Microbiologie clinică OCR PDF 2020

ji. UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE Y DIN CRAIOVA MICROBIOLOGIE CLINICĂ Sub redacția Maria Bălășoiu EA EDITURA MEDICALĂ UNIVERSITARĂ Craiova, 2020  UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA...

ji. UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE Y DIN CRAIOVA MICROBIOLOGIE CLINICĂ Sub redacția Maria Bălășoiu EA EDITURA MEDICALĂ UNIVERSITARĂ Craiova, 2020  UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA MIEROBIOEOIGIIIE CIBIINIIIGA! Sub redacţia Maria Bălăşoiu cp Editura Medicală Universitară Craiova, 2020  LISTA DE AUTORI MARIA BĂLĂȘOIU ANDREI THEODOR BĂLĂȘOIU Profesor universitar Șef lucrări OVIDIU MIRCEA ZLATIAN OANA MARIANA CRISTEA Sef lucrări Șef lucrări LIDIA BOLDEANU Asistent universitar ELENA LEOCADIA PLEȘEA MIHAI RĂZVAN MITITELU Doctorand Doctorand  Autorii dedică acest volum aniversării Semicentenarului Facultăţii de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, 1970 — 2020  CUPRINS PREFAŢĂ 9 1BACTERIOLOGIE 13 1.1 BACTERIOLOGIE GENERALĂ 13 1.1.1 Taxonomie bacteriană. Criterii de clasificare a microorganismelor.....nn nana naneneneeanneneaneneee 13 1.1.2 Morfologia şi structura bacteriilor „mmm nenenea nenea ananas enma annea eo nenanana cane 13 1.1.3 Metabolismul bacterian. «none ananas nana nanananeeananannnnans 2 1.1.4 Cultivarea bacterii LO ass zis EI a a ia sina ].1.5 Genetică bacteriană... anca anna enenanaenenaaneneaenana eee ana enn nea nnaaane 36 1.1.6 Procesul infecțios cmc enena anna enanana eee anna nat enaaannanaanaan aaa SI 1.1.7 Imunoprofilaxia infecțiilor.... scoata..70 1.1.8 Chimioterapie antibacteriană șiş ; rezistența i antibiotice... „.. 74 1.2 BACTERIOLOGIE SPECIALĂ 121 1.2.1 COCII GRAM POZITIV... nenea eneen nenea nenea nenanenana aa anenenanena nana nanenana nea 121 1.2.2 COCII GRAM NEGATIV... aan ema enenaaaeneenneo aan neneneeenana a nenenanenananaaa unea taca nenana 149 1.2.3 BACILII GRAM POZITIV AEROBI... ceeace ana naaanenanoneaa aan nana neeaea 156 1.2.4 MICOBACTERIILE. cnc neoane nene emana can eanenane ana naena a anenanna aa aaaaaana nenea 175 1.2.5 BACILI GRAM NEGATIV FASTIDIOȘI ceeace nnenonereanennenetananeten nana anna nanaeee 191 1.2.6 BACILI GRAM NEGATIV AEROBI GLUCOZO-FERMENTATIVI (Enterobacteriaceae)....210 1.2.7 BACILI GRAM NEGATIV AEROBI GLUCOZO-NEFERMENTATIVI „cnc cecen enoeeeeeeeeencoeeeuee 237 1.2.8 BACILI ÎNCURBAŢI AEROBI OXIDAZO-POZITIVI..... „246 1.2.9 BACTERIILE ANAEROBE.......mcaen anna aneeeneneatnennananonennneenaneneneaa aaa nenea aaa aaenau nana 251 1.2.10 SPIRILI. SPIROCHETE........+:. ;.„264 1.2.1] BACTERII NECULTI VABILE CU HABITAT INTRACELULAR... MIR 279 12.12 BACTERII FĂRĂ PERETE CELULAR... nana nana aa PERETE 292 2 MICOLOGIE 299 2.1 MICOLOGIE GENERALĂ 299 2.2 MICOLOGIE SPECIALĂ 318 2.2.1 LEVURI „oaanenanneeaa eee aan taaaatrtaaaaaaaaaaa 318 2.2.2 FUNGI FILA MENTOȘI cana ennanennaeneanenaenae aaa enonen aan enenenanena nastem eneanaaaue 331 2.2.3 FUNGI NECULTIVABILI......ncnceoaeeenenenenennennaanenenenenaenenaneaenenanauananan enma enananenanaananaa eee 379 3 VIRUSOLOGIE 391 3.1 VIRUSOLOGIE GENERALĂ 391 3.1.1 Caractere generale. „naum nananaeanaaaanannannaannanantuaaaeanenenenanenanenaeaanenanneaeneenanaaaeaaea 39 3.1.2 Morfologie virală „mean nuanta aan anennaaanenanenaeannarenenenenenenenenenrarane 94 3.1.3 Agenţi infecțioşi subvirali.. cnc eee nn enenenenoenenanena en eann emana na ananae nana ananaza a 397 3.1.4 Relaţii virus-celulă gazdă... nano enca nenea anemie nena nenea nea enaeaea nene nonaeaaa nenea 398 3.1.5 Izolarea virusurilor și efectele virus specifice... nenea anna nenea aeneanenanaenennenenaaa 402 3.1.6 Acţiunea agenţilor fizici şi chimici asupra virusurilor... nana nana anna cae unea 404 3.1.7 Genetica virală... 4 atata „405 3.1.8 Patogenitate virală șii tipuri de infecţie virală. „406 3.1.9 Infecția virală... i „407 3.1.10 Apărarea organismului împotriva VirusuvilOrsistat acd CET Ezaieăzicauaa d] 2 3.111 Profilaxia infecțiilor virale... nenea nn nanaenane a anenaenenanncanenenaeneeanaee 421 3.1.12 Chimioterapie antivirală. manance emana anna enma n neanananaaa astea ena nene nasane 427 3.2 VIRUSOLOGIE SPECIALĂ 435 7  3.2.1 VIRUSURI CU TROPISM RESPIRATOR... nenea nenea enma aan nenea aa aeeeaceaeeae 3.2.2 VIRUSURI CU TROPISM INTESTINAL. cnc nana anna sana aaa 3.2.3 VIRUSURI CU TROPISM CUTANEOMUCOS seca unea nenea cana 470 3.2.4 VIRUSURI CU TROPISM PENTRU SISTEMUL NERVOS... nea aaeaa nea 506 3.2.5 VIRUSURI CU TROPISM HEPATIC... nenea cena ace 536 3.2.6 VIRUSURI CU TROPISM LIMFOCITAR nenea nenea ceeace nenea ceeace 561 3.2.7 VIRUSURI ONCOGENE. caen nana anna ananas eee eee aaa 586 4 PARAZITOLOGIE 597 4.1 PARAZITOLOGIE GENERALĂ 597 4.1.1 Clasificarea paraziților......mnca anna nenea nenea nenea ana neneaneen ae e neneaeaacaaeaase 597 4.1.2 Influenţa vietii parazitare asupra parazițilOr „nn cucanca ananas aan 003 4.1.3 Acțiunea paraziţilor asupra gazdei „nana nenea nenea eee nenea en caaeaeae 603 4.1.4 Reacţia gazdei la acțiunea parazitului mansa casante 004 4.1.5 Epidemiologie. Profilaxie... nenea ecae aaa 606 4.1.6 Diagnosticul de laborator în parazitoze.. mananca acnee aaa 4.2 PARAZITOLOGIE SPECIALĂ 4.2.1] PROTOZOARE. nenea anca aa aaa eee tat a a 4.2.2 HELMINŢI nenea eee aaa e aaa 4.2.3 ECTOPARAZIȚI (ARTROPODE) miresici 5MICROBIOMUL 761 5.1 DEFINIREA TERMENILOR 761 5.2 INTERRELAȚII ÎNTRE MICROORGANISME UNEI NIȘE ECOLOGICE 762 5.3 ÎNTERRELAȚII MICROORGANISM - MACROORGANISM 163 5.4 FLORA NORMALĂ (INDIGENĂ) A ORGANISMULUI 764 5.5 ROLUL FLOREI NORMALE A ORGANISMULUI 766 6 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL PRINCIPALELOR SINDROAME INFECŢIOASE.....773 6.1 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECȚIILOR SISTEMICE 773 6.1.1] Septicemii — bacteriei... en aaa nenea eee antena 773 6.1.2 Meningite.... 03 za:7 79 6.2 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INF ECŢIILOR TRACTULUI RESPIRATOR..783 6.2.1 Infecţiile tractului respirator superior (ITRS) „caca taeae ae eaoaee 783 6.2.2 Infecţiile tractului respirator inferior (ITRI).... caiete, 7 90 6.3 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECȚIILOR UROGENITALE..EICoLXADECEEEEENCEDOLO 797 6.3.1 Infecţiile tractului urinar (ITU)... 6.3.2 Infecţiile tractului genital.... 6.4 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INF ECŢIILOR GASTRO- DUODENALE.. 6.5 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL SINDROMULUI DIAREIC INFECŢIOS... 6.6 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL TOXIINFECŢIILOR ALIMENTARE.... o 6.7 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL SECREȚIILOR PURULENTE.meenenaeaeeaeseratasset 6.8 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECȚIILOR OCULARE INDEX  PREFAŢĂ Mierobiologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul microorganismelor (micros în limba latina înseamnă „mic“, bios înseamnă „viaţă“). Lucrarea de față este rezultatul experienţei acumulate de disciplina de Microbiologie a Uni- versităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova, adresându-se atât studenților cât şi medicilor rezidenţi în specialitatea Medicină de laborator și Microbiologie clinică sau specialități înrudite. Lucrarea pre- zintă cunoştinţe de bacteriologie, micologie, virusologie şi parazitologie actualizate, care au un rol important în pregătirea complexă a viitorilor medici, indiferent de specialitatea pe care o vor alege în viitor, dar și în pregătirea medicilor rezidenţi. Lucrarea poate fi utilizată ca un manual de referință pentru medicul de Jaborator. Au fost abordate sistematic aspectele generale şi particulare privind agenţii infecțioși implicaţi în patologia umană, cunoştinţe necesare în procesul de formare a gândirii medicale cu implicaţii în diagnosticul clinic și tratament. Trăim într-o eră foarte dinamică în microbiologia clinică, în care se cere un diagnostic cât mai rapid şi precis, care să se preteze la automatizare pentru a putea prelucra un număr mare de probe. Ca răspuns la aceste cerințe au apărut noi instrumente tehnice (MALDI-TOF, nanotehnologia, secvenți- erea ARN ribozomai și a întregului genom) care influențează profund abordările noastre asupra taxo- nomiei, detectării şi identificării microorganismelor şi a fenotipurilor de rezistență cu implicaţii ma- jore în terapia anti-infecţioasă. Manualul