Teste Grila - Economia de Piata PDF

**TESTE GRILĂ** 1. Pe piața băuturilor răcoritoare din România găsiți produse precum cele furnizate de Coca - Cola, Pepsi - Cola, Tutti - Frutti etc. Această piață are o structură specifică: a. monopolului; b. oligopolului; c. monopsonului; d. concurenței monopolistice. 2. Piața...

**TESTE GRILĂ** 1. Pe piața băuturilor răcoritoare din România găsiți produse precum cele furnizate de Coca - Cola, Pepsi - Cola, Tutti - Frutti etc. Această piață are o structură specifică: a. monopolului; b. oligopolului; c. monopsonului; d. concurenței monopolistice. 2. Piața serviciilor de transport feroviar este în România: a. o piață oligopol; b. o piață monopolistică; c. o piață monopson; d. o piață monopol. 3. Piața cu concurență de monopol are următoarele caracteristici: a. mai mulți producători ofertanți pentru un anumit produs; b. un singur producător ofertant; c. înlăturarea liberei concurențe; d. producătorul unic controlează piața și fixează prețul; e. nu poate asigura maximum de satisfacție pentru cumpărătorul - consumator. 4. Piața cu concurență de tip oligopol se caracterizează prin: a. numeroși producători; b. un număr mic de producători ofertanți; c. nu permite controlul total al pieței din partea unor agenți economici; d. fiecare producător trebuie să țină seama de deciziile celorlalți; e. produsul este solicitat de numeroși consumatori. 5. Care din următoarele afirmații sunt corecte? a. creșterea prețurilor determină creșterea cantității cerute și reducerea cantității oferite; b. reducerea prețurilor determină creșterea ofertei și reducerea cantității cerute; c. reducerea prețurilor determină creșterea cererii și reducerea cantității oferite; d. creșterea prețurilor determină creșterea ofertei și reducerea cantității cerute. 6. Care din următorii factori influențează în exclusivitate nivelul și dinamica prețurilor în economia de piață? a. cererea consumatorilor; b. oferta producătorilor; c. factorii monetari; d. acțiunea conjugată a factorilor interni legați de raportul cerere - ofertă, precum și a altor factori externi ca, de exemplu, factori monetari, intervenția organelor administrative etc.; e. factori aleatori. 7. Arătați care dintre împrejurările de mai jos sunt necesare pentru existența concurenței: a. prețuri administrate de către stat; b. prețuri libere; c. proprietatea de stat să fie dominantă; d. proprietatea privată să fie dominantă și garantată; e. agenții pieței să fie puțini; f. agenții pieței să fie numeroși. 8. În condiții de concurență incorectă (neloială): a. câștigă toți agenții cererii și ai ofertei; b. pierd atât vânzătorii, cât și cumpărătorii; c. sunt favorizați artificial doar vânzătorii; d. sunt favorizați doar unii vânzători sau cumpărători. 9. În timp, pe diferite piețe, amploarea concurenței diferă în funcție de: a. numărul agenților economici: b. gradul de diferențiere a ofertei; c. spiritul de inițiativă, competiție și creativitate; d. dimensiunile publicității; e. amploarea și diversitatea preferințelor cumpărătorilor. 10. Concurența îl avantajează pe cumpărător când are loc: a. diferențierea ofertei; b. reducerea costului unitar; c. reducerea prețului de vânzare; d. mărirea volumului ofertei; e. maximizarea profitului. 11. Rațiunea de fond, ultimă, a concurenței este: a. diminuarea prețurilor de vânzare; b. mai buna satisfacere a trebuințelor consumatorului; c. îmbunătățirea calității mărfurilor oferite; d. informarea promptă a cumpărătorilor; e. să asigure cooperarea și competiția dintre producători (vânzători). TESTE - GRILĂ - CONCURENȚA (CONTINUARE) 1\. Care dintre următoarele afirmații poate fi considerată o definiție a pieței? a\) un ansamblu de mijloace de comunicație prin care vânzătorii și cumpărătorii se informează reciproc asupra prețului și obiectului tranzacțiilor; b\) locul de manifestare a revendicărilor populației; c\) spațiul în care se întâlnesc cumpărătorii cu vânzătorii; d\) o instituție specifică doar economiilor dezvoltate. 