Sindromul Traheal - Ghid medical PDF

SINDROMUL TRAHEAL Definiţie: sindromul produs de suferinţele traheei. Cel mai adesea acestea sunt inflamatorii şi acute. Etiologie: inflamatorii: traheita acută (virală, bacteriană) rar cronică; traheita autoimună (policondrita recidivantă, traheomalacie); alergice; obstrucţie extrinsecă (adeno...

SINDROMUL TRAHEAL Definiţie: sindromul produs de suferinţele traheei. Cel mai adesea acestea sunt inflamatorii şi acute. Etiologie: inflamatorii: traheita acută (virală, bacteriană) rar cronică; traheita autoimună (policondrita recidivantă, traheomalacie); alergice; obstrucţie extrinsecă (adenopatii, tumori mediastinale, esofag, timus, strumă) sau intrinsecă (corp străin, tumori). Simptome: durerea retrosternală înaltă, care trebuie diferenţiată de durerea coronariană; tuse seacă sau cu expectoraţie, uneori se poate asocia cu hemoptizie; dispnee obstructivă inspiratorie, asociată cu cornaj, voce răguşită (disfonie), disfagie (mai ales în sindroamele mediastinale cu fenomene compresive). Semne (examen obiectiv) Se pot auzi zgomote respiratorii: stridor sau cornaj traheal, care este un sunet intens, muzical, prezent în ambele faze ale respiraţiei, accentuat în inspir şi de tuse. Sunt prezente de asemenea semne de forţare a inspirului: tiraj intercostal, supraclavicular, jugular. Explorări paraclinice În cazurile infecţioase cu evoluţie acută nu sunt necesare investigaţii suplimentare, eventual poate fi utilă o radiografie toracică pentru excluderea unui sindrom de condensare asociat. În anumite situaţii, sunt necesare efectuarea unei bronhoscopii, pentru evidențierea lumenului, sau examen CT toracic, în sindroamele mediastinale. SINDROMUL BRONŞITIC ACUT Definiţie: inflamaţia acută a peretelui bronşic, interesând mucoasa şi corionul submucos, cu tulburări de secreţie, permeabilitate şi de reactivitate. Etiologie: - - - Infecţioase: virale sau bacteriene - izolată sau un context mai larg de infecţie de tract respirator superior; Boli infecţioase generale (rujeolă, varicelă, tuse convulsivă); Toxice: profesionale, iritaţie bronşică prin inhalare de vapori toxici (amoniac, acizi, sulfaţi, nitraţi etc.). Anamneza: Debut: semne de infecţie acută de căi respiratorii superioare (rinoree, strănut, conjunctivită) sau ale bolii generale (de exemplu eruptivă); Vârstă: copii, tineri; Semiologia aparatului respirator 41 AHC: contagiune intrafamilială; APP: boli pulmonare sau cardiace (stenoza mitrală, insuficienţa ventriculară stângă cronică) sau generale (diabet zaharat, SIDA) care scad reactivitatea generală sau determină stază; CVM: profesii cu expuneri la noxe, la intemperii; locuinţă necorespunzătoare, umedă, aglomerată, cu igrasie. Semne generale: astenie, cefalee, (sub)febrilităţi, frisoane sau frisonete, mialgii, artralgii, stare de curbatură; Semne locale (respiratorii): Faza de instalare (de debut, bronşită uscată) durează 2-3 zile; apare tuse uscată, iritativă; durere retrosternală moderată, cu caracter de opresiune toracică, asociată cu dispnee. Faza de stare (bronşită umedă) durează 5-6 zile, este dominată de tuse productivă, cu expectoraţie în cantitate moderată, mucoasă, mucoidă sau mucopurulentă. Examen obiectiv Examen obiectiv general: posibil erupție herpetică (în febră, gripă) Examen obiectiv respirator 1\. Inspecţie: ronchusul traheobronşic 2\. Palpare: freamătul ronchal sau bronşic 3\. Auscultaţia: raluri bronşice uscate (ronflante şi sibilante), şi raluri umede; în funcţie de dimensiunile bronşiilor, gradul de edem inflamator, tipul de exsudat (vâscos sau fluid), apar raluri mici (subcrepitante) (bronşiolită), mijlocii sau mari Explorări paraclinice Examenul citologic şi bacteriologic al sputei (nu se face de rutină): PMN; examen bacteriologic - frotiuri colorate pentru germeni comuni (Gram sau albastru de metilen). Poate fi necesar