include și tehnici microbiologice clasice, precum. microsco- pia şi cultura, ca fundament pentru metodele noi. Unele microorganisme au devenit recent cauze importante de morbiditate, de exemplu virusul Ebola, enterovirusul D-68, coronavirusul SARS-CoV-2 şi bacterii Gram-negative multirezistente sau panrezistente. Studiile microbiomului uman au îmbunătăţit înțelegerea microbiocenozelor normale şi a infecțiilor polimicrobiene în contextul în care infecțiile fungice localizate şi generalizate s-au extins foarte mult ca urmare a folosirii pe scară largă a antibioticelor şi citostaticelor. În ultimul capitol am realizat o sinteză a principalelor sindroame infecțioase din punct de vedere al diagnosticului etiologic şi a abordării practice în laboratorul de Microbiologie, care să fie utile practicianului în microbiologie. În concluzie, sperăm că eforturile autorilor se vor dovedi utile specialiștilor în microbiologie Şi în alte domenii. AUTORII - SECȚIUNEA 1 - BACTERIOLOGIE  Bacteriologie 1 BACTERIOLOGIE 1.1 BACTERIOLOGIE GENERALĂ 1.1.1 Taxonomie bacteriană. Criterii de * genuri - primesc sufixul: „us” (ex: Staphylococcus); „um » Streptococcus, clasificare a microorganismelor (Clostridium), „a” (Leptospira, Shigella, Salmonella); „as” (Pseudomonas); Bacteriile aparțin unui regn aparte numit * specii - Gea (cu majusculă) + determinativ PROCARIOTE din care fac parte: genitiv (cu literă mică). Ex: Staphylococcus Archaebacteriile, Eubacteriile şi Cyanobacteriile. aureus, Bordetella pertussis, Haemophilus Eubacteriile sunt reprezentate de: influenzae, Pasteurella pestis etc. bacteriile clasice cu forme variate și perete În cadrul speciilor se disting tipuri (serotip celular, chlamydii, ricketsii, mycoplasme. - diferă pe baza proprietăţilor antigenice; biotip La acestea se adaugă: virusurile (formate - diferă pe baza proprietăţilor metabolice; dintr-un singur acid nucleic -ADN sau ARN- lizotip - diferă pe baza sensibilităţii la învelit de o capsulă proteică, cu parazitism bacteriofagii litici), variante şi tulpini. intracelular), virionii: alcătuiți doar dintr-un Există şi alte criterii de clasificare a micro- acid nucleic cu greutate moleculară (Gm) organismelor, în afara celui taxonomic, dar cel mai mică, prionii: de natură proteică, dimensiuni important criteriu rămâne inferacțiunea dintre foarte mici (5 nm), cauza unor boli ale SNC: organismul uman şi aceste microorganisme. boala KURU, Jacob-Creutzfeld. După acest criteriu microorganismele se În prezent bacteriile se clasifică după criteriile clasifică în: stabilite de Comitetul Internațional de - comensale care se găsesc pe tegument și Sistematică a Uniunii Internaţionale a mucoasele organismului uman fără a avea Societăților de Microbiologie care editează, la influențe negative asupra acestuia, unele chiar intervale regulate, „BERGEY"S MANUAL OF roluri benefice (ex. microorganismele de la DETERMINATIVE BACTERIOLOGY”, în nivelul colonului -. Escherichia coli care care se prezintă ultimele modificări ale sintetizeazează vitamina K. și vitamine din taxonomiei bacteriene (clasificare taxonomică). grupul B). Ele reprezintă flora normală a Denumirea ştiinţifică a microbilor se face organismului uman, dar în anumite condiții, ea astfel: se porneşte de la un substantiv grec sau poate deveni patogenă, de aceea a fost denumită latin care denumeşte cel mai evident caracter al flora condiționat patogenă sau oportunistă. microorganismelor reunite într-o unitate - patogene care acţionează negativ asupra taxonomică şi primeşte un sufix latin. organismului determinînd boala. Microorganismele fac parte din Phylum (cu terminația - bacteria) ce conține: * clase 1.1.2 Morfologia și structura bacteriilor * ordine - primesc sufixul „ales”, ex: Bacteriile sunt organisme unicelulare ase- Spirochetales; Eubacteriales; xuate (celula somatică fiind şi celula reprodu- * familii - primesc sufixul „aceae”, ex: cătoare), procariote (cu nucleu alcătuit dintr- Enterobacteriaceae; un unic cromozom, fără membrană nucleară, * triburi - primesc sufixul „ceae”, ex: Streptocaccocaceae; fără nucleoli), haploide (cu unic set de gene), divizibile în celule identice. 13  Microbiologie clinică Dimensiunile, forma şi aşezarea bacterii- - Spirili şi spirochete sunt bacterii spira- lor, criteriu important pentru identificarea bacte- late, lungi, foarte subțiri. În cazul spirililor cor- riilor, sunt apreciate cu ajutorul microscopului pul bacteriei este rigid (genul Spirillum), pe optic (preparat proaspăt între lamă şi lamelă-pre- când la spirochete corpul este flexibil şi mult mai parat nativ şi preparat fixat şi colorat-frotiu), de- subțire (genurile 7reponema şi Leptospira). taliile morfologice şi structurale fiind evidenţiate Așezarea bacteriilor permite uneori recu- numai prin microscopie electronică. noașterea genului, sau chiar a speciei, prin exa- Dimensiunile bacteriilor se exprimă în mi- minarea la microscopul optic a preparatelor co- crometri (1u>=10%mm), variațiile fiind în func- lorate efectuate din culturi sau direct din pro- ție de specie, formă, mediu şi vârsta culturii. În dusul patologic recoltat de Ia pacient. general, dimensiunea bacteriilor este cuprinsă Bacteriile sunt organisme unicelulare care se între 1-10 i, cele mai mici bacterii fiind din ge- multiplică prin diviziune binară. La unele specii, nul Mycoplasma (0,3-0,8 p), cele mai mari după diviziune urmează separarea completă a ce- ajung la o lungime de 10 p (bacilul antraxului), lulelor fiice, rezultând bacterii izolate. La alte 15-20 p. (spirochetele). specii, după diviziune, celulele fiice rămân legate În lumea bacteriilor se întâlnesc diferite între ele, grupându-se în mod caracteristic dato- forme tipice pentru o anumită specie, cu varia- rită unei substanțe vâscoase dispusă fie pericelu- ţii în funcţie de condiţiile de mediu şi de vârstă. lar, fie localizată în anumite regiuni, determinând Se disting următoarele forme fundamentale: diferite tipuri de aşezare a acestora. - Cocii sunt bacterii sferice (genul Staphy- Cocii se pot așeza: în grămezi neregulate lococcus), ovalare (genul Streptococcus), lan- (ciorchine de struguri): genul Staphylococcus; în ceolate (specia Streptococcus pneumoniae), re- tetrade (patru indivizi aşezaţi simetric): genul Mi- niforme (genul Neisseria). crococcus; în baloturi de câte 8 indivizi aşezaţi si- - Bacilii sunt bacterii cu formă alungită de metric la genul Sarcina, în lanţuri la genul Strep- bastonaș. La bacili este importantă examinarea fococcus; în diplo, lanceolaţi sau ca două flăcări extremităților, aspectul acestora având rol în de lumânare care se unesc prin bazele lor, la spe- identificarea lor. Astfel, bacilii pot prezenta cia Streptococcus pneumoniae, în diplo, ca două capetele rotunjite (familia Enterobacteria- boabe de cafea care se privesc faţă în faţă prin ceae), tăiate drept (Bacillus anthracis-bacilul concavitățile lor la genul Neisseria: N. gonorrho- cărbunos), măciucate (Corynebacterium dip- eae-gonococ; N. meningitidis-meningococ, hieriae-bacilul difieric), în formă de suveică Bacilii se pot așeza: izolați şi în poziţii întâm- (Fusobacterium). plătoare unul faţă de celălalt: bacifii Gram nega- - Cocobacilii sunt bacterii uşor alungite, fi- tivi, grupați câte doi (diplobacili) sau în lanţuri ind forme intermediare între coci şi bacili (Yer- scurte la genul K/ebsiella; dispuși în lanțuri sinia pestis, Bordetella pertussis, Haemophilus (streptobacili): germeni din genul Bacillus (baci- influenzae). lul cărbunos); dispuși în mod caracteristic sub - Vibrionii sunt bacterii încurbate în formă forma unor majuscule sau litere chinezeşti cum de virgulă: vibrionul holeric (Vibrio cholerae), sunt bacilii difterici; în palisadă, ca scândurile vibrionii saprofiţi (intestin, ape). unui gard: difteromorfii, bacilii Koch. 14  Bacteriologie CD Coci V ibrioni ) Bacili Spirili/Spirochete GP PV a. D= pa Coci în grămezi Coci în diplo Bacili în diplo Spirochete /) PP aaa E li Coci în lanţuri Bacili în lanțuri Figura 1.1. Formele fundamentale ale bacteriilor Unitatea morfofuncţională a bacteriilor este Bacteriile au o structură foarte complexă celula. Bacteriile au ca tip de celulă, celula pro- (Figura 1.2), fiind alcătuite din componente cariotă, care se deosebeşte de celula cucariotă obligatorii prezente la toate speciile bacteriene prin structura şi organizarea