2\. Într-o economie concurențială, piața are funcția de: a\) a verifica gradul de concordanță a intențiilor de vânzare, respectiv cumpărare; b\) a stabili interdependențe între agenții economici; c\) a asigura satisfacerea trebuințelor; d\) a regla viața economică de ansamblu; e\) a fixa criterii și algoritmi de alocare a bunurilor și serviciilor. 3\. Prin concurență înțelegem: a\) o confruntare între diferiți agenți economici; b\) o formă de manifestare a propriului interes; c\) o modalitate de obstrucționare a celorlalți producători; d\) o formă de manifestare a proprietății asociative. 4\. Mijloacele concurenței reprezintă: a\) o modalitate de manifestare a concurenței; b\) instrumente economice și extraeconomice pentru reducerea concurenței; c\) legătura dintre piață și concurență; d\) numai acele acțiuni permise de legislația în vigoare. 5\. Grupați următoarele tipuri de piață după criteriul bunurilor care formează obiectul tranzacțiilor: a\) piața bunurilor de consum; b\) piața bunurilor de capital; c\) piața resurselor naturale; d\) piața muncii; e\) piața monetară; f\) piața liberă; g\) piața atomizată. 6\. Care dintre următoarele tipuri de piață aparțin criteriului de grupare privitor la modul de acces pe piață? a\) piețe molecularizate; b\) piețe dispersate; c\) piețe libere; d\) piețe concentrate; e\) piețe fluide; f\) piețe reglementate; g\) piețe intermediare. 8\. Pe piața cu concurență pură și perfectă agenții ofertei au capacitatea de a determina în mod suveran și autonom, prin calcule economice: a\) cantitățile produse și oferite; b\) prețurile unitare ale bunurilor marfare produse; c\) atât prețurile, cât și cantitățile; d\) nici prețurile, nici cantitățile; e\) doar costul unitar (mediu) și cel marginal. 9\. Riscurile ce decurg dintr-un eventual război al prețurilor determină firmele dintr-o structură de oligopol să prefere varianta înțelegerii. Acel acord prin care producția este restricționată, piața împărțită, iar prețul practicat de firme este același reprezintă: a\) monopol pur; b\) concurență monopolistică; c\) cartel; d\) monopson; e\) oligopson. 10\. Selectați din următoarea listă trăsăturile concurenței monopolistice: a\) diferențierea produselor; b\) număr mare de firme; c\) acces relativ ușor la intrarea în ramură; d\) prețuri mari; e\) a) și d). 11\. Între mijloacele economice folosite în cadrul concurenței se numără: a\) reducerea costurilor unitare și/sau marginale; b\) acordarea unor avantaje cumpărătorilor; c\) obținerea de informații privind activitatea concurenților; d\) spionajul economic; e\) diversificarea și reînnoirea sortimentului. 12\. Când piața unui bun se caracterizează prin existența unui singur vânzător și un singur cumpărător, ea se numește: a\) piața cu concurență perfectă; b\) piața de monopol bilateral; c\) piața de monopson; d\) piața de monopol; e\) piața cu concurență loială. 13\. Agenții ofertei au tendința să încheie înțelegeri la limită sau în conflict cu legea pe piața: a\) monopolistică; b\) monopol; c\) monopson; d\) oligopol; e\) oligopson. 14\. Cartelul desemnează o înțelegere: a\) între firme independente, dar puternice; b\) între firme care acționează în același domeniu; c\) care vizează fixarea nivelului producției, prețului etc.; d\) de regulă confidențială; e\) caracteristică pieței de oligopol. 15\. Piețele cu concurență imperfectă se caracterizează prin: a\) agenți economici de forță economică inegală; b\) ei sunt căutători de preț în sensul că, după caz, vânzătorii sau cumpărătorii fixează sau influențează prețul; c\) nerespectarea reglementărilor legale în vigoare; d\) marea diversitate de situații privind modul de fixare a prețului; e\) sunt piețe reale, întâlnite în economiile de piață. 16\. Piețele pe care cumpărătorul influențează prețul sunt: a\) monopsonul; b\) oligopolul; c\) monopolul bilateral; d\) monopolul; e\) oligopsonul. 