MANP c1

Acizii nucleici sunt molecule complexe care stochează și transmit informația genetică într-un organism.

O nucleotidă este unitatea monomerică a acizilor nucleici, compusă dintr-o bază azotată, o pentoză și o grupare fosfat.

Nucleotidele sunt precursori ai acizilor nucleici, adică "cărămizile" din care sunt construite.

Nucleotidele servesc drept rezervoare de legături macroergice, furnizând energie pentru procesele biologice.

Nucleotidele pot face parte din structura unor co-enzime importante implicate în procesele oxidoreducătoare ale respirației celulare.

S-adenozil-metionina (SAM) este o moleculă importantă în metabolismul celular care servește ca donor de grupări metil. Aceasta înseamnă că poate adăuga o grupare metil la alte molecule, modificându-le funcția.

Există cinci baze azotate majore care formează nucleotidele, unitățile de bază ale acizilor nucleici. Acestea sunt adenina (A), guanina (G), citozina (C), timina (T) și uracilul (U).

Adenina (A) și guanina (G) sunt baze azotate purinice, adică au o structură cu două inele. Citozina (C), timina (T) și uracilul (U) sunt baze azotate pirimidinice, adică au o structură cu un singur inel.

Un nucleotid este format dintr-o bază azotată, o pentoză și o grupare fosfat. Pentoza poate fi riboza (în ARN) sau dezoxiriboza (în ADN).

Bazele azotate se găsesc în celule în mod normal doar în urma hidrolizei acizilor nucleici sau a nucleotidelor.

Bazele azotate sunt substanțe slab bazice care pot exista în mai multe forme tautomere, în funcție de pH. Aceasta înseamnă că pot schimba ușor structura lor chimică în diverse condiții.

Bazele azotate absorb puternic lumina ultravioletă (UV), ceea ce face posibilă detectarea și analiza lor cantitativă. Această proprietate este importantă pentru analiza acizilor nucleici.

Bazele azotate pot fi separate cu ușurință prin metode cromatografice și electroforetíce. Aceste metode se bazează diferențelor de proprietăți fizico-chimice dintre baze.

Purina și pirimidina sunt două baze heterociclice care stau la baza celor 5 baze azotate majore din acizii nucleici.

Adenina (A) și guanina (G) sunt derivate din purină, iar citozina (C), timina (T) și uracilul (U) sunt derivate din pirimidină.

Tautomeria este abilitatea unor compuși organici de a exista în două sau mai multe forme structurale în echilibru, prin rearanjarea unor atomi.

Forma lactam este mai stabilă decât forma lactim în bazele azotate.

Forma amino este mai stabilă decât forma imino în bazele azotate.

La pH-ul fiziologic, forma lactam predomină în bazele azotate.

În acizii nucleici, se găsesc formele lactam și amino ale bazelor azotate.

Pentozele sunt zaharuri cu 5 atomi de carbon care diferă în funcție de prezența unui atom suplimentar de oxigen.

Sunt proteine insolubile în apă, cu funcție de suport sau protectoare în organism. De exemplu, colagenul, elastina și keratina.

Colagenul este principala proteină de susținere din piele, tendoane și măduvă. Conține o cantitate mare de hidroxiprolină, un aminoacid specific.

Elastina este o proteină elastică, găsită în țesuturile elastice precum tendoane și artere. Oferă flexibilitate și elasticitate.

Keratina este o proteină abundentă în tegumente, unghii și păr. Conține o cantitate mare de cistină, un aminoacid cu sulf.

Proteine globulare sunt solubile în apă și au o formă globulară. Fiecare moleculă are unul sau mai multe lanțuri peptidice legate între ele.

Albuminele sunt un tip de proteine globulare care includ ovalbumina (din ou), lactalbumina (din lapte), albumina serică, hemoglobina, insulina.