ei. Principalele di- (nucleoid, citoplasmă, membrană citoplasma- ferențieri între cele două tipuri de celule sunt tică, perete celular) și componente facultative prezentate în Tabelul 1.1. ce se găsesc doar la unele specii (cili-flageli, fimbrii-pili, capsulă). Tabelul 1.1. Diferențe între celula eucariotă și procariotă Caracter Celula eucariotă Celula procariotă Dimensiuni - mari (10-100 m) - mici (1-10 m) , - multicelulară, de obicei, cu - unicelulară (populaţii) Organizare , A.. diferențieri funcționale - țesuturi Modalităţi - mitoză sau meioză - diviziune directă de reproducere (fisiune binară sau sciziparitate) - cromozomi 2n (diploid) sau n - cromozom unic, inclar (haplo:d) - moleculă ADN dublu helix | Nuecleu - nucleol prezent - nucleol absent | - membrană nucleară prezentă - membrană nucleară absentă (material AND | (material ADN concentrat) dispus difuz cu concentrație maximă la centru) Membrana - conţine steroli - nu are în structură steroli (excepţie genul citoplasmatică Mycoplasma) | - este compartimentată - este necompartimentată - organite tubulare prezente: reticul - organite tubulare absente | endoplasmatic, mitocondrii, - nu prezintă lizozomi Ciitoplasmă aparat reticular intern Golgi - ribozomi liberi în citoplasmă, sunt de 70 S - prezintă lizozomi cu subunități de 30 S şi 50 S - ribozomii fixați pe reticulul - organite particulare prezente: mezozormi, endoplasmatic rugos, sunt de 80 S cu oxizomi, plasmide subunități de 40 S şi 60 S Strat periferic - membrana celulară - perete celular corp celular Elemente anexă - cilii (rar) - cili, fimbrii, capsulă Forme de - nu există - spori rezistență 15  Microbiologie clinică Cil-flagel Fimbrii-pili Capsula / Perete celular Membrana citoplasmatica Cromozomul bacterian Mezozom Oxizomi Incluzii granulare Figura 1.2. Schema generală de organizare a celulei bacteriene Elemente facultative Cilii se evidențiază la microscopul optic nu- Cilii (flagelii) bacterieni mai pe fond întunecat sau după coloraţii speci- Cilii sau flagelii sunt formațiuni filamen- ale. Microscopia electronică este cea care fur- toase foarte lungi, subțiri, fragile implicate în nizează date mai complete despre numărul, locomoţie, a căror existență este controlată ge- dispoziţia şi structura intimă a cililor bacteri- netic. Sunt structuri prezente mai ales la bacili eni. Astfel a fost descrisă existența a trei com- (Enterobacteriaceae) şi vibrioni dar şi la unii ponente morfologic distincte: corpul bazal, coci (enterococ). cârligul (manşon îndoit în unghi drept) şi fila- Dispoziţia și numărul cililor sunt caracte- mentul terminal ce este liber în afara celulei. ristice speciei. S-au descris bacterii arriche Corpul bazal (granulația bazală), compo- (fără cili), monotriche - cu un cil polar (Vibrio nenta cilului prin care acesta se ataşează la cor- cholerae), /ofotriche - cu un smoc de cili situat pul celulei bacteriene, este o componentă struc- turală complexă, montată în întregime în pere- la unul din polii bacteriei (Pseudomonas fluo- tele celular şi membrana citoplasmatică rescens), amfitriche - cu cilii situați la ambii (Figura1.3). Este constituit din patru discuri poli ai bacteriei (genul Spirillum) şi peritriche paralele, dispuse sub forma a două perechi, pe o - cu cilii dispuși pe întraga suprafață a bacteriei tijă care trece prin centrul lor. La bacteriile (Salmonella, E. coli, Proteus etc.) Gram negative există două perechi de discuri ce delimitează corpul bazal: o pereche internă Din punct de vedere al compoziţiei chimice, (inele M şi S) localizată în membrana citoplas- cilii conțin o proteină contractilă denumită fla- matică şi o pereche externă situată spre cârlig gelina, asemănătoare cu miozina din celula (inele L și P) în care discurile sunt mai distan- musculară animală. țate. Motilitatea cililor are la bază eliberarea de legături macroergice prin descompunerea ATP — ADP + radical fosforic, 16  Bacteriologie narea lor pe un preparat nativ între lamă şi la- Inel L melă, în care se urmăresc mişcările bacteriilor, Inel P fie prin însămânțarea tulpinii pe un mediu se- misolid prin înţeparea în profunzime a mediu- Ax central - tija lui. Dacă bacteria difuzează în tot mediul de cultură, ea este mobilă. Inel S Fimbriile (pilii) Inel M Fimbriile sau pilii sunt prelungiri scurte, ri- gide și groase evidenţiate mai ales la speciile Figura 1.3. Structura granulației bazale bacteriene Gram negative (Enterobacteria- la bacteriile Gram negative ceae, Pseudomonas, Vibrio, Neisseria go- norrhoeae) şi mai puţin la bacteriile Gram po- Cele patru discuri au fost denumite M, S, P şi zitive (Streptococcus, Corynebacterium). La L în acord cu presupusa lor atașare la nivelul aceeași specie pot exista tulpini fimbriate și ne- membranei citoplasmatice, spaţiului periplasma- fimbriate. Sunt elemente mai rezistente decât tic, stratului de peptidoglican și lipopolizahari- flagelii, cu dispoziţie peritrichă, cu evidențiere dic. La bacteriile Gram pozitive există o singură prin microscopie electronică. pereche de discuri ancorată în membrană. Din punct de vedere chimic sunt polimeri Cilii sunt organe de locomoție pentru bacte- proteici de pileină, natura proteică a pililor rii. Mobilitatea şi direcţia mișcării cililor este conferindu-le proprietăți antigenice. asociată cu proprietatea de chemotaxie, care este Funcţional se identifică două categorii de o mişcare dirijată înspre sau dinspre o substanță pili: chimică. Există o chemotaxie pozitivă care se re- - Pilii comuni sau pilii de aderenţă au sin- feră la mișcarea spre o concentraţie pozitivă a teza controlată de gene cromozomiale. Se gă- unei substanțe chimice (zaharuri, aminoacizi) şi sesc în număr mare (100-200) pe suprafaţa ce- aceasta, se întâlneşte în mod obişnuit când sub- lulei, având rol în aderarea de diferite supra- stanța chimică reprezintă un avantaj peniru ce- fețe, în special epitelii, de unde şi denumirea lută (substanță nutritivă). Se vorbeşte și de o che- de adezine, care iniţiază procesul infecțios. În molaxie negativă, o mişcare prin care bacteria se plus, ei constituie un factor important de pato- depărtează de o substanță chimică (fenol, acizi, genitate - de virulență (gonococ), având şi pro- baze), de obicei când aceasta este toxică pentru prietăţi antifagocitare. celulă. Stimulii chimici care induc chemotaxia - Pilii “de sex” sunt formațiuni puțin mai pozitivă sunt numiţi atractanți, iar cei care induc lungi, flexibile, în număr de 1-4/cehulă şi întot- chemotaxia negativă - repelenți. deauna codificaţi de formațiunile genetice ex- Cilii sunt sediul antigenelor flagelare (EI) tracromozomiale (plasmide). Ei prezintă o ima- importante în identificarea bacteriilor (exem- portanță deosebită în rransferul de material ge- plu Salmonella) stimulând un răspuns imun. În netic între bacterii, formând punți între celula plus, pot îndeplini rolul de receptori pentru vi- donatoare și cea receptoare, în cursul procesu- rusuri şi în unele cazuri determină aderarea de lui de conjugare. epitelii (la vibrionul boleric când cilul poate in- Capsula terveni în aderarea de epiteliul intestinal). Unele microorganisme secretă la suprafaţă În practica de rutină nu se evidențiază fla- un material de înveliş extracelular ce încon- gelii, ci mobilitatea bacteriilor, fie prin exami- joară peretele celular. În funcţie de structură şi 17 Microbiologie clinică de raporturile pe care le stabileşte cu celula Chiar în jurul mai multor celule bacteriene, bacteriană, se poate vorbi de capsulă propriu- Chiar dacă nu aparţin aceleiaşi specii. Glicoca- zisă, microcapsulă şi strat mucos. lixul este prezent la bacterii numai în mediul Capsula propriu-zisă este un strat cu o struc- lor natural, competitiv, populat de mai multe tură compactă, cu solubilitate apoasă limitată. tipuri de bacterii. Este o structură de aderență Este vizibilă la microscopul optic prin coloraţii care mediază o ataşare nespecifică (diferite ti- speciale (Burri), deoarece în colorația Gram puri de suprafeţe) sau o ataşare specifică (la su- apare sub forma unui halou clar în jurul bacteriei. prafața numai a unor tipuri de celule). De Capsula se mai poate evidenția şi prin expunerea exemplu, Streptococcus mutans din cavitatea bacteriilor capsulate la contactul cu anticorpii bucală, posedă enzime speciale prin care elibe- specifici antiantigene capsulare