Testare Pregătire Preoperatorie

Capacitatea vitală reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat după o inspirație maximă.

CVF măsoară volumul total de aer expirat în urma unui expir maxim și forțat.

Indicele de reactivitate bronșică, numit și indicele Tiffneau, este raportul procentual dintre VEMS și CVF.

VEMS este volumul de aer expirat în prima secundă a expirului maxim.

Volumul curent este cantitatea de aer inspirată și expirată într-o respirație normală.

Înainte de efectuarea testelor de reversibilitate, administrarea bronhodilatatoarelor trebuie oprită cu un anumit timp înainte, în funcție de tipul și durata de acțiune a medicamentului.

Pacienții cu boli pulmonare trebuie programați pentru intervenții chirurgicale în perioade de stabilitate, de preferință vara.

Renunțarea la fumat cu cel puțin o lună înainte de intervenție este esențială pentru a optimiza recuperarea postoperatorie a pacienților cu boli pulmonare.

Fizioterapia respiratorie, atât activă (exerciții respiratorii) cât și pasivă (drenaj postural), este crucială pentru a îmbunătăți funcția pulmonară înainte de intervențiile chirurgicale.

Astmul bronșic este o obstrucție intermitentă și reversibilă a căilor aeriene cauzată de factori alergici sau intrinseci. Formele ușoare nu necesită pregătire preoperatorie, în timp ce formele severe necesită o acomodare preoperatorie mai îndelungată, premedicație, liniștirea pacientului și consult preanestezic.

Monitorizarea EKG este crucială pentru pacienții cu cardiopatie ischemică, atât pre- cât și postoperator.

Beta-blocantele administrate postoperator sunt eficiente pentru prevenirea ischemiei miocardice în perioada postoperatorie.

Perioada care începe cu decizia de a efectua o intervenție chirurgicală și se termină cu anestezia generală.

Tipul de intervenție chirurgicală se clasifică în funcție de scopul intervenției - diagnostică, curativă, paleativă sau cosmetică.

Gradul de urgență al intervenției chirurgicale poate fi urgență, electivă sau opțională, în funcție de necesitatea urgentă a operației.

Evaluarea riscului operației se face în funcție de anvergura operației și de starea de sănătate a pacientului. Riscul poate fi clasificat drept major, mediu sau minor.

O serie de factori pot influența evoluția postoperatorie a pacientului, inclusiv vârsta, starea de nutriție, bolile preexistente, starea cardio-pulmonară, dezechilibrele hidro-electrolitice, medicația, chimioterapia, radioterapia, istoricul familial și intervențiile chirurgicale anterioare.

Abordarea preoperatorie are în vedere un set de etape ce asigură pregătirea optimă a pacientului pentru intervenția chirurgicală. Aceste etape sunt identificarea pacientului, informarea anestezistului, administrarea de antibiotice și gestionarea sângelui. De asemenea, se verifică compatibilitatea transfuzională, se realizează o radiografie toracică, se efectuează un ECG și se obține consimțământul informat al pacientului.

Înainte de intervenția chirurgicală, anestezistul trebuie informat cu privire la istoricul medical al pacientului, antecedentele, medicația cronică, intervenția planificată, ultima ingestie (în cazul urgenței), premedicația, alte pregătiri, monitorizări speciale intraoperatorii.

Administrarea de antibiotice se face preoperator pentru prevenirea infecției postoperatorii. Doza și tipul antibioticului se stabilesc în funcție de tipul intervenției și de starea pacientului.

Evaluarea stării de sănătate a pacientului include o serie de analize de sânge - grupa sanguină, Rh, parametrii anemici, trombocitopenia, necesarul de sânge, ionograma, glicemia, uremia, hemocultura, culturi bacteriene din produse patologice și antibiograma.

Se verifică compatibilitatea sângelui pacientului cu cel al donatorului înainte de o eventuală transfuzare de sânge.

Medicamente care blochează anumite enzime din organism, reducând astfel bătăile inimii și sângele din ventriculul stâng, diminuând presiunea asupra inimii.

O afecțiune cardiacă care afectează fluxul sanguin către inimă, ducând la o lipsă de oxigen. Poate provoca durere în piept, respirație scurtă și oboseală.

O intervenție chirurgicală ce necesită o pregătire specifică a pacientului, mai ales în cazul persoanelor cu afecțiuni cardiace preexistente.

