Curs 3 Psihologie Medicală/Comunicare Medicală PDF

UMF Carol Davila – Bucureşti Facultatea de Medicină Disciplina Psihologie Medicală CURS 3. PSIHOLOGIE MEDICALĂ / COMUNICARE MEDICALĂ Stressul psihic (2) Percepţia diferenţiată a stressului. Diferenţa eustress-distress. Impactul patogenic al stressului. C...

UMF Carol Davila – Bucureşti Facultatea de Medicină Disciplina Psihologie Medicală CURS 3. PSIHOLOGIE MEDICALĂ / COMUNICARE MEDICALĂ Stressul psihic (2) Percepţia diferenţiată a stressului. Diferenţa eustress-distress. Impactul patogenic al stressului. Conceptul de încărcătură allostatică. Sindromul de neajutorare şi lipsă de speranţă (Seligman). Strategii de coping funcţionale şi disfuncţionale. Programe şi strategii antistress: eficacitate, validitate interculturală. 1. Percepţia diferenţiată a stressului Diferențe eustress- distress Eustress Distress – Motivează, concentrează energia – Provoacă anxietate sau îngrijorare – Este pe termen scurt – Poate fi pe termen scurt sau lung – Este perceput ca fiind în abilitățile – Este perceput ca fiind în afara noastre de a face față abilităților noastre de a face față – Ca tonalitate, este incitant – Ca tonalitate, este perceput neplăcut – Îmbunătățește performanța – Scade performanța – Poate duce la tulburări în sfera psihică sau fizică. Consecințe asupra sănătăţii – Distress: creșterea riscului de anxietate, depresie, performanță mai scăzută, posibilă patogenie în plan somatic şi psihic; – Eustress: crește autoeficacitatea, autonomia și rezistența, antrenează organismul- Reacția biologică – Distress: excesul de catecolamine, cortizol și alți hormoni poate duce la epuizare, deoarece reacția la factorii de stress neplăcut este de obicei cronică. – Eustress: creșterea acută a catecolaminelor, urmată de secreția de cortizol și alte substanțe (inclusiv endorfine) duce la o stare de euforie / analgezie / 1  imunostimulare. Aceste reacţii sunt de obicei de scurtă durată, dar pot avea consecinţe pe termen lung (ex.longevitate) la cei care experimentează frecvent eustress. 2. Impactul patogenic al stressului. Conceptul de încărcătură allostatică Allostaza: procesul adaptativ fiziologic, al organismului ce caută să atingă un prag de stabilitate ulterior acțiunii stresului. „Încărcarea allostatică” : prețul pe care organismul îl plătește pentru adaptare, atât în plan fiziologic cât și în plan psihologic. Markeri ai încărcăturii allostatice se măsoară la nivel endocrin (cortizol, norepinefrină, epinefrină, , la nivel imun, la nivel vascular (tensiunea arterială), la nivel genomic (stresul oxidativ) Efecte în corp: afectarea sistemului imun: declanșarea patogenezei, susceptibilitate la infecții virale (ex. HIV). creşterea riscul de cancer, prin creșterea nivelul stressului oxidativ și deteriorarea ADN. 3. Sindromul de neajutorare şi lipsă de speranţă (Seligman) Reprezintă deficitul motivațional, cognitiv și emoțional care poate să urmeze expunerii unui organism la agenţi stressori necontrolabili. Conceptul a fost demonstrat în un experiment pe animale de laborator, care au dezvoltat tulburări de comportament, după ce au fost supuşi unui șoc electric de care nu puteau scăpa și asupra căruia nu aveau niciun control. Astfel, s-a demonstrat că sentimentul de neajutorare și lipsă de speranță poate fi învățat. 4. Strategii de coping Strategii de acceptare a confruntării Strategii de neacceptare a confruntării Coping activ = implică eforturi active Denumite şi mecanisme defensive (Freud). pentru a atenua circumstanțele stresante. - sunt mecanisme inconștiente, automate şi Sunt folosite tipic în cazul problemelor rigide; controlabile, cum ar fi cele legate de - blochează exprimarea afectivă ; serviciu sau familie - sunt orientate spre blocarea pulsiunilor 2  Coping pasiv = implică eforturi pentru a instinctuale interne ; regla consecințele emoționale ale - au organizare ierarhică: mature vs. evenimentelor stresante. Sunt folosite tipic imature. dacă stressorii sunt percepuți ca fiind Exemple : negarea, proiecţia, refularea, necontrolabili, cum ar fi anumite boli sau regresia, intelectualizarea, raţionalizarea, evenimente majore de viață. formaţia reacţională, comutarea, sublimarea. Strategii de neacceptare a confruntării – exemple Negarea: refuzul acceptării realității; - este temporară. Avantaj: mecanism tampon în situaţiile foarte traumatizante şi / sau neaşteptate; Dezavantaj: îndepărtarea de realitate creşte (apogeu: psihoze). Comutarea: mecanism defensiv care orientează comportamentul dinspre un scop intangibil spre unul mai tangibil. Avantaj poate transfigura impulsuri inacceptabile într-o formă mai acceptabilă (sport, artă) (sublimare). Dezavantaj: nu rezolvă problema iniţială şi poate crea noi probleme. Refularea: trimiterea unui gând inacceptabil la nivel inconștient; Avantaj: protecţie imediată şi aparent definitivă: ex. uitarea. Dezavantaj: poate avea un cost mare pe termen lung (previne învăţarea din experienţa trăită; favorizează manipularea). Culturile hedoniste încurajează refularea. Regresia: trecerea într-un stadiu de dezvoltare psihologică timpurie care este percepută ca fiind mai sigură. Avantaj: protecţie imediată Dezavantaj: retragerea în timp a suportului social, lentoarea procesului de maturizare. Proiecția: atribuirea unor gânduri și / sau sentimente pe care individul le are față de sine sau altă persoană unei terțe persoane sau obiect; Avantaj: rol în păstrarea stimei de sine; Dezavantaj: îndepărtarea de realitate creşte (apogeu: psihoze). 