ADN-ul este o moleculă cu formă de helix dublu, cu două lanțuri polinucleotidice care se înfășoară unul în jurul celuilalt. Există mai multe forme (conformații) ale ADN: forma B (cea mai răspândită), forma A și forma Z.

Forma B a ADN este o helix dublu de dreapta, cu un pas de 34 Å, diametrul de 2 nm și 10 perechi de baze per tur. Este cea mai răspândită formă în celulele vii.

Globulinele sunt un alt tip de proteine globulare care includ globulinele serice, lactoglobulinele din lapte și tireoglobulina din glanda tiroidă.

Forma A a ADN este o helix dublu de dreapta, cu un pas de 2,8 nm și 11 perechi de baze per tur. Este mai compactă decât forma B.

Proteinele conjugate conțin, pe lângă compuși proteici, și grupe neproteice numite grupe prostetice. Aceste grupe pot fi carbohidrați, lipide, metale, etc.

Forma Z a ADN este o helix dublu de stânga, cu un pas de 4,56 nm și 12 perechi de baze per tur. Este o formă mai rară în celulele vii.

Cromozomii sunt structuri foarte compacte care conțin ADN. Pentru ca o moleculă de ADN de 2 m lungime să se încadreze într-un nucleu mic, ea suferă mai multe nivele de împachetare, formând cromozomi.

Nucleosomul este unitatea de bază a cromatinei, format din ADN înfășurat în jurul unor proteine histonice.

Fibra de cromatină de 10 nm se formează prin legarea unor nucleosomi împreună.

Fibra de cromatină de 30 nm se formează prin înfășurarea fibrei de 10 nm.

Gruparea hidroxil legată de carbonul anomeric (C1) al unei hexoză. Această grupare poate fi în poziție axialiă (sus) sau ecuatorială (jos) în proiecția Haworth, determinând stereochimia anomerului.

Seria sterică α (alfa) sau β (beta) a unui anomer, determinată de orientarea grupei hidroxil anomerice.

Îschimbarea structurală la C1 al unei hexoză (de obicei glucoză), între forma α și β, din cauza rotației grupei hidroxil anomerice.

Gruparea fosfat, PO4^3-, o unitate structurală esențială pentru nucleotide și acizi nucleici.

O unitate monomerică a acizilor nucleici, alcătuită din bază azotată, pentoză și grupare fosfat.

Baze organice azotate cu inele heteroaromatice, ce se găsesc în acizii nucleici: Adenina (A) și Guanina (G) - purine, Timina (T), Citozina (C) și Uracilul (U) - pirimidine.

Combinația dintre o bază azotată și o pentoză (riboză sau deoxiriboză).

Legătura covalentă care unește o bază azotată de pentoză în structura nucleozidului. Se formează între N1 al pirimidinei sau N9 al purinei și C1′ al pentozei.

Molecule de nucleozide cu o, două sau trei grupări fosfat legate la pentoză. AMP, ADP, ATP sunt exemple de nucleotide.

Forma ciclică a AMP, cu o legătură esterică între grupările fosfat de pe C3’ și C5’ ale ribozei. Este un important mesager secund insemnând semnal de activare.

Un nucleotide important pentru furnizarea de energie în celulă. ATPul este format din adenozină și trei grupări fosfat.

Un nucleotid ce donează grupări metil în reacții de metilare. Este implicat în reglarea expresiei genelor, sinteza neurotransmițătorilor.

Secvența liniară de nucleotide ce formează baza unui lanț de acizi nucleici. Reprezintă modul în care sunt aranjate bazele azotate.

Legătura covalentă ce unește două nucleotide într-un lanț al ADN/ARN. Gruparea fosfat de la C5’ a unei nucleotide reacționează cu gruparea hidroxil de la C3’ a următoarei.

Moleculă de ADN cu o singură catena polinucleotidică. Aceasta permite o mai mare flexibilitate și versatilitate.

Capacitatea de a se lega la ADN, la anumite zone specifice. Această interacțiune este esențială pentru procesele de replicare, reparare.