Articulațiile Centurii Pelviene

Articulațiile Centurii Pelviene

• Centura pelviană se formează prin participarea oaselor coxale cu osul sacru.
• Simfiza pubiană se formează anterior și median, prin articularea celor două oase coxale.
• Articulațiile sacroiliace se formează posterior și median, prin interpunerea osului sacru între oasele coxale.
• Ligamentele iliolombare fixează oasele coxale de coloana lombară
• Ligamentele sacroischiadice solidarizează coxalele cu părțile laterale ale sacrului și coccisului.
• Unitatea osteofibroasă este completată de membrana obturatoare, care închide gaura obturată a coxalului.
• Articulațiile centurii pelviene includ articulația sacro-iliacă, simfiza pubiană, articulația lombo-sacrală și articulația sacro-coccigiană.
• Aceste articulații sunt rezistente, asigurând echilibrul bazinului, și elastice, atenuând șocurile produse de mers, fugă și salt.

Articulația Sacroiliacă

• Se realizează între fețele articulare ale coxalului și sacrului.
• Fețele articulare sunt rugoase și neregulate, contribuind la solidarizarea articulației și stabilitatea pelvisului.
• Suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin, cu o lamă fibrocartilaginoasă intraarticulară între ele.
• Mijloacele de unire includ o capsulă articulară întărită de ligamente.
• Capsula articulară este strânsă și scurtă, inserându-se pe marginile suprafețelor articulare ale coxalului și sacrului.
• În partea dorsală, capsula este înlocuită de ligamentele sacroiliace interosoase.

Ligamentele Sacroiliace

• Ligamentele sacroiliace ventrale sunt fascicule fibroconjunctive fine, întinse pe fața anterioară a articulației.
• Acestea se inseră pe aripioarele sacrului și pe fața pelvină a osului sacrat lateral de primele două găuri sacrate, fixându-se pe partea învecinată a liniei nenumite.
• Ligamentele sacroiliace posterioare unesc spina iliacă posterosuperioară cu creasta sacrală laterală.
• Structura lor include fibre scurte orizontale superficiale și fascicule lungi oblice sau verticale profunde.
• Ligamentele sacroiliace interosoase sunt puternice și scurte, dispuse sub ligamentele sacroiliace dorsale, între tuberozitatea iliacă și sacrală.
• Ligamentul iliolombar este un ligament puternic situat în spațiul unghiular dintre coloana lombară și creasta iliacă.
• Ligamentul iliolombar se întinde între apofizele costiforme ale vertebrelor L4-5 și creasta iliacă.

Biomecanica Articulară Sacroiliacă

• Articulația sacroiliacă este o articulație de tranziție între diartroză și amfiartroză, cu mișcări reduse ale sacrului.
• Axul transversal al mișcărilor trece prin ligamentele sacroiliace dorsale.
• La naștere, articulația permite modificarea diametrelor bazinului.
• Nutația este înclinarea bazei sacrului înainte și în jos, cu deplasarea inversă a vârfului coccisului.
• În timpul nutației, diametrul antero-posterior al strâmtorii superioare a micului bazin se reduce, iar diametrul strâmtorii inferioare crește.
• Contranutația este deplasarea bazei sacrului înapoi, cu deplasarea inversă a vârfului.
• Mișcarea de nutație este limitată de ligamentele sacroischiadice.
• Susținerea unei greutăți pe umeri exemplifică nutația, greutatea fiind transmisă către baza sacrului, care este împinsă înainte.
• Repausul pe regiunea lombară, sprijinit pe o bancă transversală, ilustrează contranutația, unde baza sacrului este dusă înapoi.
• În contranutație, greutatea trunchiului apasă asupra bazei sacrului prin coloana vertebrală, iar membrele inferioare deplasează oasele coxale înainte.

Simfiza Pubiană

• Este situată anterior pe linia mediană, între suprafețele simfizale ale oaselor pubiene.
• Suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin subțire.
• Un disc interpubian umple spațiul interosos rămas liber.
• Simfiza este întărită de ligamente.
• Ligamentul pubian superior este o lamă fibroasă întinsă transversal între cei doi tuberculi pubieni, pe fața superioară a simfizei.
• Ligamentul pubian inferior sau arcuat se întinde între ramurile pubiene inferioare, rotunjind unghiul subpubian și formând arcada pubiană.
• Arcada pubiană este un reper obstetrical important.
• Simfiza pubiană este o simfiză care, în timpul sarcinii și nașterii, prin distanțarea suprafețelor articulare, modifică diametrele bazinului mic.