şi colorarea sim- rează glicocalix sub două forme, dextran şi le- plă, caz în care capsula apare îngroșată (reacția van. Prin aceste straturi, Str. mutans aderă de de “umflare” a capsulei la pneumococ). smalțul dentar şi formează placa dentară care Din punct de vedere chimic, capsula tuturor este etapa inițială a cariei dentare. Alt exemplu bacteriilor de interes medical este de natură po- este bacilul piocianic care secretă un strat mu- lizaharidică (pneumococ, Klebsiella, Strepto- cos dens care îi crește rezistenţa la antibiotice. coccus pyogenes, Haemophilus, Bordetella), Elemente obligatorii formând o reţea strânsă peste peretele celular Nucleoidul (nucleul) bacterian (pneumococ) sau având o structură lamelară Materialul nuclear bacterian (nucleoidul) (Klebsiella). Rar capsula poate fi de natură are o organizare primitivă în comparaţie cu nu- proteică (bacilul cărbunos). cleul celulelor eucariote: nu are membrană nu- Rolul cel mai important al capsulei este de cleară, nu prezintă nucleoli (principala carac- factor de patogenitate (de virulență): capsula teristică structurală a celulelor procariote). împiedică fagocitarea bacteriilor care reuşesc să Vizualizarea nucleoidului prin microscopie scape de sub acţiunea mecanismelor de apărare optică este dificilă deoarece citoplasma celulei ale organismului. La speciile capsulate, pierde- bacteriene este “burată” de ARN ribozomal şi rea capsulei are ca rezultat pierderea virulenţei solubil care maschează ADN nuclear dispus (Streptococcus pneumoniae de tip S, capsulat, difuz în citoplasmă. Evidenţierea este posibilă produce la şoarecele alb o septicemie mortală, cu coloraţii speciale pentru acizii nucleici (Fe- pe când varianta necapsulată nu este patogenă). ulgen, Brachet), după hidroliza ARN citoplas- Capsula asigură și protecţia bacteriilor de dife- matic. Materialul nuclear bacterian apare dis- Tiți agenţi antibacterieni din mediu (bacterio- persat în citoplasmă, cu zone de concentrare fagi, colicine, complement, lizozim etc.). maximă către centrul spaţiului citoplasmatic, Capsula este o structură cu proprietăți antige- Microscopia electronică este cea care per- nice care permite diferențierea unor serotipuri în mite evidenţierea detaliilor de structură: /ipsa cadrul speciei - tipizarea bacteriilor (la pneumo- membranei nucleare cu ADN difuz în cito- coc polizaharidul capsular determină peste 88 de plasmă, lipsa nucleolului, cromozom unic, ine- tipuri antigenice, la Haemophilus 6 tipuri). Iar, alcătuit dintr-o moleculă ADN dublu cate- Microcapsula, structură discretă, fiind factor nară, lungă, răsucită în formă de “scul”. de virulență, ca şi capsula propriu-zisă (gonococ). Din punct de vedere chimic ADN este con- Stratul mucos sau glicocalixul este un strat stituit din baze azotate purinice (adenină-A şi amorf și vâscos, cu structură polizaharidică, de guanină-G), baze azotate pirimidinice (cito- obicei sub formă de rețea în jurul celulei sau zină-C şi timină-T), un zahar (dezoxiriboză) şi 18  Bacteriologie acid fosforic. O bază azotată purinică sau piri- riboză, o bază azotată - guanină, citozină, ade- midinică legată de o moleculă de dezoxiriboză nină, uracil şi o moleculă de acid fosforic) este şi de un radical fosforic, reprezintă o unitate catalizată de ARN-polimerază pe modelul con- funcţională numită nucleotid; nucleotidele, la stituit de unul din lanţurile ADN. Moleculele rândul lor, sunt unite între ele prin componen- de ARNm migrează apoi în citoplasmă la sedi- tele fosforice formând un lanţ polinucleotidic ile de sinteză a proteinelor reprezentate de ri- (catenă). Structura dublu helicoidală a ADN se bozomi, unde vor servi ca tipar sau matriță realizează prin înfășurarea a două lanțuri poli- pentru asamblarea acizilor aminați în lanţuri nucleotidice, orientate cu bazele spre interiorul polipeptidice (a doua transcripție). Aminoaci- structurii, astfel încât faţă în faţă să se găsească zii de structură activaţi enzimatic sunt tran- întotdeauna fie A şi T, fie C şi G. Structura spa- sportaţi din citoplasmă la ribozomi de mole- țială astfel formată se stabilizează prin două le- cule de ARN de transport sau solubil (ARNt) gături de hidrogen între T și A şi trei legături specifice fiecărui aminoacid. de hidrogen între C şi G. În afară de ADN cromozomial, la unele bac- Funcţia nucleului bacterian constă în depo- terii sunt prezente molecule circulare mici de zitarea informaţiei genetice necesară autore- ADN - plasmide, care se replică independent plicării, sediul eredității cromozomiale şi asi- de cromozomul bacterian. gură toate caracterele specifice de specie ale Citoplasma bacteriei respective. Situată între materialul nuclear și faţa in- Autoreplicarea ADN (diviziunea nucleu- ternă a membranei citoplasmatice, citoplasma lui) precede diviziunea celulară, este de ț;p semi- este un sistem coloidal complex alcătuit din conservativ: fiecare celulă fiică conține un lanț aproximativ 80% apă, în care se găseşte o can- polinucleotidic din molecula de ADN parentală titate mare de molecule organice mici (rezul- şi un lanţ polinucleotidic nou sintetizat. Nucleul tate ale metabolismului bacterian), ioni anor- are rol esenţial în multiplicarea bacteriilor. Divi- ganici, enzime şi acizi ribonucleici (ribozomal, ziunea nucleului începe printr-un clivaj longitu- de transport, mesager). În funcţie de specie, în dinal al cromozomului, catalizat de ADN- citoplasma. bacteriilor se mai pot găsi: plas- polimerază şi urmat apoi de resinteza catenei mide, vacuole şi incluzii. Este necompartimen- complementare. În celulă apar dovă lanţuri bica- tată, fiind lipsită de reticulul endoplasmatic, tenare (identice între ele şi identice cu parentalul) aparat Golgi, mitocondrii. care se separă și migrează spre polii celulei (îm- Ribozomii, principalele elemente ale cito- preună cu mezozomii care s-au dedublat conco- plasmei, sunt structuri sferice, mai mici decât mitent cu nucleul). Apare peretele despărțitor, iar ribozomii celulelor eucariote. Reprezintă se- cele două celule se separă, transmițand-se toate diul sintezelor proteice din celulă. Se apreciază caracterele de specie la descendenţi. că o celulă bacteriană are aproximativ între Heteroreplicarea (sinteza proteinelor 20.000-40.000 de ribozomi care conțin 80- propri bacteriei). Nucleul dirijează această 90% din ARN-ul citoplasmatic. Au constanta sinteză pe baza informaţiei conținută în ADN. de sedimentare de 70 unități Swedberg - 70$ Informaţia genetică este transmisă de la mole- (compleţi), ce se menţine stabilă în prezența cula de ADN la ribozomi prin intermediul ARN unei anumite concentraţii de Mg?" şi K* din ci- mesager (ARNm) sau informaţional (prima toplasmă. În absenţa ionilor de Mg?" are loc di- transcripție). Sinteza de ARNm (lanţ unic de socierea ribozomilor în subunități de 50$ şi nucleotide, fiecare nucleotid având în structură 30$ (incompleţi), subunități care reprezintă 19 Microbiologie clinică ținta pentru acțiunea unor antibiotice (strepto- Oxizomii reprezintă sediul enzirnelor de oxi- micină, eritromicină, cloramfenicol). Din punct doreducere. Sunt organite specifice celulei pro- de vedere chimic sunt alcătuiți din 60% ARN cariote. În oxizomi se găsesc cifocromii, citocro- şi 40% proteine. O parte de ribozomi se asoci- moxidaza, Jlavin-enzima etc., iar în oxizomi şi ază formând polizomi (mai ales în timpul sin- materialul solubil se găsesc şi enzimele ciclului tezelor proteice), alţii sunt liberi, iar o a treia Krebs (SDH, malic-DH, aconitază). categorie se ataşează mezozomilor sau mem- Membrana citoplasmatică branei citoplasmatice. Este un strat foarte subţire care înconjoară Mezozomii sunt structuri membranare care citoplasma și este foarte aderentă de peretele se formează prin invaginarea membranei cito- celular. Fină, elastică, lipsită de rezistență me- plasmatice sub formă de buzunar sau în deget canică, membrana este implicată în fenomenele de mănuşă, prezente la bacteriile Gram pozi- de permeabilitate osmotică şi selectivă (mera- tive, unde au o organizare mai complexă şi brană “semipermeabilă”). ocazional la cele Gram negative unde sunt mai Structura, și funcțiile membranei citoplas- rudimentari. Aspectul mezozomilor (vezicu- matice au putut fi studiate după îndepărtarea lari, tubulari) şi localizarea lor în celulă (peri- peretelui celular prin tehnici