17\. Concurența directă dintre producători este eliminată pe piața: a\) monopolistică; b\) monopsonică; c\) de monopol; d\) de oligopol; e\) oligopson. 18\. În statele cu economie de piață dezvoltată, forma de piață pe care se comercializează cea mai mare parte a bunurilor marfare este: a\) piața de monopol; b\) piața de monopol bilateral; c\) piața de oligopson; d\) piața de oligopol; e\) piața monopolistică. 1. Pentru a obține satisfacție, un consumator trebuie: a. să nu facă altora ceea ce lui nu-i face plăcere; b. să consume ceea ce dorește în raport cu posibilitățile sale; c. să economisească bani; d. să lucreze. 2. Utilitatea marginală este: a. întotdeauna mai mare decât cea totală; b. o utilitate normală; c. sporul de utilitate totală scontat a se obține prin consumul unei unități suplimentare dintr-un bun sau serviciu, caeteris paribus; d. întotdeauna pozitivă; e. imposibil de corelat cu utilitatea totală scontată a se obține prin consumul unei unități suplimentare dintr-un bun sau serviciu. 3. Utilitatea marginală scontată a se obține prin consumul succesiv al unor unități suplimentare din orice bun este: a. constantă; b. întotdeauna negativă; c. întotdeauna pozitivă; d. crescătoare; e. descrescătoare. 4. Dacă utilitatea marginală este strict pozitivă, atunci utilitatea totală scontată a se obține va fi: a. crescătoare; b. descrescătoare; c. maximă; d. minimă; e. nulă. 5. Utilitatea este: a. un indicator cu ajutorul căruia se pot exprima preferințele indivizilor pentru bunuri și servicii; b. măsura gradului în care un anumit individ acționează pentru atingerea scopului propus; c. cantitatea totală de bunuri și servicii pe care un consumator o consumă la un moment dat; d. expresia bunăstării sociale; e. expresia măsurii în care un bun sau serviciu poate fi întrebuințat de-a lungul timpului. 6. Pentru analiza comportamentului consumatorului, economiștii pornesc de obicei de la ipoteza că: a. valorile diverselor bunuri și/sau servicii nu pot fi comparate; b. oamenii se comportă în așa manieră încât să poată atinge obiectivul maximizării utilității marginale; c. se preferă ceea ce este mai bine apreciat de către snobi; d. avem de-a face cu o diminuare a utilității marginale a venitului; e. oamenii se comportă în așa manieră încât să-și poată spori utilitatea totală scontată a se obține prin consumul unui bun sau serviciu. 7. Care dintre următoarele afirmații legate de consumul mai multor bunuri este adevărată? a. utilitatea nu trebuie, în mod necesar, să crească dacă se consumă tot mai mult din toate bunurile; b. utilitatea descrește dacă se consumă mai mult doar din unul dintre bunuri; c. dacă se consumă tot mai puțin din toate bunurile, atunci utilitatea poate crește, poate descrește sau poate să rămână constantă; d. utilitatea totală crește ori de câte ori crește cantitatea consumată din unul sau mai multe bunuri; e. se preferă focalizarea consumului pe un singur tip de bun. 8. Surplusul consumatorului reprezintă: a. diferența dintre venitul disponibil al consumatorului și valoarea bunurilor cumpărate; b. diferența dintre suma maximă pe care este dispus să o plătească consumatorul pentru a procura un bun și suma pe care o va plăti efectiv; c. suma rămasă din venitul consumatorului după plata impozitelor; d. diferența dintre venitul disponibil al consumatorului și prețurile bunurilor de consum; e. nici un răspuns nu este correct. 9. Linia bugetului, numită și linia constrângerii bugetare ilustrează: a. ansamblul combinațiilor de bunuri și servicii pe care un individ și le poate permite în limita banilor de care dispune și, respectiv, a prețurilor care se practică la un moment dat pe piață; b. ansamblul combinațiilor de bunuri și servicii pe care un individ și le dorește la un moment dat, în raport cu preferințele sale; c. ansamblul combinațiilor de bunuri și servicii pe care un individ și le procură prin cumpărare, în limita banilor de care dispune, a prețurilor care se practică pe piață și, respectiv, a preferințelor pe care le manifestă pentru anumite bunuri sau servicii, la un moment dat; d. cantitatea maximă care poate fi procurată din toate bunurile existente la un moment dat pe piață; e. cantitatea minimă care poate fi procurată din toate bunurile existente la un moment dat pe piață. 