examenul radiologic toracic. Se efectuează testele hematologice şi biochimice. Bronşiolită acută sau bronşită capilară - proces inflamator al bronşiolelor cu atingere difuză a arborelui bronşic; cauze: bacteriene (mai ales Haemophilus); virale (virus respirator sinciţial, paragripale etc.); clinic: sindromul din bronşita acută cu dispnee importantă, severă, secundară bronhospasmului difuz. SINDROMUL BRONŞITIC CRONIC Definiţie: inflamaţia cronică, nespecifică a peretelui bronşic, cu acutizări repetate şi evoluţie progresivă; consecinţa bronşitelor acute repetate sau a unei afectări respiratorii cronice. 42 Semiologia aparatului respirator Etiologie: - - Bronşite acute repetate : infecţioase: virale sau bacteriene; toxice: profesionale. Agresiune directă cronică: fumat, noxe. Anamneză Debut : insidios; mai ales în sezonul rece; Vârstă: adulţi, vârstnici; la tineri gravitatea este mai mare; Sex: predomină la bărbaţi Locul naşterii şi domiciliul: zone poluate, industriale (smog, ceaţă) Antecedente familiale: ereditate multifactorială: hiperreactivitate bronşică - caracter primar; mucoviscidoza, boală cu transmitere autosomal dominantă; deficite imune: de exemplu hipogammaglobulinemie esenţială sau deficit selectiv de IgA; sindrom Kartagener. Antecedente medico-chirurgicale: bronşite acute repetate; procese inflamatorii nazofaringiene (vegetaţii adenoide, hipertrofia de cornete, deviaţia de sept etc.); aceste procese patologice pot întreţine infecţia şi favorizează recidivele ceea ce va duce în timp la cronicizarea procesului. Consum de toxice: fumatul (bronşita cronică tabagică) Condiții de viață și de muncă: profesii cu expuneri la noxe (mineri, oţelari, furnalişti, forjori, pulberi); expuneri profesionale la intemperii (agricultori, constructori, lucrători forestieri); poluare atmosferică: SO2, CO, NO2, hidrocarburi; locuinţă necorespunzătoare (fumător pasiv). Noxele stimulează creşterea bacteriană, cresc virulenţa unor germeni, determină iritaţie cu scăderea cleareance-ului mucociliar şi transportul de substanţe caustice în alveole (emfizem); poluarea asociată cu fumatul determină efecte sinergice, nu aditive, SO2 mărește prevalenţa manifestărilor respiratorii, fenomenul este mai evident la fumători. Semne generale: sărace, puţine; doar în puseele de acutizare. Sunt cele ale unui episod infecțios (febră, mialgii). Simptome locale: - - - - Tusea este simptomul cardinal; pacientul tușește cel puţin 3 luni pe an, cel puţin 2 ani consecutiv; este sezonieră, în anotimpurile de tranziţie; este mai frecventă seara la culcare sau dimineaţa la ieşirea la aer, mai ales rece; uneori apare în accese declanşate de factori variaţi (fum, praf, ceaţă); Expectoraţia: mucoasă, mucopurulentă sau franc purulentă (în acutizări); uneori poate fi fetidă; apare în cantitate variabilă de la moderată la abundentă, cum este cazul în bronşiectazie; Hemoptizia este de obicei mică, apare mai ales la alcoolici, hipertensivi; Dispneea: la început absentă - se instalează odată cu evoluţia spre BPOC. Semiologia aparatului respirator 43 Examen obiectiv general Starea psihică: pot să apară somnolenţa diurnă cu inversarea ritmului nictemeral (semn de insuficienţă respiratorie); sincopa tusigenă; Atitudine - antitusigenă; Facies: tip bronşitic - cianotic, buhăit (blue bloater) -- în BPOC Tegumente şi mucoase: cianoză centrală; poliglobulia secundară (roşeaţă) Fanere: hipocratismul digital Examen obiectiv local: 1. 2. 