Exegeza Faptele Apostolilor 1 (perspectivă ortodoxă) - Studiu Teologic

**Exegeza Faptele Apostolilor 1 (perspectivă ortodoxă)** Capitolul 1 din **Faptele Apostolilor** marchează începutul lucrării Bisericii, subliniind importanța continuității dintre viața pământească a lui Hristos și lucrarea Duhului Sfânt prin Apostoli. Acesta stabilește fundamentele teologice și sp...

**Exegeza Faptele Apostolilor 1 (perspectivă ortodoxă)** Capitolul 1 din **Faptele Apostolilor** marchează începutul lucrării Bisericii, subliniind importanța continuității dintre viața pământească a lui Hristos și lucrarea Duhului Sfânt prin Apostoli. Acesta stabilește fundamentele teologice și spirituale ale misiunii Bisericii. **1. Prologul (1:1-3)** Sfântul Luca subliniază că lucrarea lui Hristos, începută pe pământ, continuă prin Biserică. Expresia „a început a face și a învăța" arată că Hristos este modelul Bisericii, chemând-o să propovăduiască Evanghelia și să împlinească poruncile divine. - Cele 40 de zile dintre Înviere și Înălțare au fost un timp de pregătire, în care Hristos S-a arătat Apostolilor „cu multe dovezi" despre Înviere și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu. **2. Promisiunea Duhului Sfânt (1:4-5)** Hristos îi îndeamnă pe Apostoli să rămână în Ierusalim, așteptând „făgăduința Tatălui", adică Botezul în Duhul Sfânt. - Acest botez reprezintă începutul vieții harice a Bisericii și împlinește promisiunea lui Hristos de a trimite Duhul Sfânt, Care va întări și conduce Biserica în misiunea sa. **3. Întrebarea Apostolilor și chemarea la misiune (1:6-8)** Apostolii întreabă dacă va fi „restaurată împărăția lui Israel", având încă o înțelegere pământească a Împărăției lui Dumnezeu. Hristos le răspunde că vremurile sunt în autoritatea Tatălui și le dezvăluie misiunea lor: - Vor primi puterea Duhului Sfânt și vor deveni martorii Lui „în Ierusalim, în toată Iudeea, Samaria și până la marginile pământului". Aceasta este chemarea universală a Bisericii de a duce Evanghelia întregii lumi. **4. Înălțarea Domnului (1:9-11)** Înălțarea Domnului reprezintă întronizarea Sa la dreapta Tatălui. Apostolii sunt martori ai acestui eveniment unic, iar îngerii le vestesc întoarcerea Lui în slavă. - Ortodoxia interpretează Înălțarea nu ca o separare de Hristos, ci ca o nouă prezență prin Duhul Sfânt, Care va lucra în Tainele Bisericii. **5. Rugăciunea comunității (1:12-14)** După Înălțare, Apostolii, împreună cu femeile mironosițe, frații Domnului și Maica Domnului, se roagă neîncetat în așteptarea Duhului Sfânt. - Această comuniune în rugăciune este prototipul Bisericii. Prezența Maicii Domnului arată rolul său central ca mijlocitoare pentru întreaga Biserică. **6. Alegerea lui Matia (1:15-26)** În urma rugăciunii, Matia este ales prin sorți să ocupe locul lui Iuda Iscarioteanul, completând numărul celor doisprezece Apostoli. - Numărul doisprezece simbolizează continuitatea între poporul lui Israel și Biserica Noului Legământ. Alegerea prin rugăciune reflectă dependența totală de voia lui Dumnezeu. **Perspective teologice ortodoxe** 1. **Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică**:\ Înălțarea lui Hristos deschide calea pentru pogorârea Duhului Sfânt, Care va sfinți și călăuzi Biserica. Lucrarea lui Hristos continuă prin Apostoli și credincioși, sub puterea Duhului. 2. **Rolul Maicii Domnului**:\ Prezența Maicii Domnului în mijlocul Apostolilor evidențiază importanța sa ca rugătoare neîncetată pentru Biserică, o prezență venerată în Ortodoxie. 3. **Rugăciunea comunitară**:\ Biserica este întemeiată pe comuniunea în rugăciune și ascultarea de Dumnezeu. Acest model este actualizat în viața liturgică ortodoxă. 4. **Perspective eshatologice**:\ Îngerii le reamintesc Apostolilor că Hristos va reveni „în același fel". Întreaga viață a Bisericii este trăită în așteptarea Împărăției viitoare. **Concluzie** Capitolul 1 din Faptele Apostolilor este o piatră de temelie pentru misiunea universală a Bisericii. În el vedem începuturile comunității creștine unite în rugăciune, chemarea la o misiune globală și o viziune eshatologică vie. Ortodoxia vede aici nu doar un episod istoric, ci un model al vieții creștine, centrat pe rugăciune, comuniune și lucrările Duhului Sfânt.