Anatomia Emisferelor Cerebrale

Partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central, formată din două emisfere legate prin comisuri şi conţinând ventriculii laterali.

Fisura longitudinală care separă cele două emisfere cerebrale.

Una din cele trei fețe ale emisferelor cerebrale, situată posterior.

O parte a emisferei cerebrale, situată anterior, responsabilă de funcții cognitive superioare.

Aria motorie, situată în girul precentral, responsabilă de mișcările voluntare.

Aria senzorială, situată în girul postcentral, responsabilă de recepționarea și prelucrarea informațiilor senzoriale.

Șanțul adânc care separă lobul frontal de lobul parietal.

Fisura adâncă care separă lobul temporal de lobul frontal și lobul parietal.

Parte a sistemului nervos central, formată din substanță cenușie și substanță albă, situată în interiorul craniului.

Unul dintre nucleii bazali ai creierului, responsabil pentru controlul mișcărilor, învățarea și emoțiile.

Nucleu bazal format din putamen și globus pallidus.

Parte a nucleului lentiform, responsabilă pentru mișcări fine și controlul motor.

Parte a nucleului lentiform, responsabilă pentru controlul mișcărilor.

O lamă de substanță cenușie situată lateral de nucleul lentiform, cu o funcție încă neelucidată.

Stratul cel mai superficial al creierului, responsabil pentru gândire, memorie, limbaj și alte funcții cognitive.

Neuron prezent în scoarța cerebrală, caracterizat prin formă piramidală și funcție de procesare a informațiilor.

Neuron cu o dendrită ascendentă și una descendentă, găsit în straturile profunde ale scoarței cerebrale.

Neuron cu axon orizontal, găsit în stratul superficial al scoarței.

Neuron cu un axon ascendent care ajunge în stratul superficial, găsit în straturile 3, 5 și 6 ale scoarței.

Tip de scoarță cerebrală cu 2-3 straturi, format din arhicortex și paleocortex.

Tip de scoarță formată din trei straturi bine definite; găsit în formațiunea hipocampică.

Regiune a cortexului cerebelos caracterizat prin 6 straturi bine definite.

Tip de izocortex cu toate cele 6 straturi dezvoltate proporțional, găsit în zonele de asociație ale creierului.

Tip de izocortex cu straturile 6 dezvoltate diferit, specific ariilor motorii și senzitive.

Fornixul este o structură în formă de arc care se află sub corpul calos. Are un corp central ce se împarte în două columne anterioare ce se conectează la corpii mamilari și o porțiune posterioară ce se conectează la hipocampul, parte a sistemului limbic.

Corpul calos este o bandă masivă de fibre nervoase ce conectează cele două emisfere cerebrale. Radiază în substanța albă a emisferelor, formând radiația corpului calos.

Fibrele care radiază de la genunchiul corpului calos formează forceps minor, ce unește fețele mediale ale lobilor frontali. Fibrele de la nivelul spleniului alcătuiesc forceps major, ce unește lobii occipitali.

Septul pelucid este o structură formată din două lame ce separă cavitatea septului pelucid. Se află între columnele fornixului și genunchiul corpului calos.

Comisura albă anterioară se află anterior de columnele fornixului și se ramifică în regiunea anterioară a lobului temporal.

Fibrele de asociație leagă regiuni din aceeași emisferă cerebrală. Pot fi scurte (arcuate) ce leagă giri din același lob sau giri vecini, sau lungi (fascicule) ce leagă lobi diferiți.

Ariile corticale pot fi clasificate în arii de proiecție aferente (senzorii), arii de proiecție eferente (motorii) și arii de asociație.

Aria somestezică primară este localizată în girul postcentral. Centrii senzoriali sunt localizați de sus în jos, după silueta răsturnată a corpului.

Sistemul limbic este o rețea complexă de structuri cerebrale care joacă un rol crucial în emoții, memorie, motivație și comportament.

Nervii olfactivi, bulbul olfactiv, trigonul olfactiv, striile olfactive și lobul piriform (inclusiv aria entorinală) formează calea olfactivă - responsabilă de simțul mirosului.

Substanța perforată anterioară se află lângă trigonul olfactiv, chiasma optică și uncusul hipocampic. Are o funcție de legătură între diferite structuri ale sistemului limbic.

Corpul amigdalian este situat în lobul temporal și joacă un rol important în procesarea emoțiilor, în special a fricii.

Stria terminală, originară în corpul amigdalian, transmite informații către nucleii striei terminale, aria septală și hipotalamus. Are un rol în controlul emoțiilor și al comportamentelor legate de supraviețuire.

Aria septală se află lângă septul pellucid și primește informații de la corpul amigdalian, substanța perforată anterioară, hipocamp și hipotalamus. Are un rol în controlul emoțiilor, al comportamentelor legate de recompensă și al memoria.

Hipocampul, situat lângă girul hipocampic, este implicat în formarea noilor amintiri.

Ariile de asociație din cortexul prefrontal (ariile 10, 11, 12, 13, 14) influențează reacțiile vegetative respiratorii, circulatorii, gastro- intestinale și excretorii.

Ariile extrapiramidale sunt responsabile de planificarea şi coordonarea mişcărilor, dar nu şi de declanşarea lor directă.

Ariile extrapiramidale ocupă o suprafață semnificativă a cortexului cerebral, mai ales în zonele premotorie, motorie suplimentară și motorie secundară.

Ariile extrapiramidale conțin centre subpresive care inhibă activitatea ariei motorii primare.

Un circuit cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical leagă ariile extrapiramidale de cerebel prin intermediul punții și talamusului.

Centrii limbajului sunt localizați în emisfera stângă la dreptaci și în emisfera dreaptă la stângaci, mai precis în girul frontal inferior.

Lezarea ariei Broca, localizată în girul frontal inferior, duce la afazie motorie, care se manifestă prin incapacitatea de a vorbi.

Ariile de asociație ajută la integrarea informațiilor senzoriale și motorii, contribuind la funcții cognitive complexe.

Sistemul limbic este o structură complexă situată între diencefal și neocortex, implicat în emoții, memorie și motivație.