Cifozele: tipuri și cauze

Cifozele

• Cifozele de creștere se produc datorită disproportiei între creșterea exagerată în înălțime și dezvoltarea insuficientă a forței mușchilor de susținere.
• Cifozele profesionale sunt consecința exercitării activităților profesionale, ca rezultat al menținerii unor poziții cu trunchiul inclinat anterior, spatele încurbat și umerii proiectați anterior.
• Cifozele compensatorii se instalează pentru compensarea unei lordoze primare ajunse la un anumit stadiu de dezvoltare sau a unor defecte ale analizatorilor (cifoza miopilor).

Cifozele Patologice

• Caracteristicile cifozele patologice: modificări morfologice decelabile prin examen radiologic, nu se corectează prin autoredresare, adoptarea unor poziții sau la efectuarea probei de control, au prognostic favorabil cu condiția înlăturării cauzelor determinante și prelungirii duratei terapiei.
• Formele cifozele patologice: congenitale și ereditare, datorate unor malformații localizate la nivelul corpilor vertebrale, articulațiilor intervertebrale și coastelor.

Lordozele

• Lordozele profesionale apar la persoanele care lucrează cu trunchiul în extensie și membrele superioare în plan anterior.
• Lordozele compensatorii se instalează secundar, în urma unei cifoze primare sau basculării anterioare a bazinului.

Lordozele Patologice

• Caracteristicile lordozele patologice: modificări morfologice decelabile prin examen radiologic, nu corectează sau hipercorectează prin autoredresare, adoptarea unor poziții sau la efectuarea probei de control, au prognostic favorabil cu condiția înlăturării cauzelor generatoare și prelungirii duratei terapiei.
• Formele lordozele patologice: congenitale și ereditare, datorate unor malformații ale vertebrelor și articulațiilor intervertebrale localizate în zona de trecere lombo-sacrală a coloanei vertebrale.

Cifolordozele

• Sunt incurbări exagerate ale coloanei vertebrale în plan sagittal concomitente și alterne, de tip cifotic și lordotic.
• Formele cifolordozelor: primitive și secundare, după modul de apariție și localizare.

Diagnostic Pozitiv

• Diagnosticul deficientelor coloanei vertebrale în plan sagittal se stabilește prin metode subiective și obiective, incluzând anamneza, somatoscopia, examen clinic general, studiul aliniamentelor, somatometrie, examen cinetic și examen radiologic.

Examen Cinetic

• Permite realizarea diagnosticului diferential între deviațiile și deformațiile coloanei vertebrale prin aprecierea adaptării și mobilizării coloanei vertebrale în plan sagittal.

Adaptarea Coloanei Vertebrate în Pozițiile Asezat și Decubit

• Pentru aprecierea adaptării coloanei vertebrale în poziția asezat, subiectul se așează pe un scaun care să-i permită realizarea unei flexii de 90 grade a coapselor pe bazin.

Mobilizarea Coloanei Vertebrate în Plan Sagittal

• Mobilizarea coloanei vertebrale în plan sagittal se efectuează din poziția stand și constă în efectuarea unor mișcări test, de flexie-extensie.

Vârsta de Apariție

• Indică prognosticul bolii: cu cât este mai precoce, cu atât prognosticul este mai grav.

Evoluția Scoliozei

• Are două perioade evolutive separate prin apariția primelor semne de pubertate.
• Perioada inițială este caracterizată de o agravare relativ lentă, urmată de o agravare mai rapidă după apariția primelor semne de pubertate.

Formele scoliozelor funcționale

• Scolioza habituala, de deprindere, sau de obișnuință se produce prin:
  • Permanentizarea atitudinii vicioase, asimetrice, de sprijin prelungit unipodal
  • Utilizarea repetată a aceluiasi membru superior în transportul greutăților
• Scolioza profesională este determinată de poziția asimetrică ce caracterizează unele activități profesionale sau sportive
• Scolioza statică este secundară asimetriei morfologice a bazinului și a membrelor inferioare

Caracteristici ale scoliozelor patologice

• Prezintă deformări complexe: vertebrale, își reduc volumul de partea concavității, devin conice (cuneiforme)
• Sunt ireductibile, nicio manevră nu este capabilă să reducă incurbările, flexia trunchiului le exacerbează și accentuează proeminența gibozității existente

Frecvență și repartiție

• Scolioza afectează 17% din copii
• Curburile totale stângi sunt mult mai frecvente (14,5%)
• Există o supraafectare de 3/1 a sexului feminin, raport care ajunge la 9/1 în perioada pubertății
• Repartiția pe glob arată că afecțiunea este mai frecventă și gravă în Europa Centrală și mai puțin frecventă în America și Australia și aproape lipseste în Africa, America de Sud și India

Scolioze functionale

• Nu prezintă la nivelul coloanei vertebrale modificări morfologice decelabile prin examenul radiologic
• Sunt suple, reductibile, deci corectează sau hipercorectează prin autoredresare, adoptarea unor poziții (decubit), în suspensie sau îndoire laterală
• Sunt mai frecvente la fete
• Au evolutie lenta și prognostic favorabil

Diagnoză și evaluare

• Aspectul modificărilor radiologice este diferit în funcție de tipul scoliozei
• Unghiul curburii scoliotice se poate aprecia prin mai multe metode, inclusiv metoda Risser Ferguson și metoda Cobb
• Scoliozele au fost clasificate în: ușoare, medii și grave, în funcție de unghiul curburii

Examen de laborator și evaluare funcțională

• ALTE EXAMENE DE LABORATOR sunt indicate pentru aprecierea etiologiei scoliozei și a ecoului acesteia asupra funcției respiratorii și cardiace
• Evoluția scoliozei este dependentă de sediu, grad de incurbare și vârstă de apariție

Acest quiz prezintă informații despre cifozele de creștere și cifozele profesionale, inclusiv cauzele și exemplele de profesii afectate.