10. Maximizarea utilității desemnează situația în care: a. indivizii obțin maximum posibil de la societate; b. indivizii consumă cantitatea maximă de bunuri și servicii pe care și le pot permite, în raport cu constrângerea bugetară căreia trebuie să-i facă față; c. indivizii aleg combinația de consum care le poate permite obținerea satisfacției maxime în raport cu constrângerea bugetară căreia trebuie să-i facă față; d. utilitatea totală nu este influențată de venitul total disponibil al consumatorului; e. dacă se maximizează utilitatea totală, atunci nu se mai poate pune problema economisirii unei părți a venitului disponibil al consumatorului. 11. Echilibrul consumatorului: a. poate fi abordat atât din perspectivă dinamică, cât și din perspectivă statică; b. reflectă posibilitatea existenței la un moment dat a unei variante optime de utilizare a venitului disponibil al consumatorului; c. îi permite consumatorului să-și maximizeze satisfacția în raport cu constrângerea bugetară căreia trebuie să-i facă față; d. nu se modifică în condițiile în care venitul disponibil al consumatorului rămâne constant; e. a, b, c. 1. Are caracter pur subiectiv: a. aprecierea utilității economice; b. determinarea utilității în general; c. delimitarea bunurilor economice de cele libere; d. evaluarea nevoilor; e. clasificarea resurselor în primare și derivate. 2. Când într-un interval scurt de timp consumul crește, intensitatea nevoilor: a. crește; b. scade; c. rămâne neschimbată; d. poate să crească, să scadă sau să rămână neschimbată. 3. Se apreciază că un consumator are un comportament economic rațional atunci când: a. face achiziții bazate pe experiența anterioară; b. alege sub impulsul publicității, în funcție de intensitatea acesteia pentru diferite bunuri; c. alegerile sale se fundamentează pe criterii de eficiență economică; d. face alegeri în funcție de eficiența ecologică; e. achiziționează la întâmplare. 4. A alege pe criterii de eficiență economică înseamnă să se compare: a. utilitatea totală cu prețul unitar; b. utilitatea marginală cu prețul unitar; c. utilitatea în sens general și prețul unitar; d. raportul dintre prețul unitar și utilitatea marginală pentru bunurile între care se alege; e. conținutul în calorii al bunului respectiv și prețul său unitar. 5. Când venitul disponibil pentru consum crește, în totalul consumului sporește ponderea achizițiilor pentru: a. alimente; b. îmbrăcăminte; c. bunuri care satisfac nevoi primare; d. bunuri (materiale și servicii) care satisfac nevoi elevate, de ordin superior; e. bunuri care satisfac nevoile de viață, de supraviețuire. 6. Inegalitățile în consum dintre diferite familii (menaje) depind în mod hotărâtor în funcție de: a. nivelul veniturilor; b. numărul membrilor menajului; c. vârstă; d. ocupație; e. mărimea orașului în care locuiesc. 7. Inegalitățile dintre indivizi și familii în ceea ce privește nivelul și structura consumului: a. sunt un fapt firesc; b. sunt un fapt nefiresc, anormal, în contradicție cu morala și etica; c. se întâlnesc doar în economiile de piață; d. sunt o realitate prezentă de-a lungul întregii existențe umane; e. dispar în țările dezvoltate din punct de vedere economic. 