Examen PDF

1 2 1.1. Definiţia asigurării Asigurarea reprezintă un instrument social prin care un grup de persoane (denumiţi asiguraţi) transferă riscul către o altă parte (denumită asigurător) în schimbul plăţii unei sume de bani (denumită primă de asigurare), respectiv a promisiunii că în momentul apariţi...

1 2 1.1. Definiţia asigurării Asigurarea reprezintă un instrument social prin care un grup de persoane (denumiţi asiguraţi) transferă riscul către o altă parte (denumită asigurător) în schimbul plăţii unei sume de bani (denumită primă de asigurare), respectiv a promisiunii că în momentul apariţiei unei daune Definiţie aceasta va fi acoperită. Conform noului Cod Civil „prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.” 1.2 Elementele tehnice ale asigurării Indiferent de tipul de asigurare care se încheie există anumite elemente generale care sunt identice: subiectele asigurării, obiectul, interesul în asigurare, riscurile asigurate şi cele excluse, suma asigurată, prima de asigurare, dauna, despăgubirea, perioada de asigurare. Subiectele asigurării: factorii implicaţi direct sau indirect în încheierea poliţelor de asigurare: asigurătorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul. • Persoana juridică constituită conform legii care are ca obiect Asigurătorul unic de activitate încheierea de contracte de asigurare si care în schimbul încasării primelor de asigurare se obligă la plata daunelor cauzate de riscurile asigurate. • Persoana fizică sau juridică care prin efectul legii sau liber Asiguratul consimţământ încheie contractele de asigurare, conform condiţiilor impuse de asigurător. • Persoana care încheie poliţa de asigurare şi plăteşte prima Contractantul aferentă. De obicei asiguratul şi contractantul sunt aceeaşi persoană. • Persoana fizică sau juridică îndreptăţită prin contractul de Beneficiarul asigurare să încaseze despăgubirea sau suma asigurată la momentul producerii evenimentului asigurat. 3 Obiectele asigurării pot fi: un bun mobil sau imobil, o persoana fizică, răspunderea civilă, etc. Interesul în asigurare. Pentru a putea fi cuprinse în asigurare bunurile, persoanele, răspunderea civilă trebuie să existe un interes al asiguratului faţă de acestea. Este foarte important ca acest interes să poată fi evaluat în termeni monetari şi sa aibă caracter economic (pentru persoane juridice). În cazul asigurărilor de bunuri interesul apare ca o măsură de protejare a propriilor bunuri şi/sau active. În cazul asigurărilor de persoane interesul se referă la decese, accidente de muncă, invalidităţi permanente şi temporare, supravieţuirea peste o anumită vârstă. Interesul apare ca o măsură de asigurare a unui venit, persoanelor specificate în contract în cazul în care apare decesul asiguratului; sau ca măsură de a obţine anumite venituri compensatorii pentru perioadele de spitalizare ca urmare a unor accidente de muncă; sau de a obţine anumite rente viagere în cazul unor invalidităţi permanente din accidente. În cazul asigurărilor de răspundere civilă interesul se referă la evitarea diminuării resurselor financiare ale asiguratului în cazul în care acesta produce anumite daune terţelor persoane fizice şi juridice. Aşadar, societăţile de asigurare prin diferite tehnici de marketing vor trebui să îi determine pe potenţialii asiguraţi să conştientizeze interesul lor pentru protecţiile oferite prin asigurare. Dacă avem de-aface cu asigurări prin efectul legii (obligatorii) interesul este impus de către stat. Suma asigurată: exprimă nivelul maxim de răspundere al asigurătorului pentru riscurile asumate. Suma asigurată este înscrisă în fiecare poliţă, şi este stabilită de reprezentantul asiguratului în cadrul operaţiunii denumită evaluare de asigurare. Este foarte important ca această valoare să fie cât mai aproape de valoarea reală a bunului asigurat. În cazul în care suma asigurată este mai mică decât valoarea reală (subasigurare), în cazul apariţiei unor daune asiguratul nu va primi valoarea reală, ci doar o parte. Când suma asigurată este mai mare decât valoarea reală (supraasigurare), asiguratul nu mai are interesul de a păstra bunul în condiţii optime deoarece în varianta în care se va întâmpla evenimentul asigurat el ar urma să primească o valoare superioară. 4 În cazul asigurărilor de răspundere civilă suma asigurată este dată de valoarea cerută de potenţialul asigurat în cadrul cererii chestionar, şi acceptată de asigurător. Pentru ca valoarea acestei sume să fie adecvată este necesară o analiză a daunelor anterioare provocate terţilor, a activităţii desfăşurate, etc. Suma asigurată poate fi împărţită pe mai multe evenimente, în acest caz folosindu-se termenul de suma asigurată per eveniment, sau poate fi privită ca o valoare maximă, necondiţionată de numărul evenimentelor – sumă asigurată agregat. Dacă sunt asigurate mai multe evenimente cu o anume sumă asigurată per eveniment, iar în cazul apariţiei unei daune se depăşeşte această valoare, diferenţa neacoperită de asigurător va fi suportată de asigurat din propriile resurse. Modelul concret de stabilire a sumelor asigurate pentru toate cele trei categorii de asigurări (bunuri, persoane şi răspundere civilă) va fi analizat separat în capitolele următoare. Prima de asigurare: reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului în schimbul promisiunii acestuia de a acoperi daunele produse de anumite riscuri. Aceasta poate fi stabilită în baza contractului de asigurare sau prin efectul legii. Prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă, astfel: P  S.A.  C. p. ; P – prima de asigurare, S.A. – suma asigurată, C.p. – cota de primă Cota de primă reprezintă prima de asigurare stabilită pentru 100 u.m. şi se stabileşte de către asigurător pe baza calculelor actuariale. Cotaţia ia în considerare expunerea la riscuri, daunele per ansamblu a sectorului de activitate respectiv, factorii care agreavează sau ameliorează situaţia stadard. De asemenea cota de primă trebuie să includă atât cheltuielile asigurătorului referitoare la administrarea poliţelor respective, cât şi profitul. Cheltuielile asigurătorului pentru un anume tip de poliţă includ comisionul agentului de asigurare, cheltuielile de administrare, tipărire a poliţelor etc. 5 În cazul asigurărilor cu plată în rate, primele de asigurare: - pot fi încasate la scadenţă de către reprezentanţii asigurătorului prin deplasare la domiciliul/sediul clientului – prime cherabile - grija plăţii primelor la scadenţă aparţine în întregime asiguratului, care se va deplasa la sediile asigurătorului – prime portabile În România majoritatea asigurătorilor practică primul tip de prime, specificând în cadrul poliţelor de asigurare faptul că obligaţia plăţii la scadenţă revine în întregime asiguratului, asigurătorul nefiind obligat să amintească acestuia data şi prima scadentă. Cu toate acestea asigurătorii îşi anuntă clienţii cu privire la obligaţiile lor. Aceasta se ȋntâmplă din cel puţin două motive: - prin încasarea primei scadente reprezentantul asigurătorului încasează comisionul de asigurare aferent ratei respective - în condiţiile concurenţei de pe piaţa asigurărilor, clienţii sunt fidelizaţi prin scutirea de timp necesar deplasării la sediul asigurătorului Totuşi există şi un număr de asiguraţi care din diferite motive preferă să vină ei înşişi la sediul asigurătorului pentru a plăti primele de asigurare. La încheierea unui an de asigurare la reînnoirea poliţei asigurătorii pot acorda reduceri de primă clienţilor care nu au înregistrat daune – clauza bonus. În sens contrar, când se înregistrează daune la o poliţă de asigurare, în funcţie de valoarea acestora se pot majora primele de asigurare la reînnoirea contratului cu diferite procente – clauza malus. 