varanus komodoensis).

Șopârlele au corpul zvelt, fusiform, cu două perechi de membre pentadactile egale, prinse pe laturile corpului; există şi câteva specii apode. Năpârlirea se realizează pe fragmente.

Plămânii sunt saciformi, cu pereții slab cutaţi. Masculii nu prezintă organ copulator, iar incubația durează mult, eclozarea având loc după aproape 13 luni). Este o specie carnivoră, crepuscular-nocturnă.

Solzii epidermici formează scuturi cornoase pe cap (pileus) şi în regiunea cloacală.

Sunt reptile cu corpul alungit, acoperit cu solzi cornoși care se schimbă prin năpârlire. Reprezintă cea mai mare parte a reptilelor actuale.

Subordinul care include aproximativ 3300 de specii cu corp zvelt, două perechi de membre pentadactile egale, dar cu câteva excepții apode, și o talie variind de la 3 cm la 3 m.

Varanii sunt cele mai mari șopârle actuale și sunt răspândite în zonele calde din emisfera sudică. Sunt specii prădătoare și au dentiția pleurodontă; limba bifurcată este lungă și retractilă.

Iguanele sunt șopârle de talie mare, cu corpul și coada comprimate lateral. Pe partea ventrală a gâtului posedă o expansiune tegumentară, iar în lungul spatelui au o creastă cornoasă formată din solzi carenați; la unele specii, există și un coif cornos pe creştetul capului.

Sunt chelonieni marini cu carapacea aplatizată și membrele transformate în palete înotătoare. Chelone mydas, broasca țestoasă de supă, trăiește în mările calde.

Sunt specii acvatice care au dimensiuni variabile între 30 și 150 cm și se hrănesc cu pești și cefalopode. Au coada scurtă, comprimată lateral, folosită ca paletă înotătoare.

Familia Viperidae cuprinde şerpi veninoşi cu colţi care se pot retracta şi care atacă fulgerător cu veninul neurotoxic produs de glandele maxilare. Ei se caracterizează prin capul triunghiular, ochii cu pupila verticală, coada scurtă și groasă și coloritul variabil.

Familia Elapidae reunește șerpi veninoși care pot depăși rar 2 m lungime, dar sunt extrem de periculoși datorită toxicității veninului lor. Veninul conține neurotoxine, cauzând moartea victimei mușcate în doar 15 minute până la 6 ore de la inoculare.

Varanul de Nil, Varanus niloticus, este un prădător redutabil al crocodililor, consumându-le ouăle și vânând păsări și mamifere. Este agil și rapid, capabil să distrugă o mare parte din ponta crocodililor.

"Familia Helodermatidae" cuprinde șopârle veninoase din sudul S.U.A. și nordul Mexicului, cu culori stridente de avertizare. Veninul lor este secretat de glandele sublinguale și, deși mușcătura este dureroasă, nu este letal pentru om.

Șopârla inelată, Amphisbaena fuliginosa, trăiește în zonele calde ale Americii. Are un colorit cafeniu, cu extremități mai deschise, tegument moale și solzi mici dispuși în inele succesive.

Ordinul Ophidia (din grecescul ophion - șarpe) reunește aproximativ 2300 de specii de reptile apode (fără membre) cu dimensiuni variabile, de la 10 cm la 10-12 m. Corpul lor este alungit și cilindric, adaptat pentru deplasare prin târâre.

Solzii de pe partea ventrală a corpului șarpelui au formă de scuturi late, ajutându-i să se deplaseze pe diverse suprafețe. Năpârlirea stratului cornos se face sub forma unei exuvii întregi, deprinsă la marginile gurii și rulându-se spre coadă.

Șerpii constrictori, precum anaconda și pitonul, pot atinge lungimi impresionante de 10-12 metri.

Şerpii constrictori, precum anaconda și pitonul, au musculatură dorsală bine dezvoltată, adaptată pentru înot, târâre și constricție.

Vertebrele procelice scurte și late ale șerpilor permit mișcări laterale de unduire. Prezența coastelor pe întregul corp, cu excepția primelor cervicale și ultimele codale, ajută de asemenea la deplasarea laterală.

Dinții șerpilor sunt curbați spre interiorul gurii, tubul digestiv este extensibil, oasele fălcilor sunt mobile, iar glota este situată la extremitatea anterioară a cavității bucale.

