Anatomie și fiziologie durere

Sistemul Nervos Senzorial

• Semnalele senzoriale din toate zonele corpului sunt transmise sistemului nervos central (SNC), oferind informații despre starea corpului și a mediului înconjurător.
• Semnalele pornesc de la receptori.
• Un analizator este alcătuit din receptor, cale de conducere (segment intermediar) și segment central cortical.

Funcția Somestezică a Sistemului Nervos

• Somestezia (sensibilitatea corporală) cuprinde trei modalități de senzație:
  • Mecanoreceptivă: tactilă, presiune, vibrație, și proprioceptivă (senzația poziției).
  • Termoreceptivă
  • Nociceptivă (dureroasă)
• Mecanoreceptorii tactili includ diverse tipuri:
  • Terminații nervoase libere: detectă prezența stimulului.
  • Corpusculi Meissner: localizați în zonele glabre (de exemplu vârfurile degetelor), important pentru stereognozie și localizarea exactă a stimulului. Se adaptează rapid.
  • Discuri Merkel: receptori tonici care detectează presiunea continuă.
  • Organele terminale Ruffini: receptori tonici, localizați în straturile profunde, detectează deformarea țesuturilor. Se adaptează lent.
  • Terminații nervoase de la baza foliculilor piliferi: se activează prin mișcarea părului, și se adaptează ușor.
• Corpusculii Pacini: localizați în hipoderm, sunt receptori fazici, activaţi doar prin deformare rapidă, importanti pentru vibrații.

Simțul Poziției

• Simțul poziției (propriocepția) este împărțit în două subtipuri:

  • Poziția statică: recunoașterea conștientă a poziției diferitelor segmente corporale între ele.
  • Kinestezie (propriocepție dinamică): recunoașterea conștientă a vitezei de deplasare a diferitelor segmente corporale.

• Sensibilitatea proprioceptivă este apreciată cu ajutorul unor receptori de la nivelul articulațiilor, capsulelor și a ligamentelor, receptorilor tegumentari, fusurilor neuromusculare (măsoară lungimea și tensiunea musculară), organelor tendinoase Golgi (măsoară tensiunea dezvoltată în mușchi) și a sistemului vestibular.

Căile Sensibilităţii Exteroceptive

• Cordoanele posterioare transmit informații cu viteză mare, pentru sensibilitatea tactilă, sensibilitatea cu localizare precisă a stimulului (vibratorie și poziție) și pentru sensibilitatea care detectează mișcări.
• Sistemul spinotalamic anterolateral transmit informații dureroase, termice, tactile crude (neprelucrate), mângâiere, senzații de gâdilat și excitații sexuale.

Scoarța Somestezică

• Aria corticală cerebrală pe care proiectează semnalele somestezice se numește scoarța somestezică, iar aceasta are două zone distincte: scoarța somestezică I și II, situate în girusul postcentral al lobului parietal.

Sensibilitatea Termică

• Receptoare termice de rece și cald sub forma terminațiilor nervoase libere.
• Receptorii de rece sunt mielinizați, în straturile superficiale ale pielii, iar receptorii de cald sunt nemielinizați, mai adânci
• Temperatura inițială și schimbarea acesteia sunt factori care afectează senzațiile termice.
• Termoreceptorii se adaptează, dar nu complet, la schimbările de temperatură persistente.

Sensibilitatea Dureroasă

• Nociceptorii sunt terminații nervoase libere, fie mielinizați, fie nemielinizați.
• Stimuli mecanici, termici sau chimici de intensitate mare activează nociceptorii.
• Substanțele chimice (bradicinina, histamina, serotonina, enzime proteolitice) eliberate la locul leziunii stimulează nociceptorii.
• Nociceptorii viscerali sunt activați prin distensia organelor cavitare, anoxie, și acumularea de cataboliți în condiții de ischemie.
• Căile durerii viscerale urmează căile nervilor vegetativi şi ajung în măduvă prin ramura comunicantă albă.

Căile Sensibilităţii Dureroase

• Majoritatea fibrelor deutoneuronilor spinali se încrucișează la nivelul comisurii anterioare și intră în fasciculul spinotalamic lateral, proiectând în nucleii talamici specifici.
• Alte fibre formează fasciculele spinoreticulate.
• Calea durerii viscerale urmează căile nervilor vegetativi, prin ramura comunicantă albă.

Sensibilitatea Auditivă

• Sensibilitatea acustică este o sensibilitate mecanoreceptivă, fiind declanșată de unde sonore cu frecvențe de 20-20.000 Hz.
• Urmând o cale complexă (cu 4/6 neuroni), semnalele ajung în girusul temporal superior din lobul temporal.

Organul lui Corti

• Organul Corti conţine receptori senzoriali specializaţi, localizaţi pe membrană bazilară.
• Membrana bazilară oscilează la diferite frecvenţe, rezultând o stimulare diferită a receptorilor.

Anatomia Functională a Cochleei

• Cochleea este un sistem de trei tuburi răsucite în jurul unei coloane centrale (columelă).
• Cele trei tuburi (rampa vestibulară, rampa cohleară și rampa timpanică) sunt separate prin membrane.
• Organul lui Corti, ce conține celule senzoriale, este localizat pe membrana bazilară.

Senzibilitatea Olfactivă

• Receptorii olfactivi se găsesc în membrana olfactivă.
• Substanţele odorante ajung la receptori prin difuzie.
• Impulsurile nervoase sunt transmise de-a lungul nervilor olfactivi către bulbul olfactiv.
• Bulbul olfactiv trimite semnale corticale.

Senzibilitatea Gustativă

• Receptorii gustativi (muguri gustativi) se găsesc în papilele gustative (caliciforme, fungiforme și foliacee).
• Sensibilitatea gustativă este declanșată de substanțe dizolvate în salivă și implică 4 senzații gustative primare (dulce, sărat, acru, amar).

Sensibilitatea Vestibulară

• Receptorii din utriculă și saculă (macule) și creste ampulare detectează accelerații liniare și unghiulare.
• De la receptorii vestibulare, semnalele sunt transmise către bulbul rahidian și cerebel, menținând echilibrul.

Analizatorul Optic

• Analizatorul optic cuprinde ochiul, căile de transmisie ale informațiilor optice și segmentul cortical central.
• Globul ocular este compus din trei tunici: sclera, coroida și retina.
• Retina conține celule fotosensibile (conuri și bastonașe) ce convertesc informațiile optice în semnale nervoase.
• Prin intermediul nervilor optici semnalele ajung în corpii geniculați laterali din talamus, iar de aici în cortexul vizual din lobul occipital.

Adaptarea la Lumină şi Întuneric

• Adaptarea la lumină implică o scădere a sensibilităţii.
• Adaptarea la întuneric implică o creştere a sensibilităţii.
• Mecanismele de adaptare includ activarea sau inhibarea diferitelor fotopigmenţi în celule vizuale, modul de distribuţie al luminii pe retină şi modificări ale mărimii pupilei.

Acomdarea Ochiului

• Cristalinul își modifică forma pentru a se concentra pe obiecte aflate la distanțe diferite.
• Acest proces se numește acomodare.
• Procesul de acomodare implică contracția mușchilor ciliari și modificarea tensiunii asupra cristalinului.