6 Dauna reflectă prejudiciul produs asiguratului de producerea evenimentului asigurat. Aceasta are o anumită valoare, prin care se cuantifică prejudiciul. La asigurările de bunuri poate fi vorba despre dauna totală – când bunul respectiv este distrus în întregime sau este furat, sau despre daună parţială – dacă bunul asigurat este distrus într-o anume proporţie. La anumite tipuri de asigurări (ex. auto) dacă procentul daunei depăşeşte 80% asiguratul consideră că s-a înregistrat o daună totală, plătind asiguratului suma asigurată menţionată în poliţa de asigurare. Aceasta datorită faptului că prin celelalte cheltuieli ocazionate de aducerea bunului la starea de folosinţă dinaintea producerii evenimentului asigurat (cheltuieli cu manopera, cheltuieli de transport etc.) se poate depăşi valoarea de plătit ca sumă asigurată. Deci asigurătorul este mai avantajat dacă va plăti suma asigurată. În strânsă legătură cu noţiunea de daună se foloseşte şi termenul de avarie comună. Avaria comună este specifică asigurărilor maritime şi apare în situaţia când datorită unei avarii la nava transportatoare, pentru a se evita scufundarea aceteia, se aruncă peste bord anumite mărfuri mai grele sau situate în zona avariată. Valoarea acestor mărfuri este suportată de către toţi proprietarii de mărfuri transportate cu acel vas, dar şi de către armatorii şi proprietarul vasului. Despăgubirea reprezintă suma pe care asiguratul este îndreptăţit să o primească de la asigurător, pentru daunele cauzate de apariţia riscurilor asigurate. Niciodată despăgubirea nu poate depăşi nivelul sumei asigurate, dar nici nivelul daunei deci: Dp  S.A. şi Dp  D ; Dp – despăgubirea, S.A. – suma asigurată, D - dauna Nivelul despăgubirii depinde în primul rând de raportul dintre suma asigurată abunului şi valoarea sa reală. Avem astfel două principii care se aplică diferenţiat de fiecare societate de asigurări: acoperirea proporţională şi acoperirea prim risc. În cazul acoperirii proporţionale dacă bunul a fost subasigurat orice daună (totală şi/sau parţială) va fi despăgubită proporţional cu raportul dintre suma asigurată şi valoarea reală a bunului, astfel: Dp  D  S.A. V .R. ; Dp – despăgubirea, D – dauna, valoarea reală 7 S.A. – suma asigurată, V.R. – În cazul acoperirii prim risc asigurătorul va plăti întreaga valoare a daunei până la concurenţa sumei asigurate. Dacă asigurarea a fost încheiată pentru o valoare mai mică decât valoarea reală şi se înregistrează o daună totală, asiguratul va suporta diferenţa neasigurată. Revenind la exemplul de mai sus, proprietarul depozitului va primi 150.000 euro, iar diferenţa de 70.000 euro o va suporta singur. Asigurătorii din majoritatea ţărilor dezvoltate cu experienţă în domeniul asigurărilor practică sistemul de acoperire proporţională. În România, sistemul de acoperire proporţională se practică în special pentru persoanele juridice, dar unele societăţi îl practică şi pentru asigurarea clădirilor persoanelor fizice. În al doilea rând nivelul despăgubirii depinde şi de valoarea franşizei. Franşiza reprezintă partea din fiecare daună care este suportată de asigurat. Aceasta poate fi privită şi ca o măsură de păstrare a interesului asiguratului de a-şi păstra bunul în condiţii optime, dar şi ca o măsură de evitare a plăţii de despăgubiri mici care vor împiedica acordarea de bonusuri la reînnoirea contractelor. Franşiza poate fi exprimată în sumă absolută (ex: 100 euro din valoarea daunei), în procente (2% din valoarea daunei) sau în zile (primele 2 zile de convalescenţă nu sunt plătite, sau primele 10 zile în care se înregistrează pierderi de profit ca urmare a avariilor accidentale etc.). În funcţie de specificul asigurătorului şi al poliţei încheiate se foloseşte în practică noţiunea de franşiză deductibilă şi franşiză nedeductibilă. Franşiza deductibilă se suportă de 8 asigurat indiferent de nivelul pagubei, iar franşiza nedeductibilă (sau atinsă) se suportă de asigurat doar dacă nivelul daunei este mai mic decât valoarea franşizei. De asemenea în practica asigurărilor există şi alte tipuri de franşize, care sunt diferite combinaţii între diferitele tipuri precizate anterior. Tipurile de acoperire proporţională şi prim risc se referă doar la asigurările de bunuri, deoarece la asigurările de persoane şi răspundere civilă sumele asigurate sunt alese de asigurat în funcţie de nevoile sale. Un aspect foarte important legat de despăgubiri se referă la reîntregirea sumei asigurate în cazul unor daune parţiale. Astfel, prin plata despăgubirilor după fiecare daună parţială nielul sumei asigurate se reduce cu cuantumul daunei (despăgubirii acordate dacă asigurarea este încheiată fără franşiză), obţinânduse suma asigurată redusă (S.A.R.). 9 Despăgubirea pentru cea de-a doua daună este egală cu valoarea daunei D2  500 euro, deoarece s-a achitat prima suplimentară de 29.25 euro. Asiguratul plăteşte o nouă primă suplimentară (P’’): P''  D  Cp  n 7  500  6.5%  12 12  18.95 euro prin care suma asigurată iniţială de 12.500 euro rămâne nemodificată. Situaţia b): Prima despăgubire este egală cu valoarea daunei D1  600 euro. Clientul refuză plata primei suplimentare, deci asigurarea va continua la o sumă asigurată redusă (S.A.R.): S.A.R. = S.A. – D.= 12.500 – 600 = 11.900 euro Dauna a doua de 500 euro va fi despăgubită proporţional astfel: Dp' D  S.A.R. S.A.  500  11.900  476 euro 12.500 Perioada de asigurare reprezintă timpul pentru care asigurarea este valabilă. La majoritatea asigurările facultative perioada de asigurare este de 1 an din momentul încheierii contractului de asigurare. Există situaţii în care asigurările se pot încheia şi pentru perioade subanuale (1,2,3 luni). La asigurările pentru răspundere civilă pentru daune provocate terţilor în afara României (asigurare carte verde) perioadele de asigurare sunt fixate de către Biroul Asigurătorilor Auto din România (B.A.A.R.) Asigurările de sănătate pentru călătorii în afara României se încheie de societăţile de asigurare pentru numărul exact de zile ale călătoriei. În anumite situaţii perioada de asigurare este nedeterminată - spre exemplu la asigurarea Cargo se specifică doar data la care marfa transportată este expediată, neexistând nicio precizare cu privire la termenul de sosire. 