Ligamentele Sacroischiadice

• Ligamentul sacrotuberal are formă triunghiulară, cu baza pe sacru și vârful pe tuberozitatea ischiadică.
• Originea ligamentului sacrotuberal este pe spina iliacă postero-inferioară, marginea laterală a sacrului, și coccisul, cu fibre convergente oblice.
• Inserția ligamentului sacrotuberal este pe partea postero-medială a tuberozității ischiadice.
• Ligamentul sacrospinal are formă triunghiulară, inserându-se prin bază pe marginile laterale ale sacrului și coccigelui, iar prin vârf pe spina ischiadică.
• Ligamentele sacrotuberal și sacrospinos transformă scobitura ischiadică mare și mică în orificiul ischiadic mare și mic, completând peretele lateral al pelvisului.
• Membrana obturatoare este o formațiune fibroasă care închide complet gaura obturată, atașată strâns cadrului osos, cu excepția părții antero-superioare libere.
• Partea antero-superioară a membranei obturatoare participă la delimitarea canalului obturator.

Articulația Coxofemurală

• Șoldul este structurat pentru a permite pendularea și fixarea membrului inferior în mers.
• Articulația șoldului este o enartroză cu trei axe de mișcare.
• Aceasta asigură un maximum de mișcare și stabilitate.

Suprafețele Articulare Coxofemurale

• Capul femural are formă globulară, reprezentând aproximativ 2/3 dintr-o sferă.
• Acetabulul prezintă o suprafață semilunară.
• Acetabulul este completat și adâncit de ligamentul transvers al acetabulului.
• Ligamentul acetabulului este format din fascicule fibroase cu direcție transversală.
• Ligamentul acetabulului trece peste scobitura acetabulară.

Componentele Catilaginoase Coxofemurale

• Cele două suprafețe osoase sunt acoperite de cartilaj hialin.
• Cartilajul hialin lipsește în partea anterioară a fosetei capului femural și în fosa acetabulară.
• Fundul fosei acetabulare este umplut de o masă grăsoasă.
• Labrul sau cadrul acetabular este un fibrocartilaj inelar situat în jurul circumferinței cavității acetabulare.
• Labrul adâncește cavitatea cotiloidă, astfel capul femural fiind aproape în întregime cuprins în acetabul.
• Pe secțiune, labrul are formă prismatică, triunghiulară, inserându-se pe sprânceana acetabulară.
• În dreptul incizurii acetabulului, labrul trece ca o punte, transformând incizura într-un orificiu.
• Această porțiune se numește ligament transvers al acetabulului.

Mijloacele de Unire Coxofemurale

• Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă întărită de ligamente.
• Un ligament este situat chiar în interiorul articulației, și anume ligamentul capului femural.
• Capsula articulară este un manson strâns și rezistent, format din fascicule conjunctive așezate pe două planuri.
• Stratul superficial este reprezentat de fibre longitudinale, mai semnificative anterior.
• Stratul profund este format din fibre circulare, mai groase posterior, grupate în jurul colului femural formând zona orbiculară.
• Zona orbiculară are un rol important în susținerea colului femural.
• Diametrul zonei orbiculare este mai mic decât cel al capului femural, astfel capul nu poate părăsi acetabulul decât prin secționarea, ruperea sau desprinderea zonei orbiculare.
• Capsula articulară se inseră pe marginile cadrului acetabular și pe sprânceana acetabulului.
• Pe femur, capsula se inseră pe linia intertrohanterică și posterior, puțin medial de creasta intertrohanterică.