3. Inspecţia: torace normal sau \"paralitic\" (în \"expiraţie\"); ronchus (respiraţie sforăitoare); Palparea: diminuarea freamătului vocal (obstrucţia parţială a bronşiilor); palparea freamătului ronchal; Auscultaţia: murmur vezicular diminuat cu expir prelungit, raluri bronşice uscate (ronflante şi sibilante), în perioadele de acutizare apar raluri bronşice umede mici (subcrepitante) (bronşiolită), mijlocii sau mari (bronșită). Explorări paraclinice Biologic: acutizări: VSH, leucocitoză cu PMN; Radiologic: accentuare a desenului bronhovascular; Examen citologic şi bacteriologic al sputei: predomină PMN; bacteriologic - germeni comuni; Explorări funcţionale respiratorii: disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv (CV normală asociată cu VEMS scăzut); Gazele sanguine- Astrup: modificările apar tardiv, fiind reprezentate de hipoxie şi hipercapnie. Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) Include asocierea bronşitei cronice cu emfizemul pulmonar de tip centrolobular. Boala este progresivă, ireversibilă, și evoluează cu numeroase episoade de acutizare cu agravarea simptomelor și insuficiență respiratorie. Simptome: tusea cu expectoraţie mucopurulentă, matinală, este marca bolii. Tusea productivă trebuie să aibă un istoric de minim 2-3 luni pe an, 2-3 ani consecutiv, preferabil certificată și de un consult medical, pentru a fi sugestivă pentru BPOC. Examen obiectiv Examen general: degete hipocratice, aspect cianotic (blue-bloater -- cianotic buhăit), dispnee cu ortopnee, simptome și semne de insuficienţă respiratorie cronică cu manifestări cerebrale: somnolenţă, tremurături ale extremităților, confuzie. Examenul toracelui: 1. Inspecţie -- torace emfizematos; 44 Semiologia aparatului respirator 2. 3. 4. Percuţie -- hipersonoritate; Palpare -- amplitudine respiratorie şi freamăt pectoral diminuate; Auscultaţie -- murmur vezicular diminuat cu expir prelungit, raluri bronşice uscate (ronflante și sibilante) şi subcrepitante, bilateral. Examene paraclinice Radiografia toracică -- hipertransparenţă pulmonară în emfizemul pulmonar Examenul sputei, cu antibiogramă, nu se face de rutină, ci doar în cazurile cu evoluție trenantă, care nu răspund la tratamentul standard. Probe funcţionale ventilatorii -- disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv sau mixt. Pe baza probelor funcționale respiratorii se face și clasificarea acestei boli, conform GOLD, în mai multe grade de severitate. Nu se fac în perioadele de acutizare. ECG -- prezenţa P-ului pulmonar şi/sau hipertrofie ventriculară dreaptă (confirmată de ecocardiografie, care poate evalua și gradul hipertensiunii pulmonare). SINDROMUL BRONŞIECTATIC Definiţie: anatomic - dilatare segmentară a conductelor bronşice; plămânul capătă un aspect de burete cu cavităţi cilindrice, sacciforme, chistiforme; clinic - expectoraţie abundentă; Etiologie - - Congenitale: sunt rare; Dobândite: alterare inflamatorie a peretelui (după infecţii bronşice trenante sau repetate); retracţii scleroase pulmonare (atelectazie, postpneumonice, posttuberculoase) sau pleurale; stenoze sau distrucţii bronşice TBC, neoplazică, inflamatorie nespecifică, corpi străini). Istoricul bolii Debut - insidios; precedat de bronşită cronică sau altă boală - astm, TBC, neoplasm bronhopulmonar etc. Semne generale: sărace, puţine; prezente de obicei doar în puseele de acutizare. Simptome locale Tusea - eminamente productivă; declanşată poziţional, având drept scop drenarea posturală a secreţiilor abundente stagnate din pungile bronşiectatice; Expectoraţia: abundentă (300-500 ml/24h); apare dimineaţa sau în unele poziţii care favorizează drenajul bronşic; este un indicator de evoluţie; poate fi mucopurulentă sau purulentă; dacă este recoltată într-un pahar se dispune în 3-4 straturi: inferior-grunjos (puroi, detritusuri celulare); seros; mucos; spumos; Hemoptizia: spută pătată sau striată cu firişoare de sânge; mică, repetată, constituită din sânge pur, neamestecat cu sputa. Semiologia aparatului respirator 45 Examen obiectiv general Atitudine -- antitusigenă; Fanere: hipocratismul digital; Examen obiectiv local: putem considera că avem un cumul de patru sindroame: bronşic; condensare pulmonară, pleural, cavitar; Auscultaţia : murmur