Șerpii ucid prada prin constricție (strângere) sau prin inocularea veninului.

Organele interne perechi ale șerpilor (plămâni, rinichi, gonade) sunt plasate unul în spatele celuilalt și pot fi inegale.

Șerpii au o vedere slabă, ochii lor fiind imobili și fără pleoape. Doar câteva specii arboricole beneficiază de o vedere binoculară (stereo) bună.

Șerpii nu au timpan, dar pot detecta vibrații și sunete cu frecvență joasă. Mirosurile joacă un rol important în găsirea prăzii.

Familia Boidae include șerpi constrictori cu o dimensiune impresionantă, cum ar fi anaconda, pitonul și șarpele boa.

Anaconda (Eunectes murinus) este cea mai mare reptilă actuală, putând atinge o lungime de peste 10 metri.

Pitonul (Python reticulatus) este un șarpe constrictor din Asia și Filipine care poate atinge o lungime de 10 metri.

Șerpii din familia Viperidae au capul triunghiular, bine delimitat de trunchi, cu trei solzi mari pe partea superioară a capului și un număr variabil de solzi mici.

Șerpii Viperidae au pupila verticală, iar fălcile lor permit un unghi de deschidere de 150 de grade.

Subfamilia Crotaline din familia Viperidae include şerpii cu clopoţei, care au îngroşări cornoase inelare pe coadă. Aceste îngroşări sunt resturi din pielea năpârlită și produc sunete caracteristice prin loviri.

Crocodilienii prezintă glande salifere, glande salivare modificate, care elimină excesul de săruri.

Varanii sunt reptile cu o dimensiune mare, răspândite în zonele calde din emisfera sudică. Sunt specii prădătoare și au un tip de dentiție numită pleurodontă. Limba lor este lungă, bifurcată și perfect retractilă.

Iguanele sunt șopârle cu corpul și coada comprimate lateral. Caracteristica lor distinctă este expansiunea tegumentară de pe partea ventrală a gâtului, numită gulera sau faner, și creasta cornoasă din lungul spatelui, formată din solzi carenați.

Familia Helodermatidae include șopârle veninoase din sudul S.U.A. și nordul Mexicului cu colți care se pot retracta. Veninul lor este secretat de glandele sublinguale și, deși mușcătura este dureroasă, nu este letal pentru om.

Oasele fălcilor sunt prinse prin ligamente elastice iar osul pătrat este foarte mobil, permițând o deschidere largă a gurii pentru înghițirea prăzii întregi.

Șerpii constrictori își ucid prada prin încolăcire, sugrumând-o, iar apoi o înghit întreagă. Această metodă de vânătoare este eficientă pentru prada mai mare.

Șerpii nu au timpan, dar percep vibrațiile și sunetele cu frecvență joasă prin intermediul oaselor craniului. Această adaptare le permite să detecteze vibrațiile solului generate de mișcarea prăzii.

Anaconda (Eunectes murinus) este cea mai mare reptilă actuală, puteând depăși 10 metri lungime. Trăiește în zonele umede, lângă apă, în bazinele râurilor Amazon și Orinoco.

Pitonul (Python reticulatus) trăiește în Asia și Filipine, puteând atinge o lungime de 10 metri. Este cafeniu cu pete brun-roșcate, o combinație de culori care îi permite să se camufleze în mediul său.

Șarpele boa (Boa constrictor) este prezent în America de Sud. Este o specie frumos colorată, puteând atinge 4-5 metri lungime. Vânează rozătoare, fiind adesea crescut în preajma gospodăriilor omenești pentru a controla populațiile de șoareci.

Şopârle primitive cu vertebre amficelice, tegument acoperit cu papile şi solzi cornoşi, degete lăţite cu perniţe sau lame adezive pentru deplasare pe suprafeţe netede şi verticale. Au corzi vocale şi emit sunete, sunt nocturne şi insectivore.

Şopârle răspândite în regiunile calde, multe cu culori vii şi expansiuni tegumentare. Dentiţie acrodontă, lipsa autotomiei.

Specie arboricolă, realizează zbor planat prin întinderea unor pliuri tegumentare pe laturile corpului. Regiunea indo-malaeziană.