1.3 Beneficiile asigurării Asigurările oferă două beneficii fundamentale: - prevenirea apariţiei dificultăţilor financiare şi chiar a falimentelor pentru firme, respectiv a pierderii economiilor realizate de persoanele fizice ȋn cazul apariţiei unor daune acoperite prin poliţa de asigurare. Acest aspect este posibil prin dispersarea riscurilor către 10 membrii grupului. Desigur, în anumite situaţii prevenirea daunelor este mai potrivită decât încheierea unei poliţe de asigurare. Pentru aceasta industria asigurărilor elaborează şi publică în permanenţă diferite studii statistice. - sprijinirea activităţii de cercetare în diferite domenii. În anumite situaţii este mai convenabil să se plătească fonduri pentru cercetare decât să se plătească ulterior despăgubiri (se investesc foarte mulţi bani în cercetarea fenomenelor care generează catastrofe naturale cutremure, tornade, inundaţii – în speranţa că momentul apariţiei acestora să poată fi cunoscut cu ceva timp înainte, pentru a se lua măsuri de limitare a daunelor). 1.4 Mecanismul de funcţionare al asigurării Pentru a înţelege mai bine felul în care asigurările diferă de alte tranzacţii financiare cu privire la risc, va trebui să înţelegem felul în care acestea funcţionează. Asigurarea este creată de un asigurător, ca suportator profesional al riscului, care îşi asumă aspectul financiar al riscului transferat către el de asigurat. Asigurătorul acceptă riscul în schimbul promisiunii de a plăti dauna în momentul apariţiei acesteia conform riscurilor şi sumei înscrise în poliţa de asigurare. În schimbul acceptării variabilităţii rezultatelor aşteptate asigurătorul încasează prime de asigurare. Trebuie făcută menţiunea că asiguratul plăteşte prima pentru transferul riscului la nivelul daunei maxime. Majoritatea contractelor de asigurare sunt exprimate în termeni monetari, dar uneori există şi posibilitatea plăţii unor servicii. În cazul asigurărilor de bunuri, răspundere civilă, viaţă asigurătorul plăteşte suma sau o parte din suma specificată în poliţa de asigurare. În cazul asigurărilor de accidente pe lângă remuneraţiile încasate de asigurat acesta poate primi gratuit şi diferite servicii (accesul la un centru de refacere fizică, diferite alte facilităţi care nu sunt disponibile în mod obişnuit). Indiferent dacă îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de asigurat prin servicii sau/şi monetar, pentru asigurător aspectul este financiar. În plus asigurătorul nu poate garanta prin încasarea primei de asigurare că evenimentul asigurat nu va avea loc, şi nici nu poate reface valorile sentimentale şi psihologice prin plata eventualelor daune (decesul unei persoane, distrugerea 11 unor obiecte cu valori sentimentale). Nici unul din aceste două aspecte nu poate fi măsurat în termeni monetari, deci în aceste cazuri valoarea plătită de asigurător este simbolică. De asemenea trebuie menţionat faptul că asigurările oferă un seviciu foarte important – reducerea nesiguranţei financiare creată de risc, hazard, iar distribuţia riscului se realizează prin existenţa în asigurare a unui număr mare de asiguraţi, astfel încât daunele survenite să fie împărţite între aceştia. Nivelul primelor care trebuie să fie plătite de asiguraţi sunt calculate de către actuari, care estimează probalilitatea de apariţie şi severitatea daunelor. Aceste estimări se realizează pentru fiecare sector de activitate în parte, iar în momentul cuprinderii în asigurare a fiecărui nou client, acesta trebuie încadrat în grupa de riscuri corespunzătoare. Estimările trebuie să ia în considerare datele empirice, în sens contrar acestea fiind subiective. 1.5 Clasificarea asigurărilor Având ȋn vedere complezitatea domeniului asigurărilor se impune o clasificare a acestora ȋn funcţie de mai multe criterii. De citit  Din punct de vedere al obiectului asigurării distingem: - asigurări de persoane - asigurări de bunuri - asigurări de răspundere civilă Asigurări de persoane se referă la acoperirea riscurilor care afectează starea fizică a oamenilor: supravieţuire, deces, invaliditate temporară şi invaliditate permanentă, accidente existând astfel asigurări de viaţă şi asigurări de accidente. • sunt oferite de societăţile de asigurare pentru a acoperi Asigurări de bunuri riscurile referitoare la bunuri personale, toate categoriile de active, animale şi culturi agricole. • acoperă riscurile referitoare la răspunderea civilă legală, Asigurări de răspundere civilă profesională a persoanelor fizice şi juridice pentru eventualele daune produse terţilor. 12  Din punct de vedere al tipului şi naturii riscurilor asigurate asigurările pot fi clasificate în :  - asigurări de viaţă (life) - asigurări de non-viaţă (non life) Din punct de vedere al cadrului teritorial în care operează asigurările se clasifică în: - asigurări naţionale - asigurări internaţionale Asigurări naţionale • reprezintă acea categorie de asigurări care se desfăşoară doar între graniţele unei ţări. • iau în considerare faptul că legătura dintre asigurător şi Asigurări internaţionale  dauna produsă de propriul asigurat are loc în afara graniţelor ţării asigurătorului (daune produse la asigurarea de Carte Verde, asigurările medicale de călătorie, răspunderea cărăuşului pentru marfa transportată, asigurări aviatice şi maritime etc, inclusiv reasigurările.) Din punct de vedere al naturii şi tipul raporturilor care au loc între asigurat şi asigurător distingem: - asigurare directă - asigurare indirectă Asigurarea directă • este încheiată în mod direct între asigurător şi asigurat. • se încheie prin intermediari – agenţi de asigurări care Asigurarea indirectă reprezintă interesele asigurătorului şi brokerii care reprezintă atât interesele asiguratului cât şi ale asigurătorului. 13  Din punct de vedere al caracterului obligativităţii se disting: - asigurări obligatorii - asigurări facultative Asigurările obligatorii sunt caracterizate prin faptul că sunt reglementate prin lege. Caracterul obligatoriu derivă fie datorită frecvenţei ridicate de apariţie a riscurilor asigurate, dar şi severităţii unor daune cu frecvenţă scăzută. În România la ora actuală cea mai cunoscută formă de asigurare obligatorie este asigurarea de răspundere civilă auto. Până înainte de 1991 mai exista caracterul de obligativitate şi asupra clădirilor, a călatorilor C.F.R. (costul asigurării era inclus în preţul biletului de tren), a animalelor şi culturilor agricole. La ora actuală se pune din nou în discuţie instituirea obligativităţii în asigurarea clădirilor (teama executivului de un cutremur devastator asemănător celui din anul 1977, precum şi de alte catastrofe naturale. Aceasta şi deoarece fondurile aflate la dispoziţie sunt limitate şi prevăd şi alte destinaţii). Legea obligatorie a asigurărilor locuinţelor devine valabilă de la 1 Iulie 2008, toate persoanele fizice care deţin immobile în proprietate personală trebuind să încheie o asemnea asigurare. În schimb în ţările dezvoltate ale lumii (S.U.A, Japonia, statele U.E.) există mai multe asigurări obligatorii – auto, pentru clădiri etc. Asigurările facultative se încheie doar la solicitarea asiguraților şi are la bază acordul de voință al asigurătorului și asiguratului concretizat în contractul de asigurare. 