speciale. Trata- ferici, nucleari) depind de starea fiziologică a mentul cu lizozim al celulelor bacteriene Gram celulelor. Participă la replicarea cromozomu- pozitive, în mediu hiperton (clorură de pota- lui bacterian și diviziunea celulară (servesc siu), este urmat de apariţia unor formaţiuni sfe- drept pivot cromozomului bacterian în mo- rice, globuloase, lipsite complet de peretele ce- mentele inițiale ale diviziunii celulare). lular, delimitate de membrana citoplasmatică, Plasmidele reprezintă unități genetice ex- formaţiuni denumite protoplaști. La bacteriile tracromozomiale, prezente numai la unii indi- Gram negative, tratamentul cu lizozim nu reu- vizi bacterieni. Sunt molecule circulare de şeşte să lizeze tot peretele celular (rămân res- ADN, mici, capabile să se replice independent turi de perete), de aceea nu se pot obţine proto- de cromozomul bacterian şi care se pot tran- plaşti adevăraţi. În schimb, din aceste bacterii, sfera de la un individ bacterian la altul. Sunt sub acțiunea combinată a lizozimului şi EDTA responsabile de ereditatea extracromozomială (etilen-diaminotetraacetic-acid), sau prin trata- (rol în transmiterea unor caractere; secreția mentul cu antibiotice care inhibă sinteza pere- unor toxine, enzime, rezistența la antibiotice). telui celular (penicilină), în mediu hiperton, se Incluziile granulare - depozite de sub- pot obţine sferoplaștii, identici ca morfologie stanțe de rezervă - sursă de energie, descrise cu protoplaşti. la unele specii bacteriene, sunt formaţiuni Pe secțiune, membrana apare trilaminată, structurale inerte, temporare, de diferite di- având drept compoziție chimică două straturi mensiuni, Variind în funcţie de specie şi condi- fosfolipidice dispuse cu părțile hidrofobe faţă țiile de mediu. Compoziţia lor chimică este di- în față (Figura 1.4). Printre moleculele fosfoli- ferită: glicogen (Enterobacteriaceae), amidon pidice se găsesc molecule proteice (grupări (Clostridium), lipide (Bacillus), polimetafos- polare, permeaze-translocaze). În membrana fați (ncluziile de volutină descrise de Babeş şi celulelor procariote sunt absenți sterolii, spre Ernst la bacilii difterici). deosebire de membranele celulelor eucariote Vacuolele: formațiuni sferice care conţin (excepție: Mycoplasma). substanţe lichide sau gazoase. 20 ii Bacteriologie AU UL peretelui celular care asigură forma şi rezis- tența mecanică a bacteriei. Reţeaua este pre- ÎL RMAOL IGNN se zentă la toate bacteriile, fiind formată din 3 porțiuni (Figura 1.5): - “Scheletul de bază” alcătuit dintr-un poli- Grupări polare Permeaze mer cu monomeri alternanţi: N-acetil-glu- Figura 1.4. Structura membranei cozamină (N-Ac-Glc) şi acid N-acetil-muramic citoplasmatice (N-Ac-Mur); - Componenta peptidică formată din punți Funcţional, membrana citoplasmatică. înde- fetrapeptidice identice, transversale, între uni- plineşte următoarele roluri: este o membrană se- tăţile de N-Ac-Mur a două lanțuri vecine. mipermeabilă, care reglează schimburile ce au Structura acestor punți diferă la bacteriile loc între celula bacteriană şi mediul extern atât Gram pozitive de cele Gram negative şi chiar prin procese active, cât şi prin procese de difuzi- de la specie la specie. În această structură intră une pasivă; secretă enzime hidrolitice ce se elibe- D şi L aminoacizi: L-alanina, D-glutamină, L- rează în mediul înconjurător unde scindează ma- lizină (sau L-ornitină la bacteriile Gram pozi- cromoleculele în molecule mai mici, ce pot fi tive şi acidul diaminopimelic la bacteriile transportate apoi în interiorul celulei; participă la Gram negative), D-alanină; sisteme chemotactice: sunt prezenți receptori asu- - Punţi “încrucişate” de pentaglicină (între pra cărora acţionează stimuli chimici din mediu poziţia 4 şi 3 a două punți tetrapeptidice ve- cu rol de atracţie (atractanți) sau de respingere cine) la bacteriile Gram pozitive. La bacteriile (repelenți); îndeplinește funcţia bioenergetică, de Gram negative, tetrapeptidele se leagă între ele eliberare a energiei prin fosforilare oxidativă (în printr-o simplă legătură peptidică. membrană este structurat lanțul respirator şi unele enzime ale ciclului Krebs), reprezintă structura D-ALA — celulară țintă pentru detergenți care, utilizaţi ca N-Ac-Gle—N-Ac-Mur— N-Ac-Gle N. substanțe dezinfectante, alterează structura aces- Ac-Mur | teia, sau pentru unele antibiotice care interferă, cu funcţia biosintetică a membranei (polimixinele). i Peretele celular D-OLU — (GLY) 5 Peretele celular este o structură responsabilă de forma și rigiditatea celulei (nu participă decât az minor la osmoză), localizată la exteriorul mem- D-ALA, branei citoplasmatice şi prezentă la toate bacteri- ile, cu excepţia reprezentanților genului Myco- N-Ac-Gle— N-Ac-Mur-l— N-Ace-Gle — N- plasma şi Archaebacteriilor. Peretele este format Ac-Mur | dintr-un strat bazal, asemănător la toate bacteri- ile și un strat al structurilor superficiale, foarte L-ALA diterențiat, în funcţie de care bacteriile manifestă in (GLY) 5 caractere tinctoriale diferite: bacterii Gram pozi- tive, Gram negative și acido-alcoolorezistente. L-LYS Structura stratului bazal D-ALA Reţeaua de peptidoglican sau mureina este | (GLY) 5 structura chimică responsabilă de rigiditatea Figura 1.5. Reţeaua de peptidoglican 21  Microbiologie clinică Structura stratului structurilor speciale B. Bacterii Gram negative (caracteristici A. Bacterii Gram pozitive (caracteristici particulare) particulare) Peretele este mai subțire dar mult mai com- Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive plex decât la bacteriile Gram pozitive, fiind aloă- este re/ativ mai gros, dar cu o compoziție mai tuit din spaţiu periplasmic, membrană externă şi simplă. Peptidoglicanul conţine până la 200 de lipopolizaharidul de perete (F igura 1.6). lanţuri paralele de mureină, legate tridimensio- Spaţiul periplasmic. Este un comparti- na] pentru a forma o reţea groasă. ment ce se întinde de la membrana citoplasma- Stratul structurilor speciale este redus şi al- tică până la membrana externă, având funcţia cătuit din acizii fheicoici: acidul ribitoltheicoic de stocare. Lărgimea spaţiului este variabilă, şi gliceroltheicoic. Aceştia pot pătrunde până depinzând de starea fiziologică a celulei şi de la membrana citoplasmatică (acizii theicoici cu condițiile de cultivare. glicerol) legându-se covalent de aceasta - acizii EI conţine peptidoglicanul şi un gel care îheicoici de membrană sau numai până la pe- favorizează nutriția bacteriei prin conținutul în rete - acizii theicoici de perete (acizi theicoici enzime degradative (fosfataze, nucleaze, pro- cu ribitol). Ei reprezintă determinanți antige- teaze etc). Tot aici sunt prezente enzimele de nici majori, fiind substanţe care pătrunse în or- Banism induc un răspuns specific din partea inactivare ale unor antibiotice (betalactama- sistemului imun al organismului. zele şi cefalosporinazele). Enzimele stocate la De asemenea, la unele specii, se evidenţiază nivelul spaţiului periplasmic sunt eliberate prin şi prezența de polizaharide: polimeri de ma- membrana externă în funcţie de necesităţi şi noză, arabinoză, galactoză, ramnoză, glu- aceasta este una din explicaţiile marii capaci- cozamină și polimeri de zaharuri “acide” (acid tăți de adaptare la mediu a bacteriilor Gram ne- glucuronic, acid manuronic). gative spre deosebire de cele Gram pozitive Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive care, neavând membrană externă, eliberează este sensibil la acţiunea: /izozimului (enzimă hi- enzimele imediat ce sunt sintetizate, drolitică prezentă în lacrimi, mucus, salivă) care Membrana externă. Este asemănătoare ca rupe legăturile dintre acidul N-acetil-mutamic ŞI structură cu membrana citoplasmatică fiind N-acetil-glucozamină; autolizinelor bacteriene formată dintr-un strat dublu de fosfolipide în care intervin în diviziunea celulei bacteriene; pe- care sunt inclavate proteine de o diversitate nicilinei care inhibă sinteza peptidoglicanului. foarte mare. Există proteine majore (porine, non porine) şi proteine minore. Porinele sunt Unităţi monozaharidice Polizaharidul de miez ft a cele care penetrează ambele feţe ale membra- nci externe şi formează pori sau canalicule, Lipopolizaharid prin care difuzează spre interiorul celulei mo- lecule cu greutate moleculară până la 600 D. Lipidul A