Specie din Australia şi sudul Guineii, cu un repliu tegumentar gular ce se întinde, deschide gura larg şi emite şuierături pentru intimidare.

Specie mirmecofagă, trăieşte în zonele deşertice din Australia, cu spini cornoşi prevăzuţi cu pori care condensează vapori de apă.

Şopârle arboricole, insectivore, răspândite în Africa şi Madagascar. Au corpul comprimat lateral, formaţiuni cornoase, degete opozabile, coadă prehensilă şi cromatofori mobili. Ochii se mişcă independent.

Familia Gavialidae cuprinde o singură specie actuală, gavialul (Gavialus gangeticus), care trăieşte în fluviile mari din Pakistan până în nordul Indiei. Gavialul are o lungime de până la 6,5 metri și are un bot foarte lung, aproape cilindric, adaptat pentru a prinde pește.

Familia Alligatoridae include caimanii (5 specii) și aligatorii (2 specii), răspândiți în ape dulci din Lumea Nouă, cu o singură excepție: Alligator sinensis, specie asiatică prezentă în China. Aligatorii nu au glande salifere și au corpul mai zvelt decât crocodilii, cu capul mai scurt. Când gura este închisă, dinții nu sunt vizibili.

Crocodilii africani, cum ar fi Crocodylus niloticus (crocodilul de Nil), au o caracteristică specială a dinților: când gura este închisă, toți dinții mandibulei sunt vizibili. Această caracteristică le permite să țină prada ferm.

Crocodylus niloticus (crocodilul de Nil) trăiește în fluviile din Africa, inclusiv în Madagascar. Este un animal amfibiu, cu un teritoriu cuprinzând o zonă acvatică și terestră. Lungimea variază între 6 și 10 metri.

Alligatorul (Alligator mississippiensis) trăiește în America de Nord și poate atinge o lungime de 6 metri. Se hrănește cu pești, păsări și mamifere mici. Caimanul lat (Caiman latirostris) se întâlnește în America de Sud și are un bot scurt și lat, cu aspect trunchiat.

Scheletul axial al chelonienilor suferă modificări datorită prezenței carapacei. Coloana vertebrală se sudează la carapace, excepție făcând regiunile cervicală și codală. Coastele sunt rudimentare. Sternul lipsește, iar oasele centurii scapulare fac parte din plastron.

Familia Testudinidae reunește specii terestre vegetariene cu carapacea bombată și membrele groase. Testudo elephantopus, broasca țestoasă uriașă, trăiește în insulele Galapagos.

Familia Cheloniidae include chelonieni marini cu carapacea aplatizată și membrele transformate în palete înotătoare. Chelone mydas, broasca țestoasă de supă, trăiește în mările calde.

Reptile apode (fără membre) cu corp alungit și cilindric, adaptat pentru deplasare prin târâre.

Iguanele sunt șopârle de talie mare, cu corpul și coada comprimate lateral. Au o expansiune tegumentară pe gât, o creastă de solzi carenați pe spate și o dentiție pleurodontă; sunt erbivore.

Varanii sunt cele mai mari șopârle actuale, prădătoare, cu o dentiție pleurodontă. Au o limbă bifurcată, lungă și retractilă, folosită pentru perceperea mirosului din aer și din sol.

Specia Varanus komodoensis, care trăiește pe insula Komodo, este cea mai mare șopârlă actuală, atingând o lungime de peste 3 metri și 130 kg greutate. Este un prădător puternic, care își ucide prada lovind-o cu coada.

Specia Iguana iguana, răspândită în America de Sud, este una dintre cele mai mari șopârle actuale (peste 2 metri). Trăiește în zonele tropicale, fiind un cățărator agil, care se hrănește cu fructe, flori și frunze.

Specia Amblyrhynchus cristatus se întâlnește pe insulele Galapagos și este singura șopârlă care intră în mare; se hrănește cu alge marine. Are glande salifere în globul ocular, eliminând excesul de săruri absorbite din apă.

Specia Brookesia minima este cea mai mică reptilă actuală (3 cm lungime). Trăiește în Madagascar, având o mobilitate redusă a cromatoforilor. Are o creastă dorsală formată din două şiruri de solzi cu aspect de spini.