14 - suma asigurată - prima de asigurare - dauna - despăgubirea - franşiza la furtul autoturismului - franşiza la avarii - franşiză la toate riscurile - perioada de asigurare - categorii de asigurare - asigurări de persoane - asigurări de bunuri - asigurări de răspundere civilă - asigurări de viaţă (life) - asigurări de non-viaţă (non life) - asigurare directă - asigurare indirectă - asigurare obligatorie - asigurare facultativă 15 16 17 18 2.1 Caracteristicile asigurării de tip CASCO aferentă autovehiculelor Asigurarea de tip CASCO aferentă autovehiculelor este o asigurare facultativă, fiecare persoană fizică şi juridică va opta pentru încheierea unei asemenea asigurări în funcţie de expunerile proprii la daune, istoricul daunelor (frecvenţa şi severitatea acestora) şi de situaţia financiară existentă. Societăţile de asigurare din România oferă produse de asigurare aproximativ similare din punctul de vedere al condiţiilor generale, diferenţele apar în cadrul următoarelor elemente: modalitatea de asigurare a unor riscuri speciale, modalitatea de stabilire a coeficienţilor de uzură, a sumei asigurate, a cotaţiilor de primă. Un factor important care diferenţiază diferitele societăţi de asigurare existente pe piaţă şi care trebuie menţionat ȋn cadrul acestui tip de asigurare se referă la modalitatea de soluţionare a daunelor. Acest tip de asigurare facultativă prezintă cea mai mare rată a daunei. 2.2 Obiectul asigurării Obiectul asigurării de tip CASCO aferentă autovehiculelor ȋl reprezintă vehiculele înmatriculate în România aflate ȋn proprietatea persoanelor fizice sau juridice. 2.3 Conţinutul informaţional detaliat al asigurării de tip CASCO Asigurătorul – asigură autovehicule, vehiculele pentru transporturi terestre de bunuri sau persoane, acţionate pe principiul motorului, precum şi alte asemenea, construite şi echipate pentru diverse destinaţii speciale. Asigurarea se încheie numai pentru riscurile prevăzute în condiţiile fiecărui asigurător, cu franşizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevăzute expres în aceasta şi în suplimentele de asigurare. Riscuri Asigurate Asigurătorii acordă despăgubiri în limita sumei asigurate pentru: 19 Avarii pagubele provocate autovehiculului de ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi (inclusiv cu prilejul transbordării), căderea unor corpuri pe autovehicul Furt furtul autovehiculului sau al unor părţi componente ori piese ale acestuia, precum şi pentru pagubele provocate acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiului Servicii de asistență rutieră cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la atelierul de reparaţii care poate efectua reparaţia, cel mai apropiat de locul accidentului, sau la locul de adăpostire al autovehiculului, dacă acesta nu poate fi deplasat prin forţă proprie pagubele produse autovehiculului ca urmare a măsurilor luate pentru salvarea lui pagubele produse autovehiculului de inundaţii, furtună, uragan, cutremur, prăbuşire sau alunecare de teren, ploaie torenţială, grindină, trăsnet, greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă, avalanşă de zăpadă, acţiunea mecanică a apelor curgătoare sau a obiectelor purtate de ape pagubele produse dotărilor suplimentare montate la autovehicul, declarate de Asigurat în cererea-chestionar, a căror valoare este inclusă în suma asigurată a autovehiculului, numai dacă aceste pagube au rezultat ca urmare a producerii riscurilor prevăzute mai sus, însuşi autovehiculului pagubele produse autovehiculului ca urmare a măsurilor luate pentru salvarea lui Trebuie ţinut cont de faptul că există o serie de excluderi de la acordarea despăgubirii (pagube datorate întreţinerii necorespunzătoare, utilizării în alte scopuri decât cele stabilite de fabricant, pagube determinate de acţiunea curentului electric asupra oricăror componente ale instalaţiei electrice, pagubele produse unui autovehiculul urmare a pătrunderii acestuia în locuri inundate, etc.) Suma asigurată reprezintă suma declarată de asigurat la data încheierii asigurării fără a se depăși valoarea reală a autovehiculului. Valoarea reală a autovehiculului reprezintă valoarea de achiziţie de nou la data asigurării (conform facturilor, listelor de preţuri, cataloage de specialitate – Schwacke, Nutz, APIA), din care se scade uzura, stabilită în funcţie de vechimea acestuia, folosind scala de uzură a asigurătorilor pentru coeficienţii de valoare rămasă. Valoarea reală = valoarea de nou – uzura; V.R. = V.N. – U. Valoarea de nou a autovehiculelor la data asigurării reprezintă: - Valoarea de achiziţie a autovehiculului stabilită pe baza facturilor, dacă autovehiculelor sunt cumpărate din nou (inclusiv T.V.A.) 20 - Valoarea stabilită pe baza listelor de preţuri furnizate de dealerii de autovehicule sau pe baza cataloagelor de preţuri , in cazul autoturismelor second hand. Uzura se determină de asigurător pe baza informaţiilor de natură tehnică, durata estimată de utilizare a autovehiculului, tipul autivehiclului. Uzura este mai accentuată în primii ani, existând o depreciere medie anuală de 10% în primii 5 ani (la autotruisme), ulterior deprecierea scăzând sub acest procent. Franşiza Poliţele de asigurare a autovehiculelor pentru avarii şi furt pot fi încheiate cu sau fără franşiză. Franşiza este parte integrantă a poliţei de asigurare şi poate fi aplicată diferenţiat la diferite categorii de riscuri : - franşiza la furtul autoturismului - franşiza la avarii - franşiză la toate riscurile Datorită costului mare de reparaţie a autovehiculelor, asigurătorii introduc franşiza aplicabilă la fiecare eveniment, cu scopul de a determina asiguraţii să fie mai atenţi, dar şi pentru a reduce costul acestui produs de asigurare. De asemenea prin introducerea unei franşize de 10 – 20% la furtul autoturismului asigurătorul îl constrânge pe asigurat sa acorde o atenţie suplimentă acestei expuneri la risc. Pentru anumite categorii de persoane fizice / juridice, asigurătorii oferă posibilitatea renunţării la franşiză prin plata unei prime de asigurare mai mare (riscul fiind mai ridicat 21 pentru asigurători). Această variantă poartă denumirea full-casco (riscurile sunt acoperite de către asigurător în proporţie de 100%). Prima de asigurare - poate fi determinată în mod electronic, când datele solicitate (expunerea la riscuri) sunt introduse şi procesate de către un program informatic; sau prin întocmirea unei note de