O condiție când medicul trebuie să amâne intervenția chirurgicală până când riscurile sunt minimizate și pacientul este stabil.

O afecțiune cardiacă caracterizată prin durere toracică cauzată de reducerea fluxului sanguin către inimă, de obicei în timpul efortului fizic.

Un diagnostic în care este necesară o revizuire a tratamentului și o evaluare generală a stării pacientului înainte de intervenția chirurgicală.

O afecțiune cardiacă care se caracterizează prin slăbirea inimii, ducând la incapacitatea de a pompa eficient sângele.

O afecțiune cardiacă care afectează valvulele inimii, ducând la o circulație a sângelui ineficientă.

Medicamente care ajută la reglarea ritmului cardiac, controlând bătăile neregulate ale inimii.

O afecțiune caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale, care necesită o pregătire specifică înainte de intervenția chirurgicală.

Înainte de operație, trebuie să se asigure un nivel adecvat de glucoză în sânge. Acesta este crucial deoarece pacienții diabetici sunt mai predispuși la infecții, boli cardiace, probleme renale și neuropatii.

În timpul operației, corpul produce stres. Diabeticii trebuie să ajusteze aportul de calorii pentru a preveni dezechilibrul glicemic.

Pacienții diabetici au nevoie de un control riguros al glicemiei înainte și după operație, pentru a preveni complicații.

Este esențial să se realizeze o evaluare completă a pacienților diabetici înainte de operație. Acestea includ: un control al glicemiei, o evaluare a funcției cardiace prin teste specifice și o examinare a sistemului nervos.

Pacienții cu diabet zaharat controlați dietetic trebuie să scadă aportul caloric cu 250-500 calorii în perioada preoperatorie.

Pacienții cu diabet zaharat controlați prin antidiabetice orale pot necesita ajustări ale tratamentului înainte și după operație. Antidiabeticele orale cu acțiune lungă trebuie oprite cu 48 de ore înainte de intervenția chirurgicală, iar glicemia trebuie monitorizată atent.

Pacienții cu diabet zaharat controlați prin insulină trebuie să ajusteze doza de insulină înainte și după operație. Este important să se evite hipoglicemia și cetoacidoza.

Monitorizarea atentă postoperatorie pentru diabetici este esențială pentru a preveni hipoglicemia. Această monitorizare este importantă pentru a asigura glicemia este menținută la nivel sigur.

Scala de administrare a perfuziei de insulină este un tabel care indică doza de insulină necesară în funcție de nivelul glicemiei pacientului. Aceasta este folosită pentru a controla glicemia pacienților cu diabet zaharat înainte și după intervenția chirurgicală.

Înainte de intervenția chirurgicală, pacienții cu diabet zaharat pot prezenta hipoglicemie. Aceasta se tratează prin administrarea de glucoză intravenos pentru a aduce nivelul glicemiei la valori optime.

Înainte de intervenția chirurgicală, pacienții cu diabet zaharat pot prezenta hiperglicemie. Aceasta se tratează prin administrarea de insulină intravenos. Dozajul de insulină este ajustat în funcție de nivelul glicemiei pacientului.

Glicemia este un indicator important al nivelului de zahăr din sânge. Aceasta trebuie monitorizată cu atenție la pacienții cu diabet zaharat înainte și după intervenția chirurgicală, pentru a preveni complicații.

Insuficiența renală cronică afectează organismul în diverse moduri. În pregătirea preoperatorie, este esențial să se monitorizeze și să se adreseze complicațiile asociate cu această afecțiune, cum ar fi tulburările de electroliți, retenția de lichide și acidoza metabolică.

Înainte de intervenția chirurgicală, este crucial să se evalueze starea pacientului cu boală hepatică prin teste de laborator și corectarea disfuncțiilor de coagulare. Scopul pregătirii este de a minimiza riscurile asociate cu funcția hepatică deficitară.

Pacienții cu SIDA/HIV necesită o planificare preoperatorie specială, incluzând teste de diagnostic, precauții infecțioase și consimțământul informat al pacientului. Scopul este de a proteja atât pacientul, cât și personalul medical de riscurile infecției.

Consimțământul informat este un document care explică riscurile și beneficiile intervenției chirurgicale. Pacientul trebuie să înțeleagă totul și să își dea acordul în scris înainte de operație.