Anatomia Articulației Cotului

Articulația Cotului

• Articulația cotului este complexă și implică 3 oase: humerusul, radiusul și ulna.
• Articulația cotului cuprinde articulația humeroulnară și articulația humeroradială.
• Suprafețele articulare participante sunt: trohleea humerală, capitulumul humeral, incizura trohleară a ulnei, și foseta capului radial.

Capsula Articulară

• Inserția humerală urmează o linie deasupra fosei coronoide și radiale anterior, extinzându-se posterior la periferia fosei olecraniene.
• Lateral și medial, capsula se inseră pe părțile inferioare ale epicondilului lateral și medial, lăsând epicondilii liberi pentru inserții musculare.
• Inserția antebrahială se face în jurul colului radiusului și pe marginile incizurii trohleare a ulnei, pe incizura radială, pe olecran și pe procesul coronoidian.
• Vârful olecranului și procesul coronoidian se află în interiorul capsulei articulare.

Ligamente

• Ligamentul colateral ulnar pornește de pe epicondilul medial și se atașează de fața medială a epifizei proximale a ulnei.
• Ligamentul colateral radial pornește de pe epicondilul lateral și se atașează de epifiza proximală a radiusului.
• Ligamentele contribuie la limitarea mișcărilor de flexie și extensie ale cotului.

Biomecanica Articulației Cotului

• Articulația humeroulnară este o trohleartroză, funcționând ca o balama, permițând doar mișcări de flexie și extensie.
• Articulația humeroradială este o articulație cotilică cu funcționalitate limitată.
• Flexia are o amplitudine de aproximativ 150 de grade, în timp ce extensia poate atinge 180 de grade.
• Mișcarea de flexie și extensie se efectuează în jurul unui ax transversal corespunzător liniei biepicondiliene.

Mușchii Cotului

• Mușchii flexori ai cotului includ: brahialul și bicepsul brahial.
• Mușchii extensori ai cotului includ: tricepsul brahial și extensorii antebrațului.
• Ulna este osul care participă în mod obligatoriu la mișcările de flexie-extensie ale antebrațului, radiusul urmând ulna.
• Articulația cotului permite și mișcări reduse de înclinație marginală.

Juncțiunile Radio-Ulnare

• Oasele antebrațului (radiusul și ulna) sunt unite prin articulații trohoide la nivelul epifizelor proximale și distale și printr-o sindesmoză la nivelul diafizelor.
• Articulația trohoidă (în pivot) permite mișcarea unui cilindru osos într-o suprafață scobită corespunzătoare.
• Aceste juncțiuni formează o unitate funcțională importantă pentru supinație și pronație.
• Sindesmoza este formată din membrana interosoasă, care ocupă spațiul dintre cele două oase.

Articulația Radioulnară Proximală

• Se formează între circumferința articulară a capului radial și incizura radială a ulnei, fiind întărită de ligamentul inelar.
• Ligamentul inelar înconjoară capul radiusului și se prinde pe marginile incizurii radiale a ulnei.
• Această articulație menține radiusul în articulație și este o trohoidă ce permite rotația internă și externă cu un ax vertical.
• Ligamentul pătrat este o lamă fibroasă care unește extremitățile proximale ale radiusului și ulnei.

Articulația Radioulnară Distală

• Se realizează între circumferința capului ulnei și incizura ulnară a radiusului.
• Suprafețele articulare sunt unite de ligamentul triunghiular, a cărui bază se sprijină pe incizura ulnară a radiusului, iar vârful pe capul ulnei.
• Ligamentul are rolul de disc articular și separă articulația radioulnară distală de cea radiocarpiană.
• Această articulație este o trohoidă, permițând mișcări de rotație internă și externă în jurul unui ax vertical.

Sindesmoza Radioulnară

• Este alcătuită din coarda oblică și membrana interosoasă.
• Coarda oblică este situată superior și unește radiusul cu ulna.
• Membrana interosoasă leagă marginile interosoase ale ulnei și radiusului, inferior de tuberozitatea radiusului.
• Membrana constă în principal din fibre oblice orientate de la radius spre ulnă (3/4 superioare), cu fibre inverse în 1/4 inferioară.

Biomecanica Antebrațului

• Principalele mișcări ale antebrațului sunt pronația (rotația internă) și supinația (rotația externă), posibile datorită curburii radiusului.
• Mușchii supinatori se inserează până la tuberozitatea radiusului, iar mușchii pronatori se inserează mai jos de aceasta.
• Mișcările au loc în jurul unui ax vertical care trece prin fovea capului radial și apofiza stiloidă a ulnei.
• Mișcarea se realizează prin rotația capului radial și translația extremității inferioare a radiusului în jurul ulnei.