Ligamentele Articulației Coxofemurale

• Ligamentul iliofemural este cel mai puternic ligament al articulației și suportă greutăți de până la 500 kg.
• Localizat pe fața anterioară a articulației, are forma unui evantai și unește spina iliacă antero-inferioară cu linia intertrohanterică.
• Are două părți: transversală și descendentă.
• Limitează extensia, rotația în afară și adducția.
• În poziția de ortostatism, coapsa este extinsă, fasciculele ligamentului apasă asupra colului femural, contribuind la menținerea capului în acetabul.
• Acesta este ligamentul poziției în picioare.
• Ligamentul pubofemural este situat pe fața anterioară a articulației și se întinde de la ramura superioară a pubelui la trohanterul mic.
• Ligamentul pubofemural limitează rotația externă și abducția.
• Ligamentul ischiofemural este situat pe fața posterioară a articulației, între ramura superioară a ischionului și trohanterul mare și limitează rotația internă și adducția.
• Ligamentul capului femural (ligamentul rotund) se află intraarticular ca o bandeletă fibroasă cu origine pe ligamentul transvers și marginile incizurii acetabulare și inserție pe foseta capului femural.
• Conține vase nutritive pentru capul femural și susține capul femural în perioada embrionară.

Biomecanica Articulară Coxofemurală

• Articulația coxofemurală este o enartroză cu trei axe de mișcare.
• În această articulație se pot executa flexie-extensie, abducție-adducție, rotație externă-internă și circumducție.
• Mișcările de flexie-extensie se execută în jurul unui ax transversal ce trece de-a lungul colului femural, între foseta capului și trohanterul mare.
• Flexia reprezintă apropierea coapsei de peretele abdominal anterior, având o valoare de 120 de grade.
• Amplitudinea flexiei depinde de poziția genunchiului: cu genunchiul flectat, flexia este de 130 de grade, iar cu genunchiul extins, flexia este limitată la 90 de grade.
• Mișcarea este limitată de întinderea capsulei articulare și de tensiunea mușchilor posteriori ai coapsei.
• Extensia reprezintă deplasarea inversă a coapsei și se poate mări cu 15-20 de grade prin extensie forțată fiind limitată de ligamentul iliofemural, pubofemural și de partea anterioară a capsulei.
• Mișcarea de abducție și adducție se realizează în jurul unui ax sagital ce trece prin centrul capului femural și este însoțită de mișcări de rotație ale coapsei.
• Cu coapsele extinse, amplitudinea mișcării este de 40 de grade.
• Când coapsa este flectată, abducția atinge 70 de grade datorită relaxării ligamentelor articulare.
• Adducția este apropierea coapsei până la coapsa opusă.
• Amplitudinea mișcării poate fi mărită prin flectarea coapsei (încrucișarea coapselor), amplitudinea încrucișării fiind de 30 de grade.
• Mișcările de rotație externă și internă se realizează în jurul unui ax vertical ce leagă centrul capului femural cu centrul condilului medial.
• Cu coapsele în extensie, rotația externă este de 15 grade, iar cea internă de 35 de grade.
• Circumducția reprezintă succesiunea mișcărilor descrise, în care capul femural se învârtește în acetabul, epifiza inferioară descriind un cerc, iar diafiza un con.
• Flexorii au rol important în locomoție, apropiind coapsa de trunchi.
• Flexorii includ mușchiul iliopsoas, drept femural, tensor fascia lata, croitor.
• Mușchii adductori și gracilis acționează până la poziția orizontală a coapsei.
• În sus, intervine mușchiul gluteu mijlociu prin fasciculele anterioare.
• Extensorii șoldului sunt bine dezvoltați datorită funcției antigravitaționale, stabilizând articulația coxofemurală și menținând trunchiul în poziție verticală.
• Extensorii includ mușchiul fesier mare (principal), ischiogambierii (semimembranos, semitendinos, biceps femural), partea posterioară a fesierului mijlociu și mic și adductorul mare.
• Extensia este limitată de întinderea capsulei și de ligamentul iliofemural, iar forța totală exercitată de flexori este mai mare decât cea a extensorilor.
• Mușchii motori ai mișcării de abducție și adducție includ mușchii abductori.
• Abductorii execută abducția coapsei cu membrul inferior sprijinit, balansează pelvisul și împiedică înclinarea bazinului în sprijinul uniped.
• Mușchii abductori includ tensorul fasciei late, fesierul mijlociu și mic și piriformul, fiind mai puțini și mai slabi decât adductorii.
• Adductorii sunt relativi lungi și puternici și au o putere de acțiune superioară celorlalte grupe musculare.
• Adductorii apropie