Substanțele nutritive ajung din exteriorul celu- Membrana externă lei până la spaţiul periplasmic, unde se petrec Porine evenimente biochimice de degradare în sub- Spaţiul periplasmie stanțe ce pot fi transportate prin membrana ci- nentidoelican toplasmatică în interiorul celulei. A doua cate- Membrana gorie de proteine majore, non porinele, sunt fie citoplasmatică receptori pentru pili sexuali, fie enzime care re- Figura 1.6. Structura peretelui celular glează sinteza capsulei bacteriene. Proreinele Ia bacteriile Gram negative 22 CC Bacteriologie minore funcționează ca transportori tran- sferice mărginite numai de membrana citoplas- smembranari specifici pentru moleculele mici matică. Formele L sunt foarte sensibile la varia- ca ionii Fe3+, vitamine. iile osmotice, dar sunt foarte rezistente la antibi- Lipopolizaharidul de perete (LPS). Dea- oticele betalactamice. Dacă factorii nocivi dispar supra membranei externe a bacteriilor Gram din mediu, formele L se pot transforma în bacte- negative se află lipopolizaharidul de perete rii normale prin resinteza peretelui. (LPS) sau endotoxina. LPS este o toxină ter- E. Bacterii fără perete celular molabilă care se eliberează în mediul înconju- Există bacterii lipsite în mod natural de pe- rător numai după liza acestor bacterii, fiind rete celular, care nu pot avea o formă constantă, foarte reactivă în organismul gazdă. În struc- forma lor fiind variabilă în funcție de mediul în tura lipopolizaharidului intră: lipidul A respon- care se află. Ex.: Mycoplasma (cu formă cocoi- sabil de toxicitate: produce febră, activează dală, de pară, alungită sau filamentoasă). mecanismele apărării antiinfecțioase și, în ex- Sporul și sporularea ces, produce şocul endotoxic cu evoluţie gravă, Unele bacterii se transformă în spori care chiar fatală; miezul polizaharidic - “core”- an- apar endocelular şi care pot supraviețui ani și tigen R, comun tuturor bacteriilor Gram nega- zeci de ani în condiţii nefavorabile de dezvol- tive; unități monozaharidice repetitive (15-40) tare. Ei au o rezistenţă crescută ]a factorii de care sunt specifice de specie şi tip constituind mediu, la agenţii fizici (căldură, radiaţii), chi- antigenul O al bacteriilor Gram negative. mici (acizi, dezinfectanţi), chiar şi la coloranți. C. Bacteriile acido-alcoolo-rezistente Dintr-o bacterie vegetativă se formează un Dintre aceste bacterii, bacilul tuberculos și singur spor, care, în condiții favorabile de me- bacilul leprei - reprezentanţi ai genului Mycobac- diu, va da naștere unei singure celule bacteri- terium, sunt de interes medical. Structurile speci- ene cu toate proprietăţile ei iniţiale. ale conţin lipide până la 30%, aproape jumătate Există trei genuri de bacterii Gram pozitive din acestea fiind reprezentate de acidul micolic şi sporulate cu importanţă pentru bacteriologia me- o ceară ce conferă acestor bacterii rezistență dicală: Clostridium, Bacillus şi Sporosarcina. crescută la factorii de mediu şi caractere tinctori- Forma sporului poate fi rotundă sau ovală. ale deosebite. Astfel dacă, după o încălzire de Diametrul sporilor este mai mic la bacilii spo- scurtă durată ce topeşte cerurile, un colorant pă- rulaţi aerobi, nedepăşind diametrul bacteriei trunde în celula bacteriană, decolorarea acesteia (genul Bacillus), pe când la genul anaerob sub acţiunea acizilor sau alcoolilor nu se mai pro- Clostridium, sporul are un diametru mai mare duce ca la alte bacterii (acido-alcoolo-rezis- decât bacteria, producând deformarea acesteia. tență). Aceste bacterii se colorează foarte slab în Poziția sporului constituie un caracter taxono- mic. Poate fi centrală (Cl. gangrenei gazoase), coloraţia Gram, evidenţierea lor făcându-se la subteriminală (Bacillus anthracis), sau termi- cald prin tehnica Ziehl-Neelsen. nală (Clostridium tetani). D. Bacterii cu perete alterat sau formele L În coloraţiile obișnuite sporul apare ca o Sunt bacterii cu stratul bazal viciat sub acțiu- zonă incoloră în corpul bacterian. EI se eviden- nea unor factori din mediu (lizozimul care li- țiază prin coloraţii speciale. Pe preparatele na- zează peptidoglicanul la bacteriile Gram pozitive tive între lamă şi lamelă din culturi, sporii apar şi penicilina care împiedică sinteza acestuia la ca formaţiuni rotunde, refringente. bacteriile Gram negative). În condiţii de labora- Ultrastructura și compoziţia chimică a spo- tor, îndepărtarea peretelui celular duce la obține- rilor asigură acestora o mare rezistență la fac- rea protoplaştilor şi sferoplaştilor, tormaţiuni 23  Microbiologie clinică torii nocivi, explicată prin starea de deshidra- Sporularea sau sporogeneza: proces tare (apă 40-50%, față de 80-98% la formele complex guvernat de aproximativ 200 de gene vegatative) care anulează schimburile cu me- din celula bacteriană care sunt activate în con- diul extern şi scade sensibilitatea la căldură şi diții nefavorabile de mediu, Din punct de ve- prin învelișurile protectoare. dere morfologic, sporularea începe prin migra- Structura sporului rea cromozomului într-o zonă a celulei (de re- Este diferită de la specie la alta dar organi- gulă, polară). Urmează învaginarea membra- zarea generală se aseamănă. De la interior spre nei citoplasmatice cu înglobarea cromozomu- exterior, sporul este format din miez şi înveli- lui într-un înveliş dublu (“prespor”). Se sinte- şuri (Figura 1.7): fizează peptidoglican (reţea subţire) pe partea 2 miez, core sau protoplastul sporal: este interioară a stratului intern, urmată de sinteza format din materialul nuclear înconjurat de de peptidoglican (reţea groasă) între cele două membrana citoplasmatică. Aici este depozitat straturi. Stratul extern se îngroaşă şi el (con- ADN-ul (genomul complet), unele enzime ţine o proteină “keratin-like”). Continuă cu respiratorii (citocromi, flavoproteine) şi o sub- deshidratare, creşterea concentraţiei de Ca'* stanță care are rol în rezistența sporului la căl- şi liza restului formei vegetative. dură - dipicolinatul de calciu (singura eviden- Germinarea sporului: are loc, în condi- țiere în natură); ţii de mediu favorabile (umiditate, Mg”, tem- e învelișuri: peratura 35*-40*0), în trei etape: - membrana internă, fină - perete sporal - - activarea sporului se produce în condiții peretele celular primordial; favorabile de viață şi în prezenţa unui factor - cortexul sporal (membrana externă) - mecanic sau chimic care să lezeze învelișul stratul cel mai gros al sporului, transparent și sporal (lizozimul); care conţine un peptidoglican particular, mai - iniţierea are loc într-un mediu nutritiv bogat lax, foarte sensibil la lizozim. Autoliza acestui (L-alanina, glucoza), care duce la activarea enzi- strat este momentul cheie în transformarea melor autolitice care degradează cortexul sporal. sporului în forma vegetativă; Are loc absorbţia de apă, eliberarea dipicolinatu- - tunica proteică tormată din 2 învelişuri lui de calciu și degradarea unor compuși sporali; externe cu proteine chitinoase cu legături di- - dezvoltarea sporului: protoplastul sporal sulfitice. Este impermeabilă, fiind responsabilă se transformă în bacterie vegetativă, care trece de rezistenţa sporilor la dezinfectante. printr-o perioadă metabolic activă de refacere a constituenţilor celulari normali şi a echipa- 4 Miez sporal mentului enzimatic complet. Diviziunea celulei bacteriene 1 Membrana internă Celula bacteriană se divide prin „fisiune bi- nară ”, având drept rezultat apariţia a două celule fiice de dimensiuni egale, cu material genetic identic. Fiecare din celulele fiice rezultate va purta Cortex sporal material genetic identic cu cel cuprins în cromo- zomul celulei parentale - 4 din ADN-ul celulei 2 învelișuri externe parentale - model de diviziune „semiconservativ”. Diviziunea celulei bacteriene cuprinde 2 faze: Figura 1.7. Morfologia sporului septarea şi separarea şi diviziunea nucleară. 