vezicular diminuat cu expir prelungit; raluri bronşice umede grupate \"în buchete\", după localizarea şi numărul dilataţiilor. Explorări paraclinice Biologic: sindrom inflamator nespecific (VSH crescut, leucocitoză). Examen citologic şi bacteriologic al sputei: Radiologic: imagini \"în cuib de albine\", în \"ciorchine de strugure\" sau \"în rozetă\" Bronhografie cu lipiodol - precizează diagnosticul, sediul şi numărul dilataţiilor; Bronhoscopia: evidenţiază stenozele şi dilataţiile; permite recoltarea materialului pentru bacteriologie; permite biopsia din mucoasa suspectă; Explorări funcţionale respiratorii: disfuncţie ventilatorie de tip mixt (obstructiv \+ restrictiv) ; depinde de numărul, dimensiunea şi extensia procesului. ASTMUL BRONŞIC Definiţie: obstrucţie generalizată a căilor aeriene, reversibilă (spasm, edem, hipersecreţie) Etiologie: o clasificare utilizată este aceea de astm bronşic extrinsec, exogen sau alergic, în care alergia apare la anumite antigene specifice, iar mecanismul implicat este cel alergic (Ig E); şi astm bronşic intrinsec, endogen sau infecţios (idiosincrazic), în care bronhospasmul apare de obicei după o bronşită acută cu anumiţi germeni, mai frecvent virusuri, pacientul fiind până în acel moment liber de simptome. Alergenii mai frecvent implicaţi: polenuri, praf de casă, mucegaiuri, fungi atmosferici (levuri, mucegaiuri), alergeni alimentari (cacao, căpşuni, ciocolată etc.), alergeni profesionali (lână, pene, puf, făină etc.), medicamente (listă foarte largă), poluarea, factori meteorologici, fumul de ţigară, alergeni de origine animală, stresul psihic etc. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o suprainfecţie bronşică (virală, bacteriană). Simptomatologie Depinde de mai mulţi factori: la vârsta înaintată apare în special astmul de tip infecţios; la sexul feminin predomină astmul alergic, până la pubertate, raportul bărbaţi: femei fiind de 3:1; domiciliu are şi el un rol în debutul şi mai ales evoluţia simptomelor, şi anume incidenţa bolii este mult mai mare în zonele poluate, umede, reci. Antecedentele ereditare şi familiale: astmul bronşic se transmite după modelul eredităţii multifactoriale. Ceea ce se transmite este în fapt hiperreactivitatea bronşică, 46 Semiologia aparatului respirator legată de HLA B35, care se corelează clinic cu un debut mai precoce; se pare că antigenul HLA A3 este corelat cu un debut mai tardiv, adesea legat de infecţii ale căilor respiratorii şi mai puţin de alergii. Antecedente medico-chirurgicale: prezenţa de alergii în antecedente, cu diferite forme de manifestare (rinită, conjunctivită, urticarie); prezenţa unor bronşite acute repetate; prezenţa de polipi nazali (asocierea polipoză nazală, intoleranță la aspirină şi astm bronşic poartă numele de triada Widal). Antecedente toxice: alergii medicamentoase, fumat. Anamneza: debut brusc, uneori cu prodrom (tuse, rinoree), apoi apare dispneea, în cadrul crizei tipice de astm bronşic: dispnee paroxistică expiratorie, bradipnee, cu wheezing, cu senzaţia de opresiune toracică, cianoza centrală, anxietate; durata crizei este de minute, ore; Durata prelungită peste 24 ore, asociată cu fenomene de insuficienţă respiratorie acută şi cu modificarea datelor de examen obiectiv pulmonar (scad până la dispariţie ralurile) poartă numele de stare de rău astmatic şi constituie o urgenţă medicală majoră. Tusea, la început iritativă, seacă, devine productivă, la terminarea crizei fiind însoţită de o expectoraţie albă, vâscoasă, aerată (sputa perlată). În această fază finală a crizei apare şi poliuria. Examen obiectiv general: starea psihică este modificată, pacienţii sunt anxioşi în criză, au o atitudine antidispneizantă cu ortopnee, sunt cianotici, transpiraţi. Examen obiectiv al aparatului respirator: în criză: 1. inspecţie: respiraţii superficiale, bradipnee (\60% dar \