calcul. Prima se stabilește ținând cont de o serie de factori:  tipul autovehiculului şi marca;  valoarea autovehiculului;  vechimea maşinii;  capacitatea cilindrică;  vârsta conducătorului auto;  istoricul daunelor solicitantului; 22 23 3.1 1. Caracteristicile asigurării de răspundere civilă auto obligatorie (RCA) şi Carte Verde Persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate vehicule înmatriculate sau înregistrate în Romănia sunt obligate de legislaţia în vigoare să încheie o asigurare de răspundere civilă auto obligatorie (RCA), dar şi Carte Verde în situaţia când părăsesc temporar România. Condiţiile contractuale precum şi alte aspecte referitoare la această asigurare obligatorie sunt stabilite de Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie precum şi de Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din România. Polița de asigurare RCA este „documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA și se atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin Definiţie accidente de vehicule și de tramvaie.” (Legea nr. 132/2017) Prin intermediul acestui tip de asigurare asigurătorul se angajează ca la producerea riscurilor asigurate să despăgubească terţele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Caracterul obligativităţii acestei forme de asigurare derivă din următoarele aspecte: - numărul mare de subiecţi expuşi aceluiaşi risc (autovehiculele sunt supuse riscului de a cauza prejudicii altor autovehicule) - frecvenţa mare de apariţie a daunelor (există numeroase daune rezultate în urma lovirii unui autocehicul de către altul) Calitatea de asigurat/neasigurat RCA a unui autovehicul poate fi verificată în baza de date AIDA (Administrare Istoric Date Asigurati), administrată de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (https://www.aida.info.ro). Baza de date AIDA cuprinde informaţii referitoare la : existența/inexistenţa unei poliţe RCA la o anumită dată pentru un vehicul, societatea de asigurare care a emis poliţa pentru un 24 anumit autovehicul, daunele care au fost plătite pe baza poliţei de asigurare deţinute (Figura În vederea verificării existenţei unei poliţe RCA se va accesa secţiunea corespunzătoare „Verificare poliţe RCA”, căutarea putându-se realiza în funcţie de 2 criterii : serie de caroserie sau număr de înmatriculare. În cazul autovehiculelor cu poliţe RCA valide sistemul va furniza informaţii referitoare la perioada de valabilitate a poliţei precum şi la societatea emitentă a poliţei RCA (Figura 2) 25 Figura 2. Rezultate verificare poliţă RCA Sursa: Baza de date cu asigurarile obligatorii de raspundere civila auto incheiate pe teritoriul Romaniei Aspectul negativ al lipsei asigurării RCA apare la producerea unui accident, persoana prejudiciată fiind îndreptăţita să solicite despăgubiri vinovatului (prin instanţa civilă sau pe cale amiabilă). O altă variantă aflată la dispoziţia păgubitului este să apeleze la Fondul de protecţie a victimelor străzii (fond care ulterior va recupera despagubirea platită de la persoana neasigurată). Fondul de protecţie a victimelor străzii a fost înfiinţat în anul 2006 şi are ca membri toate societăţile de asigurare care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a autovehiculelor (RCA). Informaţii referitoare la daunele produse pe parcursul ultimilor 5 ani de asigurare pot fi solicitate de asemenea prin intermediul bazei AIDA, secţiunea „Certificat daunalitate”, aşa cum se poate observa din Figura nr. 1. 26 Riscuri acoperite Conform prevederilor Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, societatăţile de asigurare trebuie să acordă despăgubiri pentru: - „vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; - prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză; - costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile legii; - prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate; - cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate; - cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.” Excluderi Există şi excluderi de la acordarea despăgubirii cum ar fi: pagube produse în urma participării la diferite concursuri, partea din despăgubire care depăşeşte limitele şi condiţiile stabilite prin legea de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule în vigoare la data accidentului în ţara producerii acestuia, etc. 27 De asemenea societăţile de asigurare nu sunt răspunzătoare faţă de asiguraţi, pentru nicio daună, pierdere de profit, beneficii nerealizate, ratarea unor ocazii de afaceri ca urmare a producerii evenimentului asigurat. 3.2 Determinarea sumei asigurate şi a limitei despăgubirii În cadrul asigurării RCA, suma asigurată are legătură cu limita de despăgubire. Datorită faptului că în urma evenimentului rutier soldat cu avarierea autovehicului sau/şi vătămare corporală nu se cunoaşte prejudicial maxim ce poate fi produs, legislaţia în domeniu asigurărilor stabileşte în fiecare an limite de răspundere. În cazul producerii unui accident în urma căruia un autovehicul este avariat în totalitate, despăgubirea va fi egală cu suma asigurată a acestuia. Spre deosebire de asigurarea de avarii şi furt, în cazul asigurării R.C.A., uzura autovehiculelor se stabileşte de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în funcţie de vechime , masa maximă autorizată şi numărul de locuri din autovehicul. Aşadar Suma Asigurată determinată în cazul unei daune totale este: S.A. = V.N. – U. În cazul persoanelor vătămate sau decedate nu poate fi vorba de sumă asigurată, apare doar limita de despăgubire. 3.3 Stabilirea primei de asigurare, restituirea primelor Preţul asigurării RCA se elaborează diferit pe cele 2 mari categorii de asiguraţi: - persoane fizice - persoane juridice Ȋn cazul persoanele juridice la stabilirea preţului asigurării se ţine cont de: - cilindree (pentru autovehiculele, automobile mixte cu masa maximă autorizată până la 3.5 tone) - număr de locuri pentru vehicule de transport persoane - motocicluri – cu sau fără ataş - tractoare rutiere în funcţie de puterea motorului - remorci şi semiremorci în funcţie de masa maximă autorizată - autoutilitare, autocamioane, autospeciale în funcţie de masa maximă autorizată 28 - existenţa unei asigurări avarii şi furt pentru acel autovehicul În cazul persoanelor fizice tarifarea asigurării RCA se poate realiza în funcţie de următoarele criterii: - capacitate cilindircă a autoturismului - masa maximă autorizată în cazul autoutilitarelor - vechimea permisului de conducere a şoferului / şoferilor - sex - zona geografica, zonă urbană / rurală - infracţiuni rutiere comise - existenţa unei asigurări avarii şi furt pentru acel autovehicul - număr de kilometri parcurşi anual - anul de fabricaţie al autovehicului - persoane cu handicap locomotor - persoane pensionate - istoricul daunelor persoanei respective În momentul înstrăinării autovehiculului asiguratul poate cere restituirea primelor de asigurare pentru perioada de timp neconsumată. Societatea de asigurare va restitui partea din prima de asigurare respectivă, doar cu condiţia ca autovehiculul respectiv să nu fi fost implicat în evenimente rutiere soldate cu despăgubiri. 