MANA TEHNICI

• Examinarea și evaluarea funcțională a articulațiilor membrului superior este crucială.
• Mâna este specializată în sensibilitate și motricitate, formând ansamblul creier-mână, un organ de execuție care permite prehensiunea.
• Mâna este un receptor senzorial, capabil să palpeze obiecte și să interpreteze informații vizuale.
• Poziția de funcțiune a mâinii este cu articulația radiocubitală în extensie de 20-40 grade, policele în semiflexie și abducție, și în ușoară rotație.
• Poziția antalgică a mâinii este cu radiocarpiana în ușoară flexie palmară și policele în adducție-extensie, necesitând depistare precoce și corectare.
• Mâna este cel mai complex segment al membrului organismului, cu o structură și funcție adaptate complexității activităților umane.
• Suprafața de proiecție din cortexul cerebral care controlează activitatea mâinii este proporțional enormă, evidențiind complexitatea acestui organ.
• Mâna este organul prehensiunii, al sensibilității discriminative și al personalității umane, exprimând expresivitatea.
• Restul membrului superior (umar, brat, cot, antebrat, pumn) are rolul de a poziționa mâna favorabil pentru acțiuni.
• Arhitectural, în timpul activității, mâna formează o boltă cu trei arcuri:arc transversal fix, arc metacarpian mobil și arcuri oblice.
• Refacerea arcurilor mâinii, în special a celor longitudinal și oblic, este esențială în recuperare.
• Funcția mâinii este determinată de "coloana policelui" și de capacitatea sa de opozabilitate; lipsa opozabilității policelui duce la invaliditate gravă.
• Coloana policelui este formată din trapez, primul metacarpian și cele două falange, cu mobilitate deosebită și musculatură diferențiată.
• Articulațiile MCF permit mișcări limitate în toate planurile, flexia unui deget fiind mai limitată decât flexia concomitentă a tuturor.
• Înclinările laterale sunt limitate de ligamentele colaterale.
• Funcțiile de bază ale mâinii sunt prehensiunea și apasarea, prehensiunea implicând obligatoriu policele.
• Tipurile de prehensiune variază în funcție de segmentele implicate: bidigitală, tridigitală, polidigitală, polidigitopalmară.
• Se descriu mai multe tipuri de prize: de finețe, tridigitală, bidigitală subtermino-laterală și polidigitopalmară (priza de mare forță).
• Alte tipuri de prize includ interdigitală latero-laterală și digito-palmară.

Bilantul articular

• Articulațiile CM realizează causul mâinii și priza cilindrică.
• Articulațiile MCF permit flexie-extensie și lateralitate pasivă de 45 grade.
• Flexia activă a degetelor este de 90° și crește spre degetul V, unde atinge 100°.
• Extensia degetelor variază între 0° și 90°.
• Lateralitatea (abductia-adductia) constă în mișcarea degetelor față de axa mediană și are o amplitudine medie de 15-20°.
• Circumducția este posibilă prin combinarea acestor mișcări.
• Rotatia axială este pasivă și măsoară 45°.
• Articulațiile interfalangiene (IF) permit flexie-extensie, flexia în articulația IFP are 100°, iar în articulația IFD, maximum 90°. Extensia este posibilă doar la persoanele cu hiperlaxitate.

Testarea musculara la mana

• Mușchii mâinii se clasifică în extrinseci și intrinseci.
• Mușchii extrinseci includ flexorii și extensorii degetelor și policelui.
• Mușchii intrinseci sunt repartizați în regiunile tenară, hipotenară și palmară mijlocie.

Aspectul semiologic ale mainilor

• Aspectul mâinilor are valoare semiologică, fiind "carte de vizită" a reumaticului, indicând diverse forme de reumatism, tulburări circulatorii și trofice.
• Tumefacțiile simetrice radiocarpiene, metacarpofalangiene și interfalangiene proximale sugerează poliartrita reumatoidă (PR).
• Artritele interfalangiene trebuie diferențiate de nodulii artrozici (Bouchard și Heberden) și de artritele psoriazice.
• Artritele cronice cu hipocratism digital și hipertrofia mâinilor sugerează poliartrita paraneoplazică.
• Sindromul Raynaud sever poate precede sau însoți sclerodermia.
• Nodulii și corzile dure palmare cu flexie ireductibilă indică boala Dupuytren.
• Atrofia eminentei tenare sugerează sindrom de canal carpian, iar atrofia eminentei hipotenare, sindrom de canal Guyon.
• Hipertrofia oaselor cu tegumente ingrosate este tipică pentru acromegalie.
• Tegumentele subțiate, reci și aderente indică sclerodactilie.
• Palparea interliniei articulare diferențiază tumefacțiile artritelor de nodozitățile artrozice sau tenosinovite.