8. Utilitatea totală este maximă atunci când: a. utilitatea marginală este zero; b. utilitatea marginală este maximă; c. utilitatea marginală este negativă; d. prețul unitar scade; e. în toate situațiile de mai sus. 9. Utilitatea totală rezultată prin consumarea unui anumit bun este maximă atunci când consumatorul achiziționează și consumă: a. o doză din bunul respectiv; b. două doze din bunul respectiv; c. trei doze din bunul respectiv; d. consumul se situează la pragul de sațietate, nevoia fiind integral satisfăcută; e. bunuri cu prețuri reduse, aflate în proces de soldare sau second - hand. 10. Dacă un consumator achiziționează două bunuri A și B, el realizează starea de echilibru când: a. utilitatea marginală este maximă; b. utilitățile marginale ale celor două bunuri sunt egale; c. utilitățile marginale ale celor două bunuri sunt proporționale cu prețurile lor unitare; d. a cheltuit integral bugetul alocat; e. nevoile pentru respectivele bunuri sunt integral satisfăcute. 11. Când eficiența economică sporește, consumul: a. crește; b. scade; c. rămâne neschimbat. 1. La baza diviziunii muncii se află: a. un act politic; b. dorința oamenilor de a-și satisface mai bine trebuințele; c. teoria economică clasică; d. libertatea alegerii și proprietatea privată; e. specializarea agenților economici. 2. De regulă, prețul bunurilor economice, în condiții de libertate economică, se formează: a. prin calcule matematice; b. pe baza raportului cerere - ofertă; c. prin decizii guvernamentale; d. prin licitație; e. prin intuiție. 3. Delimitarea tipurilor de economie de piață se face, printre altele, și în raport cu: a. forma de guvernare; b. gradul de intervenție a statului; c. rolul și funcțiile reale pe care le îndeplinește piața; d. forma de proprietate preponderentă, delimitările tranșante dintre tipurile concrete de economie; e. nivelul venitului național. 4. Identificați afirmațiile care definesc avantaje ale economiei cu piață concurențială: a. încurajarea inițiativei individuale; b. utilizarea alternativă a resurselor; c. accesul discriminatoriu la instituțiile de învățământ superior; d. deschiderea către inovație și utilizarea de tehnologii performante; e. la baza obținerii profitului stă satisfacerea nevoilor consumatorilor; f. statul garantează proprietatea privată; g. eficiența economică are un nivel ridicat; h. sistemul economic este mobil, adaptabil la schimbări. 5. Sunt imputabile nemijlocit mecanismelor de funcționare ale economiei cu piață concurențială: a. sărăcia; b. șomajul; c. inflația; d. distrugerea stratului de ozon; e. excedentul bugetar; f. tendințele de concentrare anormală a puterii economice. 6. Avantajul economic comparativ (relativ) are în vedere; a. gradul de specializare a producției; b. partenerul cu care se face comparație; c. tipul de tehnologie folosit în procesul de producție; d. numai bunurile materiale; e. costul de oportunitate al alegerii de specializare economică. 7. Tranzacția bilaterală liberă reprezintă: a. o necesitate în economia de schimb; b. dorința cumpărătorilor și vânzătorilor; c. înțelegere tacită între doi participanți la piață. 8. Bunurile pentru autoconsum; a. sunt bunuri libere; b. nu au cost; c. sunt bunuri economice; d. sunt bunuri finale; e. sunt în cantități nelimitate. 9. Activitatea economică în economiile moderne este reglată prin: a. consensul cumpărătorilor cu vânzătorii; b. intervenția statului pentru creșterea ofertei; c. atragerea cumpărătorilor prin publicitate agresivă; d. existența unui sistem concurențial; e. programare economică. 10. Agenții economici conlucrează și cooperează datorită: a. respectului reciproc; b. grijii față de semenii lor; c. diviziunii muncii; d. interesului hedonist; e. c\) și d). 11. Sunt dezavantaje ale diviziunii muncii: a. creșterea riscului de a fi șomer; b. posibilitatea de utilizare a mașinilor; c. creșterea productivității muncii; d. creșterea eficienței economice; e. reduce gradul de independență al agenților economici; f. generează autonomia și independența agenților economici; g. conduce la pierderea tradițiilor. 12. Specializarea agenților economici într-un domeniu dat de activitate are la bază: a. creșterea economică; b. mărirea eficienței economice de ansamblu; c. satisfacerea interesului personal; d. ridicarea bunăstării sociale; e. redundanța factorilor. 