Specia Chamaeleo chamaeleon (cameleonul comun) este singura specie întâlnită și în Europa: sudul Spaniei, insule mediteraneene (Creta, Malta, Sicilia), nordul Africii și peninsula Arabă. Prezintă o creastă dorsală formată din solzi carenați și un coif pe cap. Are o colorare care variază de la verde la tonuri de gri.

Varanul de Nil este un prădător redutabil al crocodililor, consumându-le ouăle și vânând păsări și mamifere.

Familia Helodermatidae include șopârle veninoase din sudul S.U.A. și nordul Mexicului cu culori stridente de avertizare. Veninul lor este secretat de glandele sublinguale și, deși mușcătura este dureroasă, nu este letal pentru om.

Șopârlele inelate, cum ar fi Amphisbaena fuliginosa, au un colorit cafeniu, cu extremități mai deschise, tegument moale și solzi mici dispuși în inele succesive, dându-le un aspect distinctiv.

Ordinul Ophidia reunește aproximativ 2300 de specii de reptile apode (fără membre) cu dimensiuni variabile, de la 10 cm la 10-12 m. Corpul lor este alungit și cilindric, adaptat pentru deplasare prin târâre.

Solzii speciali de pe partea ventrală a corpului șarpelui au formă de scuturi late, ajutându-i să se deplaseze pe diverse suprafețe. Năpârlirea stratului cornos se face sub forma unei exuvii întregi, deprinsă la marginile gurii și rulându-se spre coadă.

Șerpii constrictori, precum anaconda și pitonul, pot atinge lungimi impresionante de 10-12 metri. Ei își ucid prada prin constricție (strângere), sugrumând-o, iar apoi o înghit întreagă.

Vertebrele procelice scurte și late ale șerpilor permit mișcări laterale de unduire. Prezența coastelor pe întregul corp, cu excepția primelor cervicale și ultimele codale, ajută de asemenea la deplasarea laterală.

Dinții șerpilor sunt curbați spre interiorul gurii, tubul digestiv este extensibil, oasele fălcilor sunt mobile, iar glota este situată la extremitatea anterioară a cavității bucale. Toate aceste adaptări facilitează înghițirea prăzii întregi.

Crocodilii din familia Crocodylidae sunt prezenți în estuare, mangrove și pe cursurile inferioare ale marilor fluvii din Africa și America Centrală.

Familia Elapidae include șerpi veninoși cu o toxicitate ridicată a veninului, conținând neurotoxine. Această familie a șerpilor poate atinge rar lungimi mai mari de 2 metri. Veninul lor poate fi fatal în doar 15 minute până la 6 ore.

Șarpele de nisip, Eryx jaculus, este un șarpe ce se găsește în zonele cu soluri nisipoase din sudul României. Este o specie relativ mică, de maxim 80 cm lungime. Are o coloratură specifică, gălbui-cenușie cu pete brune.

Cobra, Naja naja, este o specie ce se găsește în Asia. Această specie este ușor de recunoscut, având un desen cu ochelari pe gât. Cobra poate atinge o lungime de 2 metri și are un venin extrem de toxic.

Mamba verde, Dendraspis viridis, este un șarpe arboricol din Africa, cu o lungime ce poate ajunge la maxim 2 metri. Are o culoare verde ce o face să se camufleze perfect în coronamentul copacilor. Veninul mambăi este extrem de toxic, putând fi fatal în 20 de minute.

Taipanul, Oxyurans scutellatus, se găsește în Australia și Noua Guinee, atingând lungimi de 3-4 metri. Are o culoare brun-negricioasă și un venin neurotoxic ce blochează activitatea respiratorie și cardiovasculară. Această specie este foarte periculoasă, putând fi fatală în doar 15-20 minute.

Familia Hydrophiidae include șerpi acvatici, cu o lungime ce variază între 30 și 150 cm. Aceste specii se găsesc în mările tropicale și oceanele Indian și Pacific. Au coada comprimată lateral, adaptată pentru înot.

Crocodilienii sunt reptile cu corpul alungit, coada comprimată lateral și membre adaptate pentru locomoția amfibie. Au nările plasate la suprafața apei, permițând respirația în timp ce se hrănesc sub apă.

Crocodilii din familia Crocodylidae se găsesc în zonele umede, estuare, mangrove și cursuri inferioare ale marilor fluvii. Acești crocodilieni au glande salifere, eliminând excesul de sare în apă.