3.4 Începerea răspunderii şi încetarea valabilităţii Asigurarea intră în vigoare şi expiră la datele prevăzute în documentele naţionale RCA şi internaţionale Carte Verde eliberate în baza poliţei de asigurare. Răspunderea la Carte Verde 29 începe din momentul ieşirii autovehiculului de pe teritoriul României şi încetează în momentul reintrării acestuia pe teritoriul României, dar nu mai târziu de ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în documentele Carte Verde eliberate în baza poliţei de asigurare. Asigurarea RCA este valabilă doar în România iar Cartea Verde este valabilă în afara teritoriului României, numai în ţările membre ale Convenţiei Interbirouri-Carte Verde ale căror iniţiale prevăzute în documentul internaţional Carte Verde sunt nebarate. Fiecare categorie de asigurat plăteşte preţul asigurării indiferent dacă acesta va circula sau nu cu autovehiculul în afara României (beneficiind de asigurarea Carte Verde). În caz de producere a riscului asigurat, Asiguratul trebuie să parcurgă mai multe etape: - adoptarea tuturor măsurilor posible în vederea limitării pagubelor, - înştiinţarea urgentă a organelor de poliţie sau a altor organe de cercetare, în vederea întocmirii actelor cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului şi la pagubele provocate; - înştiinţarea Biroul Asigurătorilor de Autovehicule prevăzut pe verso-ul documentului internaţional Carte Verde, din ţara în care s-a produs accidentul; - înştiinţarea asigurătorului cu privire la producerea accidentului, împrejurările care au determinat producerea acestuia, estimarea pagubelor, etc. În caz de neîndeplinire a obligaţiilor sus menţionate asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii. 3.5 Sistemul bonus – malus Sistemul bonus-malus este un sistem folosit în domeniul asigurărilor care presupune reducerea primei de asigurare (bonus) în condiţiile în care în anul/anii anteriori asiguratul nu a înregistrat daune sau mărirea primei (malus) dacă asiguratul a înregistrat daune. Sistemul este folosit pentru a încuraja asiguraţii să conducă prudent în vederea limitării numărului de daune şi a valorii prejudiciului înregistrat în cazul unei daune. Acesta cuprinde o categorie de bază B0 (asigurat nou care nu preztintă istoric de asigurare), 8 clase de bonus şi 8 clase de malus, reglementate prin Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din România. Sistemul prevede ca la tarifele practicate de o societate de asigurări la care se va încheia poliţa RCA să se aplice o reducere/majorare stabilită pe baza unui coeficient 30 reglementat prin Norma ASF nr. 20/2017, în funcţie de clasa bonus-malus în care este încadrat viitorul asigurat. 31 Figura 4. Rezultate clasa bonus/malus Sursa: Baza de date cu asigurarile obligatorii de raspundere civila auto incheiate pe teritoriul Romaniei 3.6 Piaţa asigurărilor din România În prezent pe piaţa asigurărilor din România operează mai mult societăţi de asigurare, autorizate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), care practică asigurări obligatorii de răspundere civilă auto RCA. În ceea ce priveşte despăgubirile aferente poliţele RCA încheiate, situaţia se prezenta astfel: 32 Autoritatea de Supraveghere Financiară a stabilit tarife de referinţă pentru asigurarea RCA. Legea 132/2017, cunoscută în prezent ca Legea RCA, a introdus pentru prima data notiunea de tarif de referinţă , considerat a fi ‘’prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieței de asigurări RCA ‘’ conform formulei : “ PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvența medie (Fm), rezultate pe baza datelor statistice; IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient avizate; f = rata anuală de modificare a frecvenței daunei, pe baza datelor statistice; i = rata anuală de modificare a inflației (severității) daunelor, pe baza datelor statistice; t = diferența în ani dintre data medie de apariție a daunelor din perioada de aplicare a tarifului de referință și data medie de apariție a daunelor din perioada de analiză; 33 Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din prima brută; P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută;.” (Legea 132/2017) Spre deosebire de piaţa asigurărilor din Europa, în care este preponderent segmentul asigurărilor de viaţă, piața asigurărilor din România a fost şi rămâne în continuare dominată de asigurările generale, ponderea cea mai mare în cadrul acestei categorii având-o asigurările auto. 3.7 Clauza de decontare directă Legea 132/2017 (Legea RCA) introduce în domeniul legislaţiei asigurărilor o nouă noţiune, cea de decontare directă, definită ca ‘‘serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asigurați, care se ofertează obligatoriu de către asigurator, iar achiziția acestuia este opțională de către asigurat’’. ASF reglementează modul în care se poate aplica decontarea directă astfel că sunt necesare îndeplinerea cumulativă a următoarelor condiţii : a) accidentele auto sunt produse pe teritoriul României; b) vehiculele implicate in accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România; c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor, excluzându-se vătămările corporale d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului; În plus trebuie făcută mențiunea că șoferul vinovat de producerea accidentului trebuie să fie identificat. În marea majoritate a cazurilor, asigurătorii oferă acest serviciu contra cost, prima suplimentară se plătește în momentul achizitiei poliței RCA. Prezentăm în continuare, o simulare online (calculator RCA online) pentru calcului unui RCA în situaţia unei persoane fizice în vârstă de 65 ani, cu domiciliul în Cluj-Napoca, autoturism cu capacitate cilindrică a motorului de 1198. Se poate observa că paginile web ale brokerilor de asigurare online oferă posibilitatea clienților sa acceseze ofertele asigurătorilor atât în situaţia în care RCA cuprinde serviciul de decontare directă cât şi în situaţia în care acesta nu este inclus (Figura 7). 