Anatomia coloanei vertebrale

Coloana Vertebrală

• Coloana vertebrală constituie axul central al corpului și cel mai important element al aparatului locomotor.
• Lungimea totală este aproximativ 40% din înălțimea corpului, având o medie de 70 cm.
• Coloana este formată dintr-un stâlp anterior (corpuri vertebrale și discuri intervertebrale) și unul posterior format din suprapunerea arcurilor vertebrale, unite prin ligamente galbene, elemente de legătură între apofizele articulare, ligamente interspinoase și supraspinoase, formând bolta cruciformă

Structura și Segmentele Coloanei

• Are 33-34 de vertebre conectate prin joncțiuni intervertebrale.
• Segmentele coloanei vertebrale sunt: cervical (7 vertebre), toracal (12 vertebre), lombar (5 vertebre), sacral (5 vertebre sudate), și coccigian (4-5 vertebre sudate).
• O vertebră tipică include corpul vertebral, arcul vertebral, apofizele articulare și nearticulare.

Juncțiunile Coloanei Vertebrale (Juncturae Columnae Vertebralis)

• Include sindesmoze (ligamente fibroase/elastice pentru statică și biomecanică), sincondroze (unirea corpurilor vertebrale prin discuri intervertebrale) și articulații precum atlantooccipitală, atlantoaxială mediană și laterală, ale apofizelor articulare, lumbosacrală și sacrococcigiană.

Discurile Intervertebrale (Discus Intervertebralis)

• Există 23 de discuri cu o grosime totală de aproximativ 1/4 din lungimea coloanei.
• Înălțimea variază: 5 mm în zona cervicală, 2-3 mm în cea toracală, și 10-18 mm în cea lombară.
• Un disc intervertebral este fibrocartilaginos, alcătuit dintr-un inel fibros și un nucleu pulpos.

Rolurile Discurilor Intervertebrale

• Ajută la menținerea curburilor coloanei vertebrale
• Restabilesc echilibrul coloanei prin elasticitate după mișcare
• Distribuie forțele și absorb presiunile asupra diferitelor segmente ale coloanei.

Inelul Fibros (Anulus Fibrosus)

• Situat periferic, compus din fibre conjunctive dispuse lamelar, inserate profund pe compacta osoasă.
• Lamele se pierd spre interior în nucleul pulpos.
• Rezistența sa la tracțiune e similară cu cea a tendoanelor și crește dinspre centru spre periferie.

Nucleul Pulpos (Nucleus Pulposus)

• Localizat central, având aspect gelatinos și formă de lentilă turtită.
• Infiltratul lichidian este de 75-90%; este mobil și se deplasează invers mișcării coloanei.
• Bogat în apă, este deformabil elastic și expansibil.
• Orice deteriorare a inelului fibros poate duce la hernie de disc, mai ales posterior.

Sindesmozele Coloanei Vertebrale (Syndesmoses Columnae Vertebralis)

• Include ligamentele longitudinale anterior și posterior, ligamentele scurte și ligamentele galbene.
• Ligamentul longitudinal anterior este pe fața anterioară a vertebrelor, limitează extensia coloanei.
• Ligamentul longitudinal posterior se află în canalul vertebral și limitează flexia.

Ligamentele Scurte

• Ligamentele supraspinoase unesc apofizele spinoase.
• Ligamentele interspinoase sunt între apofizele spinoase adiacente.
• Ligamentele intertransversare se află între apofizele transverse alăturate.
• Ligamentul sacrococcigian lateral conectează sacrul și coccisul.

Ligamentele Galbene (Ligamenta Flava)

• Se găsesc între lamele arcurilor vertebrale și au culoare galbenă datorită țesutului elastic.
• De formă patrulateră, sunt tensionate permanent, contribuind la închiderea canalului rahidian.
• Funcționează static în închiderea canalului vertebral și dinamic prin readucerea coloanei la poziția normală, limitând totodată flexia și înclinarea laterală.

Articulația Atlantooccipitală

• Se formează între condilii occipitali și fața articulară superioară a atlasului.
• Este dublă, întărită de membrane anterioare și posterioare.
• Mișcările de flexie și extensie se realizează în jurul unui ax transversal, în timp ce mișcările de înclinare laterală se realizează în jurul unui ax sagital.

Articulația Atlantoaxială Mediană

• Realizată între fața anterioară a dintelui axisului și fovea dintelui de pe arcul anterior al atlasului, completată de ligamentul transvers al atlasului care formează împreună cu fasciculele longitudinale ligamentului încrucișat al atlasului.
• Ligamentele alare conectează dintele cu condilii occipitali.
• Membrana tectoria acoperă ligamentele și separă compartimentul articular de canalul vertebral.

Articulația Atlantoaxială Laterală

• Se realizează între zigapofizele superioare și inferioare ale atlasului și axisului.
• Articulațiile apofizelor articulare se realizează între fețele articulare ale proceselor articulare superioare și inferioare.