24 PP Bacteriologie Septarea și separarea. Diviziunea începe În raport cu utilizarea acestor procese şi de cu invaginarea membranei citoplasmatice, în relaţia cu oxigenul din mediu bacteriile pot fi asociere cu mezozomul (adeseori la nivelul clasificate astfel: acestuia). Astfel se produce un sept transversal * bacterii strict aerobe: sunt bacterii care se complet, mai gros decât peretele celular. dezvoltă numai în prezența 02 atmosferic, fo- Diviziunea nucleară implică mai multe losind exclusiv respirația aerobă (02 atmoste- secvenţe: ric este folosit ca acceptor final de H2). Exem- - atașarea inelului cromozomial pe mezo- ple de astfel de bacterii: Pseudomonas aerugi- zom, totdeauna cu o zonă de pe molecula de nosa, Corynebacterium diphteriae, Mycobac- ADN cromozomial denumită „replicator”; terium tuberculosis etc. - separarea celor două lanţuri ale moleculei * bacterii strict anaerobe: bacterii care nu de ADN cromozomial, cu răsucirea celor două se dezvoltă decât în absența 02, prezenţa lui lanţuri ADN în dublu sens, cu îndepărtarea con- fiind foarte toxică chiar la o presiune de 105 secutivă a acestora în spațiu, unul față de celă- atm. Aceste bacterii folosesc ca reacţie energo- lalt, având mezozomul ca punct de sprijin; genetică exclusiv fermentația în condiţii anae- - diviziunea mezozomului în lungul axului robe, deci oxidația de substrat. Ele sunt lipsite său, cu apariția celor două celule fiice, având de superoxiddismutază care transformă radica- fiecare câte un lanţ ADN parental, ancorat de Iul superoxid în H2O2 și catalază, catalază care mezozomul propriu; - formarea în fiecare celulă fiică a câte un descompune apa oxigenată. Exemple: C/ostri- nou lanţ ADN, complementar (folosind ca ma- dium, Bacteroides, Fusobacterium. triță lanţul ADN parental). * bacterii facultativ anaerobe: bacterii care se dezvoltă atât în prezența 02, cât și în ab- 1.1.3 Metabolismul bacterian sența sa. Ele folosesc respiraţia aerobă, fer- mentaţia, chiar şi respirația anaerobă. Exem- Metabolismul bacterian este definit ca fota- ple: enterobacteriile. litatea reacțiilor biochimice din celula bacteri- * bacterii anaerobe aerotolerante: bacterii ană, precum şi cele determinate de microorga- care folosesc numai fermentația în prezența nism în mediul înconjurător, având drept scop aerului atmosferic, fără participarea 02. Ele final creșterea și multiplicarea bacteriei. tolerează O2 în mediu pentru că, fie au în echi- Metabolismul bacterian cuprinde: pamentul enzimatic superoxiddismutază şi ca- - Reacţiile catabolice: prin aceste reacții talază, fie pentru că enzimele există în mediu. substratul nutritiv se fragmentează în unități Exemplu: germenii din genul Streptococcus. componente, cu eliberare de energie; * bacterii microaerofile: bacterii care folo- - Reacţiile metabolice intermediare: prin sesc respiraţia şi fermentația, la care se adaugă care energia rezultată din primele reacții este o concentraţie mai mare de CO2 decât cea din înmagazinată în compuşi macroergici,; atmosferă. Exemple: genul Neisseria, Bru- - Reacţii anabolice: reacţii prin care celula cella, Campylobacter (necesită 6-10% CO2). bacteriană își sintetizează substanţele proprii, Reacţiile catabolice (metabolismul ener- cu consum energetic. getic) Toate aceste reacţii sunt catalizate de en- Se desfăşoară în 4 faze: descompunerea ex- zime a căror activitate este controlată genetic, tracelulară a substanţelor organice, absorbția astfel încât intensitatea lor să fie cât mai efici- substanțelor, pregătirea substanțelor pentru ent adaptată condiţiilor în care bacteria creşte oxidare şi oxidarea substanțelor. şi se înmulțește. 25 Microbiologie clinică A. Descompunerea extracelulară a sub- Eliberarea acestei energii se face prin reacţii de stanţelor organice în unități mai mici sub acţi- oxido-reducere. unea unor exoenzime. La bacteriile care au ca Oxidarea înseamnă cedarea de electroni de habitat omul substanțele din mediul ambiant pot către un substrat-donor, unui alt substrat-re- fi: proteine, acizi nucleici, colagen, lipide, mu- ceptor, care va fi redus. Pentru substanţele chi- copolizaharide, pentru descompunerea cărora mioorganice de cele mai multe ori donarea de bacteriile secretă exoenzime hidrolitice, care pot electroni se însoţeşte de donare de H2, reacția fi în același timp și factori de patogenitate. fiind o dehidrogenare. B. Absorbţia substanțelor din mediul ex- În urma oxidării rezultă o substanță oxidată, tern, care se desfăşoară prin intermediul a 3 o substanță redusă și o anumită cantitate de mecanisme: energie. * pasiv, în funcţie de concentraţia unei sub- În funcţie de acceptorul final de H2 există 3 stanțe în interiorul şi exteriorul celulei (ex: gli- tipuri de oxidaţie: cerolul); - respirația bacteriană este procesul în * activ, prin procesul de fosforilare a sub- care acceptorul final de H2 este 02 atmosferic; stanței ce urmează a fi absorbită, cu consum donorul este o substanţă organică; transferul energetic (ex: glucoza, pentru a fi absorbită, de electroni este efectuat prin lanţul respirator; trebuie transformată în glucozo-6-fosfat); - fermentația bacteriană constă în procese * activ, prin legarea substaței de proteine tran- de oxidare parţială a substratului, atât donorul, sportoare (permeaze), cu consum energetic. As- căt și acceptorul final de H2 fiind o substanţă tfel se absorb substanțe pe care celula bacteriană organică, le depozitează în concentrații foarte mari faţă de - respiraţia anaerobă este procesul în care concentrația din mediu. Dacă celula bacteriană donorul este o substanţă organică, iar acceptorul este lipsită de o permează, cum este permeaza final de H2 este o substanţă anorganică alta decât pentru lactoză, aceasta nu poate fi absorbită nici Oz: nitrat, nitrit sau sulfat, care se va reduce. dacă bacteria, complet lipsită de lactoză, se află Observaţie: termenul de respiraţie anaerobă într-o soluţie cu conţinut foarte mare de lactoză. tolosit de bacteriologi se referă la fermentația O menţiune specială trebuie făcută pentru în absența 02. fier (Fe), necesar bacteriilor în multiplicare. În Rațiunea desfășurării acestor procese de țesuturi Fe nu se găseşte în stare liberă, ci legat oxido-reducere este obținerea de energie care de proteine (transferina, siderofilina). Bacteri- trebuie înmagazinată sub formă de esteri fosfa- ile au dezvoltat mecanisme ingenioase de ab- tici, energie la care se recurge în etapa anabo- sorbţie a Fe prin secreția sideroforilor, sub- lismului bacterian pentru obţinerea materialu- slanfe chelatoare de Fe, care scot Fe din com- lui necesar sintezei componentelor bacteriene. binaţiile sale, făcându-l absorbabil. De remarcat faptul că nu toate legăturile es- C. Pregătirea subtanţelor pentru oxidare terice sunt bogate în energie, Sunt considerate se face prin reacții de decarboxilare, dezami- grupări macroergice cele care prin hidroliza lor nare, fosforilare. eliberează o energie mai mare de 7 kcal/mol. D. Reacţii de oxido-reducere cu eliberare ATP-ul are o poziţie unică în scara termodi- de energie namică a compuşilor fosforilaţi, el reprezentând Bacteriile heterotrofe care parazitează omul pentru lumea vie principalul compus de înma- îşi obțin energia necesară vieţii din energia chi- gazinare şi apoi de eliberare de energie. mică înmagazinată în substanţele organice. 26 PP Bacteriologie Sursele pentru sinteza ATP-lui pot fi atât Bilanţul energetic al glicolizei anaerobe este energia luminoasă (fotosinteză), cât şi energia de 2 mol de ATP, pentru că din cele 4 mol ATP din substanţele organice şi anorganice. care se formează în cursul celei de-a doua etape NOTĂ: O modalitate particulară de stocare 2 sunt consumate pentru fosforilarea glucozei. a energiei este sinteza unor materiale de re- Alte monozaharide, hexoze, pentoze, sunt zervă ca: glicogen, polizaharizi asemănători metabolizate în unul din compușii întâlniți în amidonului (substanța granuloasă), polimeri glicoliză, fie pe calea pentozo-fosfatică, fie pe de acid B-hidroxibutiric. calea Entner-Doudoroff. Mecanismele prin care se obține ATP-ul NOTA: În cursul glicolizei are Joc şi reduce- sunt: fosforilarea la nivelul substratului şi rea NAD la NADH, dar deoarece rezervele de fosforilarea prin transport de electroni. NAD sunt limitate, pentru asigurarea funcţio- A. Fosforilarea la nivelul substratului nalităţii glicolizei se impune regenerarea per- Mai întâi are loc încorporarea fosforului manentă a NAD-lui. Acest lucru se face într-o anorganic (Pi) într-un compus, urmată de oxi- a treia etapă - fermentarea propriu-zisă a glu- darea acelui compus fosforilat la un nivel mai cozei. Există mai multe modalități de fermen- înalt de energie, iar într-o etapă următoare tație propriu-zisă prin care, pornindu-se de la această legatură este transferată pe ADP, sinte- acidul piruvic, se