34 Se poate așadar observa că fiecare asigurător are politica proprie de tarifare a serviciului de decontare directă. Piața asigurărilor generale din România a fost şi rămâne în continuare dominată sectorul asigurarilor auto. 35 36 37 4.1 Constatarea daunelor şi evaluarea pagubelor In interiorul ţării Constatarea şi evaluarea pagubelor produse în ţară, se face de către inspectorii de daune ai asigurătorului împreună cu asiguratul. In exteriorul ţării În afara ţării constatarea şi evaluarea pagubelor se efectuează prin corespondenţii societăţilor de asigurare din ţara în care s-a produs riscul asigurat, menţionaţi în lista societăţilor corespondente din străinătate, care sunt incluşi în poliţa de asigurare. În cazul în care s-a produs un risc asigurat în afara teritoriului României, dacă asiguratul nu a avizat corespondentul din ţara în care s-au produs acestea, la întoarcerea în ţară, constatarea pagubelor şi plata despăgubirii se va efectua de către asigurător, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - cauzele, împrejurările şi persoana responsabilă de producerea riscului asigurat să rezulte din actele emise de organele în drept din ţara unde s-a produs riscul asigurat (poliţie sau alte organe competente); în cazul în care vinovat de producerea accidentului este conducătorul unui alt autovehicul, asiguratul va depune la asigurător o fotocopie a documentului de asigurare de răspundere civilă auto a celui vinovat, valabilă la data accidentului, din care să reiasă seria şi numărul acestuia, precum şi numele societăţii asigurătoare emitente; - să se poată constata părţile avariate şi întinderea pagubelor. Evaluarea pagubelor şi plata despăgubirilor se face în baza procesului-verbal de constatare, întocmit de către inspectorul de daune, prin examinarea autovehiculului, precum şi a documentaţiei complete solicitate de asigurător, privind cauzele şi împrejurările în care sa produs riscul asigurat. În cazurile în care, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparaţie, se constată şi alte pagube produse ca urmare a riscului asigurat, ce nu au putut fi constatate iniţial, reconstatarea se va face numai la cererea scrisă a asiguratului. În lipsa reconstatării, se vor despăgubi numai daunele consemnate în procesul-verbal de constatare. În cazul riscurilor asigurate produse în România, reparaţiile se efectuează la atelierele de specialitate din ţară. 38 Dacă riscurile asigurate sunt produse în afara teritoriului României, se pot efectua în străinătate, numai reparaţiile strict necesare continuării călătoriei (reparaţii provizorii), reparaţiile definitive urmând a fi efectuate în România. Dacă reparaţia provizorie, astfel cum se arată mai sus, nu poate fi efectuată, societatea de asigurare despăgubeşte în limita sumei asigurate şi cheltuielile de transport al autovehiculului până la atelierul sau domiciliul asiguratului din România. Alte reparaţii decât cele prevăzute mai sus, făcute fără acordul scris al Asigurătorului, nu se despăgubesc. 4.2 Despăgubirea ȋn cadrul asigurărilor auto Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată, cuantumul pagubei şi valoarea reală a autovehiculului la data producerii riscului asigurat. Astfel: - prin suma la care s-a făcut asigurarea se înţelege suma asigurată înscrisă în poliţă - cuantumul pagubei reprezintă costul total al reparaţiilor, înlocuirii pieselor avariate stabilite prin procesul verbal de constatare a pagubelor, inclusiv costurile materialelor şi manoperei rezultate din actele de reparaţie, în cazul avariilor parţiale, se adaugă eventualele cheltuieli de transport al autovehiculului avariat. În cazurile în care, datorită gradului de avariere a autovehiculului, este evident că a fost necesară tractarea sau transportarea sa, dar asiguratul nu poate dovedi cu acte cheltuielile de transport, se va despăgubi contravaloarea transportului la jumătate din tariful A.C.R.; - valoarea reală a autovehiculului la data producerii riscului asigurat este egală cu valoarea din nou la acea dată din care se scade uzura. În cazul pagubelor produse aparaturii audio/video montate suplimentar pe autovehicul, despăgubirea se acordă în limita valorii acestei aparaturi, înscrisă în cerereachestionar completată la încheierea asigurării sau într-un supliment de asigurare. Despăgubirea ȋn cazul avariei autovehicului La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare numai înlocuirea părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate, chiar dacă cu prilejul reparaţiei a fost înlocuit întregul ansamblu sau subansamblu. Astfel, prin părţi componente sau piese care se consideră necesar a fi înlocuite se înţeleg numai acelea a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a 39 acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul reparaţiei depăşeşte valoarea din nou a părţii componente sau a piesei respective la data producerii riscului asigurat. Societatea de asigurare acceptă revopsirea integrală a caroseriei numai atunci când părţile avariate ale acesteia, în unul şi acelaşi risc, reprezintă mai mult de 50% din totalul suprafeţei exterioare a caroseriei. În celelalte situaţii se acordă numai revopsirea părţilor avariate consemnate în procesul verbal de constatare. În momentul efectuării reparaţiilor ca urmare a pagubelor produse din riscuri asigurate, poate apare situaţia când asiguratul a efectuat unele operaţiuni suplimentare sau înlocuiri faţă de avariile constatate şi menţionate în procesul verbal, costurile acestora fiind suportate de asigurat. În cazul avariilor autovehiculului, despăgubirile se acordă într-un termen stabilit de 510-15 zile lucrătoare de la data când asiguratul a depus la asigurător toate documentele solicitate de acesta. Despăgubirea ȋn cazul furtului autovehicului În caz de furt al autovehiculului, despăgubirile se acordă după 60 - 90 de zile de la data înştiinţării societăţiide asigurări, cu condiţia ca poliţia să confirme în scris că acesta nu a fost găsit. În caz de furt al pieselor şi/sau părţilor componente, despăgubirea se acordă mai repede de terrmenul susmenţionat 60 de zile, doar dacă poliţia a confirmării furtului (şi a faptului că acestea nu au fost găsite). Dacă, înainte de plata despăgubirii, autovehiculul (respectiv părţile componente sau piesele acestuia) a fost găsit, despăgubirile se acordă numai pentru eventualele pagube produse ca urmare a furtului; Modul de plată al despăgubirii Daună parţială Despăgubirile se plătesc în moneda naţională în cazul daunelor parţiale, când reparaţiile se execută în România, indiferent de valuta în care a fost stabilită suma asigurată şi s-au plătit prima/ratele de primă de asigurare, iar în cazul reparaţiilor în străinătate, prin aplicarea cursului de schimb B.N.R. de la data facturării, indiferent de valuta în care a fost stabilită suma asigurată, dacă primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei. Daună totală 40 Dauna totală reprezintă furtul total al autovehiculului, fie avarierea acestuia astfel încât costul reparaţiilor estimate pe bază de deviz antecalcul, însumate cu eventualele costuri de transport ale autovehiculului şi ale măsurilor de limitare a pagubelor, sunt egale sau Definiţie depăşesc suma asigurată. În situaţia când dauna este totală, dacă asigurarea este încheiată în lei, iar primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei, ori dacă asigurarea este incheiată în valută, iar primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei, prin transformarea sumei asigurate, din valută în lei, la cursul de schimb B.N.R. de la data efectuării