Chimia Soluțiilor și Reacțiilor

Soluţiile sunt amestecuri omogene, în care componentele se dizolvă complet una în cealaltă.

Titrul unei soluții reprezintă masa solutului (dizolvatului) din 100 g de soluție.

Legătura de hidrogen este o atracție electrostatică între molecule puternic polare, cu un atom de hidrogen legat de un atom electronegativ.

Indicatorul potrivit pentru o reacție de neutralizare se alege în funcție de tipul de hidroliză al sării formate.

Concentrația normală (N, n) a unei soluții reprezintă numărul de echivalenți gram de dizolvat incluși în 1000 ml de soluție.

Mărimea și semnul unei micele coloidale depind de stratul fix de ioni (SIH), stratul de contraioni (SEH) și stratul difuz.

Numerele de oxidare ale clorului în compușii săi sunt: -1, +1, +3, +5, +7.

Forțele electrocinetice de dispersie London sunt atracții electrostatice slabe între molecule apolare, cauzate de polarizarea temporară a electronilor.

Într-un proces de oxidare, numărul de oxidare al unui atom crește.

Numerele de oxidare ale azotului în compușii săi sunt: -3, +1, +2, +3, +4, +5.

Legătura ionică apare între atomi cu diferențe mari de electronegativitate. Atomul cu electronegativitate mai mare va atrage mai mult electronii de legătură, formând un ion negativ (anion), iar atomul cu electronegativitate mai mică va forma un ion pozitiv (cation). Aceste ioni se vor atrage reciproc prin forțe electrostatice.

Legătura covalentă apare între atomi cu electronegativități similare, unde electronii de legătură sunt împărțiți în mod egal între aceștia.

Metalele sunt elemente chimice care de obicei sunt bune conducătoare de căldură și electricitate, au luciu metalic și sunt maleabile și ductile.

Grafitul este o formă alotropică a carbonului care cristalizează în sistem hexagonal. Structura sa este formată din straturi de atomi de carbon dispuși într-o rețea hexagonală, iar straturile sunt legate intre ele prin forțe slabe de Van der Waals.

În reacția clorului cu apa se obțin acizii clorhidric (HCl) și hipocloros (HClO). Clorul (Cl2) reacționează cu apa (H2O) formând acid clorhidric (HCl) și acid hipocloros (HClO).

Aminoacizii sunt substanțe amfotere, adică pot acționa atât ca bază, cât și ca acid. În soluție apoasă, aminoacizii formează un amfion, care este o moleculă neutra cu o grupă carboxil (-COOH) și o grupă amină (-NH2) .

Din metalele alcalino-pământoase, beriliul (Be) este singurul care formează în mod predominant legături covalente. Beriliul are o electronegativitate mai mare decât celelalte metale alcalino-pământoase, ceea ce conduce la formarea legăturilor covalente.

Gaze rare (He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn) nu formează combinații chimice deoarece au o configurație electronică stabilă, cu octetul complet. Exceptând heliu (exclusiv cu 2 electroni în stratul exterior), toate celelalte gaze nobile au 8 electroni în stratul exterior.

Oxizii sunt combinații binare (formati din 2 elemente) care conțin oxigen în valența sa negativă. Exemple: oxid de fier (FeO), oxid de cupru (CuO)

Hidroxizii sunt combinații ternare (formati din 3 elemente) care conțin o grupă hidroxil (OH-) legată de un metal. Exemple: hidroxid de sodiu (NaOH), hidroxid de calciu (Ca(OH)2).