3 Intelectualizarea: individul se concentrează pe componenta faptică a situației, încercând să se distanțeze de conţinutul ei emoțional, susceptibil de a produce anxietate și trăiri negative; Avantaj: calmare imediată; Dezavantaj: revenirea intempestivă la conţinutul emoţional ce se dorea a fi evitat. Raționalizarea: - găsirea de scuze sau explicații pentru care un comportament valorizat ca negativ poate căpăta conotații sau interpretări pozitive. Avantaj: rol în păstrarea stimei de sine; Dezavantaj: scăderea gradului de autoconştientizare, rigidizarea comportamentului. Formaţia reacţională: conversia unor dorințe și impulsuri care sunt percepute ca inacceptabile în opusul lor. Avantaj: detensionare imediată; Dezavantaj: inautenticitate, alienare. Strategii de acceptare a confruntării – exemple Coping direct, activ, centrat pe rezolvarea problemei: - cuprinde eforturile concrete pentru îndepărtarea circumstanţelor stressante; - în situaţii potenţial reversibile; - caracteristic oamenilor cu locus de control intern. Presupune: (a) prelucrarea cognitivă a situaţiei stressante (analiza ei); (b) confruntarea propriu-zisă cu agentul stressor, în cadrul cărora subiectul:  evocă experienţa anterioară;  poate căuta suportul social (afectiv, material şi motivaţional);  solicită informaţii şi caută mijloace;  elaborează un plan de acţiune. Dezavantaj: irosirea de resurse în situaţii fără ieşire. Coping indirect, pasiv, centrat pe emoţie 4 - implică efortul de a regla consecinţele emoţionale ale evenimentelor stressante (potenţial stressante) şi nu acţiunea concretă asupra lor. - poate avea caracter adaptativ în situaţii ireparabile, ireversibile; - confruntarea este amânată sau anulată. Dezavantaj: Poate duce la ratarea unor posibilităţi de reparare a situaţiei (ex. în bolile cronice pacientul abandonează precoce orice efort de recuperare, îşi asumă postura de invaliditate): Pot exista consecinţe nedorite în familie, la locul de muncă etc. (pierderea suportului social sau, dimpotrivă, menţinerea nedefinită în rolul de bolnav, prin furnizarea continuă şi nenecesară de suport). 5. Programe şi strategii antistress - eficacitate Urmăresc înlocuirea mecanismelor dizadaptative cu mecanisme mai flexibile și mature, care să permită adaptarea în contexte mai largi și cu consecințe pozitive pe termen lung. Exemple: – Programul Birkenbihl: Presupune ca individul să descarce tensiunea emoțională negativă (de ex. prin activitate musculară de tip mers, încordare/relaxare a diverselor grupe musculare), să practice relaxare și meditație zilnic, să limiteze distressul prin eliminarea stressorilor zilnici și prin analiza cauzelor care au dus la distress, și nu în ultimul rând să urmărească producerea de eustressuri. – Programul New Start: Reprezintă un ansamblu de recomandări pentru o viață fără stress, factorii componenți fiind N= nutrition (dietă echilibrată), E= exercise (efort fizic regulat), W = water (hidratare, igienă), S= sun (soare), T= temperance (temperare), A= air (activitate în aer liber), R= rest (odihnă), T= trust (credință). – Programul Burns: Include un ansamblu de măsuri de ordin dietetic, fizic și social (ex. dieta echilibrată, orarul nehaotic, somnul suficient, activitatea fizică, raporturile sociale agreabile, etc.) – Programul Roy Masters: Urmărește creșterea autocontrolului și obținerea autoeficacității, prin diverse strategii cognitive și comportamentale. 5 Programe şi strategii antistress - validitate interculturală În mod evident, programele antidistress trebuie adaptate culturii de provenienţă şi în special sistemului de valori bazale existente în mediul respectiv. Este necesară dobândirea preliminară de informaţii despre diversele practici culturale și viziuni asupra lumii (studii sociologice & etno-antropologice). Programele care ar afecta valorile bazale ale individului / grupului social din care face parte nu au şanse de a fi acceptate / implementate pe termen lung. Intervenţii specifice 1. Relaxare: tehnica respiraţiei în cutie, relaxarea musculară progresivă 2. Terapia cognitiv-comportamentală (vezi cursul 14) 3. Mindfulness: o practică bazată pe meditație care constă în antrenarea atenției cuiva pentru a observa/a fi conștient de prezent. 4. Suport social: construirea unei rețele funcționale de suport; mentorat (inclusiv peer), grupuri Balint 6