Proiectarea Sistemelor - BIS - lab 3 PDF

BIS – lab 3 Proiectarea Sistemelor Def : − Prin termenul proiectare se desemneazǎ în totalitate activitatea de proiect. − Proiectarea nu este completă sau este nereuşită dacă nu satisface necesităţile preconizate. Reprezentarea sistemică a proiectării  Cat...

BIS – lab 3 Proiectarea Sistemelor Def : − Prin termenul proiectare se desemneazǎ în totalitate activitatea de proiect. − Proiectarea nu este completă sau este nereuşită dacă nu satisface necesităţile preconizate. Reprezentarea sistemică a proiectării  Categorii de proiectare. Una din clasificările importante (Pahl and Beitz, 1988) distinge trei clase de proiectare 1) Proiectare originală – presupune elaborarea unei soluţii originale pentru un sistem cu aceleeaşi sarcini, sarcini similare sau sarcini noi. Ex: proiectarea unui mecanism cu bare pentru un robot păşitor. 2) Proiectare adaptivă – presupune adaptarea unei soluţii principial cunoscute pentru o sarcină nouă. Ex: proiectarea unei transmisii noi pe baza unor roţi cunoscute. 3) Proiectare de variantă – presupune adaptarea dimensiunii şi / sau aranjarea, cu aspecte clare, ale unui acelaşi sistem fără ca funcţia şi soluţia sistemului să se modifice. Ex: proiectarea unui conveior cu bandă; se modifică dimensiunea tamburului conveiorului şi lăţimea benzii pentru noua sarcină dar nu se modifică configuraţia. Etapele procesului creativ  Restricţiile de care trebuie să ţină cont proiectantul în acţiunile sale de proiectare: 1) Etapa şi nivelul de industrializare a unei societăţi este un factor important. Populaţia unei societăţi cu un grad înalt de industrializare poate să nu fie mulţumită de produse simple. 2) Tradiţiile sociale nu se înving uşor. Protecţia, factori religioşi, deprinderile zilnice sunt exemple elocvente. 3) Complexitatea produsului este determinată de utilizator. Aceast aspect trebuie avut în vedere la lansarea proiectului. Utilizatorul – bărbat sau femeie – este un factor hotărâtor. Femeile au forţă redusă, un produs frumos – estetic, mai elegant şi mai selectiv este preferabil. A proiecta pentru copii sau pentru adulţi este de asemenea important de avut în vedere. 4) Durata de viață Produsele trebuie să aibă o durată de viață sigură, iar proiectantul trebuie să aleagă elementele astfel încât sistemul să funcționeze pe toată durata respectivă. Este important să se precizeze ce se întâmplă cu produsul după expirarea acestei durate, având în vedere uzura morală și toate posibilele evenimente care pot apărea. Condițiile ambientale influențează semnificativ acest aspect. 5) Condițiile economice Proiectul trebuie să aibă în vedere utilizatorul ca beneficiar, iar aspectele economice sunt esențiale. Un produs destinat unei populații cu venituri scăzute va fi diferit față de unul destinat unei populații cu venituri ridicate. 6) Condițiile geografice și climatice Etapele procesului de dezvoltare şi lansare a unui produs nou pot fi sintetizate prin:  Generarea ideilor de noi produse;  Selectia (evaluarea, ordonarea, selectarea) ideilor pe baza unor criterii tehnice, financiare şi economice;  Definirea conceptului şi testarea acestuia;  Analiza economică a proiectului: costul previzional al investiţiei, tabloul amortizărilor, costul previzional de rezultat, tabloul de finanţare (subvenţii, împrumuturi, creştere de capital), tabloul de calcul al ratei interne de rentabilitate; Relația : Produsul nou şi proiectare Evoluţia unei tehnologii urmează întotdeauna aceeaşi traiectorie, descrisă matematic printr-o funcţie de forma: unde: y – performanţa tehnologiei sau a produsului (viteză, capacitate etc.); t – timpul; p – valoarea maximă a lui y; a, b – coeficienţi care definesc înclinarea logisticii faţă de axa verticală. Def : 1) Sistemul de producție (SP) reprezintă totalitatea componentelor naturale şi artificiale (materii prime, materiale, energie, scule, dispozitive, utilaje tehnologice, clădiri, forța de muncă şi relațiile de producție, concepția, organizarea muncii şi conducerea fabricației), având ca scop obținerea de produse finite şi servicii, vandabile pe piață. 2) Sistemul flexibil de fabricație (SFF) nu constituie soluția universală actuală de tip rețetă, aplicabilă în oricare condiții. SFF este o soluție, totuşi specifică unei anumite sarcini, în condiții predeterminate, cu un grad redus de previziune şi determinism, şi deci o variantă orientată pe scop. Din punct de vedere structural, un SFF se alcătuiește, din trei componente de bază: 1) Postul de lucru, stația de lucru (subsistemul de prelucrare);  2)Subsistemul de manipulare şi stocare materială; 3)Subsistemul de conducere integrată (subsistemul informațional). În construcția de maşini, principalele procese de fabricație sunt: a. primare: forjarea, turnarea, presarea, debitarea; b. secundare: aşchierea, deformarea plastică, sudarea, tratamentul termic; c. terțiare: asamblarea şi montarea, remedierea/finisarea, suprafațarea, conservarea, ambalarea. DISPOZITIV DE TRANSFER 1. Corp dispozitiv Sustine elementele inferioare și superioare, asigurând bazarea și fixarea dispozitivului. 2. Sistem de bazare (inferior) Utilizează prisme pentru a anula patru grade de libertate (tz, ty, ry, rz) și permite preluarea portierei de pe linia de transport. Deplasarea verticală a portierei, realizată manual printr-o tijă, este esențială pentru obținerea poziției optime de montaj pe caroserie. 3. Sistem de bazare și fixare (superior) După sprijinirea ansamblului pe prismele sistemului inferior, se anulează un alt grad de libertate (rx) prin sprijinirea pe prisma superioară. Fixarea piesei în dispozitiv se face automat printr-un sistem de fixare cu pârghii articulate.