Articulația Lumbosacrală

• Unirea dintre ultima vertebră lombară și osul sacru
• La acest nivel se formează unghiul lombosacral numit promontoriu.
• Ligamentul iliolombar unește creasta iliacă cu vertebrele L4-L5.
• Articulația sacrococcigiană unește sacrul și coccisul.

Anatomia Funcțională a Coloanei

• Coloana nu este rectilinie, ci are o orientare spiralată dată de curburi în plan sagital și frontal, mărind rezistența și elasticitatea.
• Curburile din plan sagital sunt lordoze (convexitatea înainte) și cifoze (convexitatea înapoi).
• Curburile din plan frontal sunt scolioze.

Curburile Sagitale (Curvatura Primaria)

• Lordoza cervicală (C3-4).
• Cifoza toracală (T6-8).
• Lordoza lombară (L3-4).
• Cifoza sacrală (S3).

Curburile Frontale (Curvatura Secundara)

• Scolioza fiziologică dextroconvexă (T3-5) pentru dreptaci.
• În clinică, scolioza se referă la patologii congenitale sau dobândite.
• Coloana are și curburi sinistroconvexe compensatorii (cervicală și lombară).
• Curburile sunt determinate de sprijinul și locomoția bipedă. Nou născuții au doar cifoză toracală, iar lordozele apar odată cu mișcarea (cervicală la 3-5 luni, lombară la mers).
• Curburile frontale se formează în jurul vârstei de 7 ani și sunt asociate cu asimetria și lateralitatea.

Funcțiile Coloanei Vertebrale

• Susținerea trunchiului.
• Protejarea măduvei spinării.

Mișcările Coloanei Vertebrale

• Discul intervertebral joacă un rol esențial, iar nucleul pulpos acționează ca un rulment, reducând frecarea.
• Inclinarea înainte (anteroflexia) implică compresia anterioară a discurilor și deplasarea posterioară a nucleului pulpos.
• Extensia (retroflexia) implică înclinarea posterioară a coloanei și împingerea anterioară a nucleului pulpos.

Alte Mișcări ale Coloanei

• Inclinarea laterală (lateroflexia) în jurul unui ax sagital are o amplitudine de 30-40 de grade.
• Rotația în jurul unui ax vertical are o amplitudine de 50-70 de grade.
• Circumducția implică o succesiune de mișcări cu vârful la articulația sacrovertebrală.

Biomecanica Mișcărilor Capului

• Capul se mișcă în articulațiile atlantooccipitală și atlantoaxială mediană.
• Articulația atlantooccipitală permite flexia, extensia și înclinarea laterală.
• Articulația atlantoaxială mediană permite rotația capului.

Osteotoracele

• Este cea mai mare cavitate osteoarticulară a corpului uman, formată din vertebre toracale, coaste și stern conectate prin articulații costovertebrale și condrosternale.
• Este situat în partea superioară a trunchiului, are formă de trunchi de con turtit antero-posterior și dimensiuni variabile.

Constitutia Anatomica a Osteotoracelui

• Pereți: anterior, laterali și posterior.
• Suprfețe: externă și internă (exotorace și endotorace).
• Orificii: superior și inferior (aperturile toracice).
• Cavitate toracică.

Diametrul Osteotoracelui

• Sagital: 18-19 cm
• Transversal: 24-26 cm
• Dimensiunea verticală este variabilă.
• La copii este mai globulos, cu diametrul transversal mai mic.

Articulațiile Osteotoracelui

• Articulații costosternale
• Sincodroze sternale
• Sincodroze costosternale
• Articulații intercondrale
• Articulații costocondrale
• articulații costovertebrale
• articulatia capului costal
• articulații costotransversale

Biomecanica Osteotoracelui

• Mișcările sunt legate de respirație și implică mărirea și revenirea volumului cutiei toracice.
• Mobilitatea depinde de flexibilitatea coastelor.
• Ridicarea coastelor presupune proiecție înainte, îndepărtare laterală și rotație
• Coborârea coastelor este opusa celei descrise anterior

Osteopelvisul

• Reprezintă a doua cavitate osteo-articulară a corpului uman după osteotorace.
• Situat în partea inferioară a trunchiului și adăpostește vezica urinară, organele genitale și rectul.
• Face legătura între coloana vertebrală și membrele inferioare, având formă de trunchi de con turtit antero-posterior cu baza superioară.
• Forme și dimensiuni variabile funcție de vârstă, sex și constituție.

Structura Ossea a Osteopelvisului

• Sacrul.
• Coccigele.
• Oasele coxale.
• Articulatiile dintre ele
• Suprafețe: externă și internă
• Deschideri: superioară și inferioară
• Cavitate

Articulațiile Osteopelvisului

• Legături: Articulațiile sacroiliace (posterior) și simfiza pubiană (anterior).
• Formațiuni ligamentare care leagă sacrul și coloana vertebrală de coxal.
• Articulația sacro-iliacă.
• Simfiza pubiană.
• Articulația lumbosacrală.
• Articulația sacro-cocigiană.

Funcțiile Bazinului Osos

• Protecția organelor pelvine.
• Asigurarea staticii corpului și locomoției.
• Rol obstetrical.