obţin în final, substanțe neto- tizându-se astfel ATP-ul. xice eliminate în mediu. a. Fermentarea glucozei pe calea Embden- În cursul acestor procese, se realizează o re- Meyerhojff ducere a piruvatului cu NADH, obținându-se Fosforilarea la nivelul substratului se întâl- NAD oxidat necesar glicolizei. lată mai Jos ti- neşte mai ales în procesele de fermentație, ilus- purile principale de fermentație cu acest scop: trată de fermentarea glucozei (ca substrat) pe * lactică: acid piruvic — acid lactic (ex: ba- calea Embden-Meyerhoff (Figura 1.8). cilii lactici şi unii streptococi din intestin); În această glicoliză există 2 etape: una pre- *alcoolică: acid piruvic — acetaldehidă — gătitoare ce duce la fosforilarea fructozei cu alcool etilic (ex: drojdii); participarea a 2 ATP, şi a doua etapă care în- * acidă mixtă: acid piruvic — acid oxalace- cepe cu oxidarea gliceraldehid-3-fostatului re- fic, acetil-CoAtacid formic — alcool etilic, zultat din scindarea fructozo-6-fosfatului. Oxi- acid acetic, H2, COz (ex: E. coli şi alte bacterii darea, fosforilarea, la nivelul substratului în intestinale); prezenţa Pi şi NAD duce la formarea acidului *butilen-glicolică (acetoinică): acid piru- 1-3-difosfogliceric. Treapta prin care Pi este vic — acetonă — butilenglicol (ex: Enterobac- introdus în acesta ca o legătură fosfat ma- ter, Bacillus); croergică reprezintă fosforilarea la substrat. *propionică: acid piruvic — acid oxalace- Noua legătură fosfat este transferată pe ADP, fie — acid succinic+tacid propionic, CoA — sintetizându-se astfel ATP. succinil-Co4 — metilmalonic-propionil-CoA Prin deshidratarea acidului 2-fosfogliceric (Propionibacterium, Veillonella - anaerobi are loc o redistribuire a energiei în moleculă, nesporulaţi); rezultând fosfo-enolpiruvatul, a cărei legătură * butiric-butanolică: acid piruvic — acetil- bogată în energie este transferată din nou ADP- CoA — acetoacetil-CoA — crotonil-CoA — lui cu formare de ATP. Produsul final al acestei butiril-CoA — acid butiric+butanol (ex: Clos- glicolize este formarea acidului piruvic. tridiile). 27  Microbiologie clinică GLUCOZĂ | ATP — ADP GLUCOZĂ - 6 - FOSFAT | FRUCTOZO - 6 - FOSFAT | ATP — ADP FRUCTOZO - 1,6 - DIFOSFAT DIHIDROXIACETONĂ FOSFAT ————> GLICERALDEHIDĂ - 3 - FOSFAT A | NAD — NADH ACID 1,3 - DIFOSFOGLICERIC j ADP — ATP ACID 3 - FOSFOGLICERIC y ACID 2 - FOSFOGLICERIC ACID PIRUVIC DE , ACID FOSFOENOLRIRUVIC ADP — ATP Figura 1.8. Glicoliza pe calea Embden-Meyerhof-Parnas Unele dintre aceste tipuri de fermentație acceptori de H, ferodoxinele (proteine cu Fe sunt folosite în industria alimentară (fermenta- neheminic), care funcţionează la potenţial re- ţia alcoolică, lactică), altele la identificarea dox foarte coborât, apropiat de cel al electro- bacteriană (fermentația acidă mixtă şi acetoi- dului de H,. nică testate prin reacţia roşu metil şi Voges- Această reacţie, împreună cu cea realizată Proskauer). de complexul enzimatic al piruvatdehidroge- b. Fermentarea altor substanţe nazei, care este cuplat cu ciclul acizilor tricar- În afară de glucoză, pot fi fermentate şi alte boxilici, duc la formarea Acetil-CoA. Aceasta substanțe, mai ales de către bacteriile anae- poate trece la acetil-P și să cedeze apoi energia robe, cum ar fi zaharurile, acizii organici, ADP + Pi, cu formare de ATP. Cele 2 reacţii la aminoacizi, din care rezultă produşi evidenţia- un loc formează ceea ce se numeşte reacție fos- bili prin gaz-cromatografie, aspect util în iden- foclastică. tificarea anaerobilor. €. Ciclul acizilor tricarboxilici Tot pentru bacteriile anaerobe, o altă moda- O altă fosforilare la substrat are loc în ciclul litate de fosforilare la substrat, este reacția fos- acizilor tricarboxilici, prin oxidarea cetogluta- foclastică, în care intervine piruvat ferodoxin ratului la succinat, trecând prin intermediarul oxidoreductaza. În această reacţie intervin ca succinil-CoA (Figura 1.9). 28  Bacteriolagie ACETIL.-CoA meet 3 ATC mmm COz+ HO CO + HO ACID OXALACETIC ACETIL-CoA = — n ACID PIRUVIC În NAD SISTEMUL b ACIDCITRIC TRANSPORTORILOR DE SLECTRONI io, A ACIDUL CIS-ACONITIC | HO ACIDUL ISOCETRIC 3 FADH | ACID MALIC ACIDUL OXALSUCCINIC RE a co, ACID FUMARIC ACID a - KETOGLUTARIC Sa D= =. Pi pd CO ACID SUCCINIC Figura 1.9. Ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) B. Fosforilarea prin transportul de elec- * Quinonele reprezintă substanțe neprote- troni ice cu funcţie de transport a proteinelor în sis- Sinteza ATP-lui pe această cale se reali- temul transportor de electroni. Ex.: proteine cu zează în procesele de respirație bacteriană. fier şi sulf (cu 2, 4, 8 atomi de sulf instabil). În respiraţie, perechile de electroni şi protoni La procesul de respiraţie bacteriană mai cedate de substratul oxidat sunt acceptate de participă şi coenzime transportoare de elec- NAD şi transportate la acceptorul final (02) roni care trec electronii de la una la alta pen- prin așa-numitul lanţ respirator sau lanțul tru a genera ATP din ADP. Astfel de coen- transportor de electroni, care la bacterii este zime sunt NAD (nicotin-amid-adenin-dinu- structurat în membrana celulară. El are în com- cleotid) în stare oxidată sau NADH (în stare ponenţă citocromi, flavoproteine, ubichinone. redusă) şi NADP (nicotin-amid-adenin-dinu- * Citocromii reprezintă transportori de elec- cleotidfosfat) în stare oxidată sau NADPH2 troni, aparținând unui grup conținând fier (hem). (în stare redusă). Atomul central al citocromilor este fierul ce poate Aceste componente sunt ordonate într-o trece din stare oxidată (Fe3-+) în stare redusă scală potenţial redox de la NADH cu potenţial (Fe2+2). Conţinutul bacteriilor în citocromi diferă redox - 0,32 V la O2 (potenţial redox 0,82 V), în funcţie de specie şi condiţiile de creştere. cu o diferență redox de 1,14 V. * Flavoproteinele cu fier neheminic repre- Funcţia acestui lanţ respirator este dublă, de zintă proteine ce conţin o coenzimă derivată a transporta electronii de la substratul oxidat la din ribotlavină (B2). Ex.: FAD (flavinadenin- acceptorul final (02, NO2, NO3,3O4) şi de a eli- dinucleotţid). bera energia captată în ATP. 29  Microbiologie clinică În trei poziţii ale lanţului se eliberează can- o proieminenţă sferică localizată pe faţa cito- tități mari de energie ce se conservă prin sin- plasmatică și o coadă ce străbate membrana) teza de ATP: între NAD şi FAD, între starea energizantă a membranei creează condi- CITOCROM b şi CITOCROM ce, între țiile sintezei ATP-lui. CITOCROM a și 02. Aceasta constituie fosfo- În fosforilarea oxidativă este posibilă o oxi- rilarea prin transport de electroni sau fosforila- dare completă a unei substanţe organice, rezul- rea oxidativă. tând în final CO2 şi H20O, cu eliberare și stocare NOTĂ: În respirația anaerobă ca acceptori eficientă de energie. Astfel, prin cuplarea gli- finali de electroni sunt alte substanţe decât O2 colizei cu ciclul acizilor tricarboxilici şi lanţul din respiraţia aerobă, şi anume: NO», NO3,SO4. respirator, un mol de glucoză poate genera 38 În acest caz eliberarea de energie se face numai moli ATP. în primele 2 poziții. NOTĂ: În glicoliză, dintr-un mol de glu- Mecanismul prin care are loc sinteza ATP coză se sintetizează 2 moli de ATP, pe când constă în formarea așa-numitei ”forfe proton prin respirație, prin activitatea coordonată a motrice "(teoria chimiosmotică a lui Mitchel). glicolizei, ATC şi lanţului respirator, se sinte- Sistemul transportorilor de electroni formează tizează 38 moli ATP. mai multe bucle între cele 2 feţe ale membranei Lanţul respirator la bacterii are unele parti- citoplasmatice, asigurându-se o scurgere con- cularități şi anume; tinuă a electronilor de la o componentă la alta, *la unele specii el se prezintă ramificat, în timp ce transportul protonilor (H”) este dis- constând din câteva ramuri distincte care co- continuu, adică numai în unele etape protonii munică între ele în anumite poziţii; sunt preluaţi şi transportaţi cu electronii, iar ul- * bacteriile au tendința de a produce vari- terior protonii sunt eliminaţi pe suprafața ex- ante și hibrizi de citocromi sau citocromi par- ternă a membranei. Electronii separați de pro- ticulari ce nu se găsesc la alte organisme; toni trec prin lanţul respirator şi ajungând pe * este posibilă fosforilarea prin funcționa- fața internă a membranei formează grupări rea un