plăţii despăgubirii. Soluţionarea dosarelor de daună ȋn regie proprie La cererea scrisă a Asiguratului, reparaţia se poate face şi în regie proprie dacă nivelul reparaţiilor se stabileşte pe baza evaluării făcute de inspectorul de daune şi a documentelor justificative depuse de către client, privind plăţile efectiv făcute. În cazul în care, până la plata despăgubirii, asiguratul va depune chitanţe sau facturi pentru piesele de schimb achiziţionate, aceste documente vor fi acceptate la plată. Din cuantumul despăgubirii înregistrate, asigurătorul scade: - franşizele înscrise în poliţa de asigurare; - în caz de daună totală, contravaloarea pieselor rămase neavariate ale autovehiculului, care rămâne în proprietatea asiguratului, cu excepţia situaţiei când Asigurătorul plăteşte despăgubiri integrale şi îşi exercită dreptul de opţiune în a prelua autovehiculul; - contravaloarea primelor datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare, iar în cazul autovehiculelor comercializate în sistem leasing sau rate, când asigurarea este încheiată pe toată durata contractului de leasing/vânzare în rate, contravaloarea primelor datorate până la sfârşitul anului de asigurare în care s-a produs dauna. În cazul procurării direct de către asigurat/păgubit, din străinătate, a unor părti componente sau piese necesare pentru înlocuirea celor avariate, cuantumul despăgubirii acestora este egal cu valoarea facturii de cumpărare, inclusiv cheltuielile de transport şi taxele vamale dovedite cu acte. Nu se pot depăşi preţurile unitare de la reprezentanţa din România. La cererea asiguratului, societatea de asigurări poate să acorde un avans pentru despăgubiri de până la 50% din valoarea estimată a pieselor ce trebuie înlocuite, stabilită pe 41 bază de deviz antecalcul întocmit, conform cu procesul verbal de constatare, de o unitate reparatoare autorizată. După fiecare daună plătită, suma asigurată se reduce cu suma plătită drept despăgubire, asiguratul fiind obligat să plătească prima pentru reîntregirea sumei asigurate. În caz contrar, pentru următoarele daune despăgubirile se vor reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată rămasă după plata despăgubirii şi suma asigurată înscrisă în poliţă. 42 43 5.1 Aspecte generale privind asigurarea clădirilor Proprietatea poate fi clasificată în funcţie de diferite caracteristici: gradul de mobilitate, folosinţă, valoare, tipul proprietăţii etc. Uneori, prin variaţia acestor caracteristici se afectează nivelul daunelor viitoare, dar şi calitatea deciziilor pe care le va lua managerul riscului. Pentru a evalua corespunzător aceste caracteristici, trebuie luată în considerare expunerea globală a proprietăţii. Proprietăţile sunt clasificate în general în proprietăţi reale şi proprietăţi personale. Proprietăţile reale reprezintă structurile permanente, care prin transformare sau mutare vor afecta calitatea optimă de funcţionare (ex. clădirile). Proprietăţile personale, sunt de obicei mobile, fără a fi condiţionate de altceva (ex. autoturismele). Prin urmare managerul riscului în deciziile pe care le va lua, cu referire la proprietăţi trebuie să facă o clară distincţie între cele două tipuri. Ȋn cadrul acestei unităţi de studiu vom face referire ȋn momentul ȋn care discutăm problematica asigurării clădirilor atât la cladirea propriu zisă cât şi la conţinutul acesteia. Asigurarea unei clădiri poate fi ȋncheiata de orice persoana fizica sau juridica, care deţine calitatea de proprietar, administrator, chiriaş, etc. Asigurarea unei clădiri se face de regulă pe o perioada de un an. Pentru clădirile şi conţinutul asigurat, asigurătorii emit poliţe de asigurare, în baza cărora se angajează ca la producerea riscurilor asigurate să despăgubească pe deţinătorul poliţei de asigurare cu condiţia ca societatea de asigurare să fi încasat primele de asigurare stabilite prin poliţă. Asigurătorii, asigură clădirile, bunurile situate la adresa menţionată în poliţele de asigurare precum şi anumite cheltuieli auxiliare în funcţie de opţiunea asiguratului, menţionate în poliţa de asigurare. Clădirile şi alte construcţii destinate activităţilor comerciale sau pentru locuit se asigură în integralitatea lor constructivă (fundaţie, soclu, pereţi, planşee, acoperiş, pardoseli, ferestre, uşi, scări). Împreună cu clădirile sunt asigurate şi conductele de alimentare cu apă pentru instalaţiile sanitare şi încălzire din interiorul construcţiei, conductele de canalizare interioare, obiectele sanitare, conductoarele instalaţiei de iluminat şi prize îngropate sub tencuială, tavanele false şi corpurile de iluminat. Instalaţiile fixe ce asigură funcţionalitatea generală a clădirilor /construcţiilor (centrală termică, instalaţie de climatizare, ascensoare, paratrăsnet) se consideră asigurate 44 numai dacă valoarea acestora este cuprinsă în suma asigurată şi dacă au fost menţionate în poliţa de asigurare. În categoria diferite construcţii cu menţionarea acestora în poliţă se pot asigura: împrejmuiri, garaje. Ȋn ceea ce priveşte conţinutul se pot asigura: utilaje funcţionale, echipamente, agregate, instalaţii tehnologice, motoare, transformatoare, unelte, mobilier, aparatură de comandă control, cuptoare, climatizoare, birotică, instalaţii de telecomunicaţii, radio-TV, mijloace şi instalaţii de detectare şi stingere a incendiilor sau antifurt, conducte tehnologice şi cabluri electrice ce deservesc maşini, utilaje, motoare şi alte asemenea; alte mijloace fixe şi obiecte de inventar; Pot fi asigurate mijloacele circulante: mărfuri în depozite, materii prime şi materiale, semifabricate, ambalaje. În categoria asigurărilor de conţinut pot fi incluse şi bunuri care prin natura lor se găsesc, temporar sau permanent, în afara clădirii sub cerul liber, în măsura în care sunt concepute anume pentru aceasta (maşini şi utilaje de lucrat şi amenajat aflate în curţile construcţiilor şi pentru care s-au luat măsuri de protecţie, inclusiv contra furtului, corespunzătoare felului lor. În plus pot fi asigurate prin exprimarea opţiunii proprietarilor construcţiilor: - cheltuieli de proiectare; - cheltuieli de curăţare a locului ca urmare a producerii riscurilor asigurate; - cheltuieli legate de intervenţia pompierilor pentru stingerea incendiilor Riscuri asigurate În general poliţa de asigurare oferă protecţie clădirilor şi conţinutului acestora împotriva următoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, cutremur de pământ, inundaţii, furt, vandalism, alunecări de teren produse din cauze naturale, etc . În baza unor clauze speciale, cu plata primelor de asigurare suplimentare riscurile asigurate pot fi completate. Datorită gradului mare de expunere la diferite categorii de riscuri asigurătorii nu preiau în asigurare anumite bunuri (clădiri, conţinut etc.): clădiri, construcţii degradate ce nu pot fi utilizate în scopuri economicce, bordeie de pământ, puţuri, diguri, şanţuri, precum ş