13. Nu caracterizează modelul neoamerican de economie cu piață concurențială: a. sistem public de asigurări sociale bine dezvoltat și preponderent; b. învățământul public este preponderent; c. nivelul veniturilor este stabilit în funcție de pregătire și vechime; d. nivelul veniturilor este stabilit în funcție de competențe; e. piața valorilor mobiliare este foarte activă. 14. Liantul, baza coeziunii și cooperării dintre agenții economici este: a. proprietatea particulară; b. diviziunea muncii, respectiv specializarea; c. interesul fiecăruia de a obține maximum de efect (satisfacție) cu minimum de efort, îmbunătățindu-și astfel permanent condițiile de viață. 15. În ultimii ani se consideră că în țările dezvoltate, cu o structură tehnico - economică modernă, este pus în discuție sistemul de economie mixtă care a dominat realitatea acestor țări în a doua jumătate a secolului trecut. În fața acestei tendințe, scontați că ponderea bunurilor economice marfare în ansamblul bunurilor economice: a. va crește; b. va scădea; c. nu va fi afectată de schimbările care se produc în filosofia și funcționarea sistemului economic. 16. Determinați valoarea de adevăr a propozițiilor: a. orice economie de piață este și o economie de schimb; b. orice economie de schimb este și o economie de piață. 17. Determinați valoarea de adevăr a propozițiilor: a. orice bun nemarfar este un bun economic; b. orice bun marfar este un bun economic; c. orice bun nemarfar este un bun liber; d. bunurile marfare au aceeași sferă de cuprindere cu cele economice. 18. Care dintre următoarele afirmații cu privire la sistemul economiei de piață concurențială și cel al economiei de comandă sunt adevărate? a. primul se bazează pe economia de schimb și cel de-al doilea pe economia naturală; b. ambele au la bază principiile economiei de schimb; c. în modelul de comandă, sinteza deciziilor economice o reprezintă planul unic; d. în cadrul economiei de piață concurențială, prețul se formează liber, în funcție de cerere și ofertă; e. funcționarea economiei de comandă se realizează pe baza interesului personal. 1. Atunci când profitul net obținut de către o firmă scade față de profitul brut, dar are o valoare pozitivă, activitatea firmei este: a. ineficientă; b. sub pragul de rentabilitate; c. la punctul de relansare economică; d. profitabilă; e. în pragul falimentului. 2. Care dintre aprecierile de mai jos nu este funcție evidentă a profitului? a. incită la sporirea eficienței; b. stimulează inițiativa economică; c. determină asumarea riscului constructiv; d. cultivă spiritul de economisire; e. stimulează apariția economiei subterane. 3. Care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată? a. profitul net este mai mare decât profitul admis; b. profitul relevă raționalitatea activității umane; c. profitul este sursa de înlocuire a capitalului fix uzat și scos din funcțiune; d. motivația profitului nu poate genera și abuzuri; e. diferența dintre profitul brut și profitul net reprezintă profitul admis. 4. Atunci când la nivelul unei firme s-a obținut egalitatea între costurile totale și încasările totale, înseamnă că firma: a. este falimentară; b. nu mai poate să-și recupereze cheltuielile materiale; c. obține un profit egal cu zero; d. are o rată a profitului, calculată la cifra de afaceri negativă; e. are un cost total mediu egal cu costul marginal. 5. Sumele de bani care rămân nefolosite, o perioadă de timp, la nivelul unor agenți economici reprezintă pentru posesorul lor: a. costuri; b. venituri consumate; c. economii; d. dobândă; e. credite primite. 1. Care dintre caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii în calitate de factor de producție? a. factor activ și determinant; b. activitate conștientă; c. factor originar; d. resursă productivă conservabilă și recuperabilă; e. consum concomitent de efort fizic și intelectual. 2. Care dintre enunțurile de mai jos reprezintă caracteristici ale factorilor de producție? a. sunt divizibili; b. sunt limitați; c. sunt folosiți la producerea altor bunuri și servicii; d. pot fi înlocuiți total unul cu altul. 3. În populația ocupată se includ: a. femeile casnice; b. șomerii înregistrați oficial; c. întreprinzătorii; d. militarii în termen și studenții. 4. Durata muncii a înregistrat de-a lungul timpului o puternică tendință de reducere. Această tendință a fost determinată în principal de: a. creșterea volumului resurselor de muncă; b. sporirea ponderii populației ocupate în totalul populației; c. creșterea productivității muncii; d. restrângerea unor activități din sectorul primar și creșterea dimensiunii șomajului; e. prețuirea în mai mare măsură a timpului liber în raport cu venitul obținut din muncă. 5. Care dintre afirmațiile menționate mai jos referitoare la factorul de producție pământ nu sunt corecte? a. factor de producție limitat; b. factor de producție primar; c. principalul mijloc de producție în agricultură; d. factor de producție neregenerabil; e. factor de producție originar. 6. Capitalul tehnic reprezintă: a. totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producția; b. orice bun utilizat în crearea de bunuri și servicii; c. un rezultat al muncii trecute utilizate în producerea de bunuri economice destinate vânzării, în scopul obținerii de profit; d. orice bun economic utilizat în producerea de bunuri destinate vânzării, în scopul obținerii de profit. 7. Capitalul ca factor de producție se referă la: a. bunuri reproductibile în general; b. bunuri produse și destinate producerii altor bunuri materiale sau servicii; c. bunurile economice care fac obiectul tranzacțiilor pe piață; d. banii investiți în afacerile unei firme; e. banii luați cu împrumut de la bancă de către un întreprinzător. 8. Componentele capitalului productiv (tehnic, real) se clasifică în capital fix și capital circulant după: a. modul cum participă la activitatea economică, se consumă și se înlocuiesc; b. forma materială a bunurilor - capital; c. durata de existență fizică a acestor bunuri; d. mobilitatea în spațiu. 9. În capitalul fix al unei firme industriale nu se includ: a. clădirile secțiilor de producție; b. mașinile și utilajele; c. suprafața de teren pe care se găsește firma; d. magaziile și depozitele; e. clădirile administrației firmei. 10. Care dintre elementele menționate fac parte din capitalul fix al unei ferme agricole: a. suprafața de teren arabil; b. animalele de tracțiune; c. animalele de îngrășat; d. furajele pentru hrana animalelor. 11. Dacă durata de rotație a capitalului se reduce, aceasta înseamnă că: a. viteza de rotație a capitalului scade; b. costurile de producție unitare cresc; c. viteza de rotație a capitalului crește; d. amortizarea capitalului fix crește. 12. Care componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică și morală? a. mașinile și echipamentele; b. produsele finite; c. materiile prime; d. mijloacele de transport. 13. Ce elemente caracterizează neofactorii? a. ameliorări ale factorilor existenți; b. modificări în ierarhia factorilor; c. ridicarea randamentului tehnic; d. apariția unor noi factori, necunoscuți anterior; e. ușurarea muncii lucrătorilor. 1\. La baza combinării factorilor de producție se află: a\) adaptabilitatea; b\) diviziunea muncii; c\) divizibilitatea; d\) complementaritatea; e\) integrarea pe verticală; f\) specializarea; g\) substituibilitatea; h\) toate cele de mai sus. 2\. Care dintre următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung, în situația unei firme producătoare de avioane? a\) creșterea cantității de oțel cumpărate de firmă; b\) reducerea numărului de schimburi de la trei la două; c\) o schimbare a producției de la un model de agrement la un model utilitar; d\) o schimbare de producție de la avioane la mașini sport decapotabile. 3\. Combinarea factorilor de producție se prezintă grafic prin: a\) izocost; b\) curba posibilităților de producție; c\) curba de indiferență; d\) izocuantă.