Psihologia socială - Triada întunecată

Domeniu al psihologiei care explorează comportamentul individual în context social, analizând influența socială asupra comportamentului și contribuția individuală la evenimente sociale.

Fenomene care apar în interacțiunea socială, rezultate din combinația dintre factori psihologici și sociali.

Obiectivitatea în psihologia socială este complexă, deoarece cercetătorii sunt și ei influențați de propriile valori și credințe.

Testul empiric al ipotezelor în psihologia socială este esențial pentru a verifica validitatea presupunerilor și a ajusta teoriile.

Metoda științifică, prin repetiție, asigură validitatea concluziilor și elimină influența unor factori aleatori.

Experimentele în psihologia socială manipulează anumite variabile pentru a observa impactul lor asupra comportamentului.

Metodele non-experimentale se bazează pe observarea directă, analiza documentelor, interviuri și chestionare, oferind o perspectivă complexă asupra comportamentului.

Observația sistematică, planificată, urmărește un proces, fenomen sau comportament fără intervenția observatorului.

Triada Întunecată a Personalității este un concept care descrie un set de trăsături de personalitate care includ narcisismul, machiavelismul și psihopatia. Aceste trăsături sunt asociate cu un comportament interpersonal negativ și lipsa de empatie.

Narcisismul, în contextul Triadei Întunecate, se caracterizează prin vanitate excesivă, egocentrism și o imagine de sine cu conotații de superioritate. Aceste persoane tind să se simtă speciale și importante, având o nevoie constantă de admirație.

Machiavelismul se referă la un comportament manipulativ și pragmatic, în care persoana folosește și exploatează vulnerabilitatea celorlalți pentru a-și atinge scopurile. Aceștia sunt adesea seducători, perfizi și cu un simț al moralității slab dezvoltat.

Psihopatia, în Triada Întunecată, se referă la un comportament antisocial caracterizat de lipsa de empatie, rușine și vinovăție. Persoanele psihopate pot prezenta impulsivitate, agresivitate și un sentiment de grandoare.

Minciuna prin omisiune este o tehnică de manipulare în care adevărul este ascuns parțial. Manipulatorul oferă doar o parte din informație, cu intenția de a induce în eroare sau a controla percepția celorlalți.

Manipulatorul induce sentimentul de vinovăție la victimă sugerând că aceasta e egoistă și nepăsătoare.

Șantajistul amenință direct sau indirect pentru a obține ceea ce își dorește.

Manipulatorul se prezintă pe sine ca victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altora.

Manipulatorul găsește un țap ispășitor pentru acțiunile sale.

Manipulatorul susține că nu a făcut nimic intenționat și adoptă o atitudine uimită și perplexă.

Manipulatorul se arată furios pentru a șoca victima și a obține ce vrea.

Manipulatorul folosește Charisma, farmecul personal, laude și măgulițe pentru obținerea de încredere totală.

Un ansamblu de tehnici și procedee de prelucrare și transmitere a informațiilor cu scopul conștient de a induce în eroare, a provoca derută și a manipula opiniile și comportamentele persoanelor și grupurilor.

Oamenii cu conexiuni sociale puternice au raportat un nivel mai ridicat de fericire și un risc mai mic de probleme psihologice, inclusiv tulburări de alimentație și comportament criminal.

Teoria comparației sociale ne ajută să înțelegem cum ne evaluăm abilitățile și opiniile comparându-ne cu ceilalți.

Ne dorim să fim diferiți, dar și să apartinem. Afilierea la grupuri ne satisface ambele nevoi.

Identitatea noastră socială se bazează pe apartenența la grupuri. Mândria de grup ne influențează stima de sine.

Normele sociale sunt reguli nescrise care ghidează comportamentul membrilor unui grup.

Un tipar comportamental caracterizat prin nevoia constantă de a evita abandonul, real sau imaginar, impulsivitate în cel puțin două domenii (cheltuieli și sex), tulburări de identitate, instabilitate a imaginii de sine, comportament suicidal recurent, gesturi și amenințări cu suicidul, comportament auto-mutilant, instabilitate afectivă sau anxietate care durează de obicei câteva ore, sentiment cronic de vid interior, manie incontrolată și intensă, ideație paranoidă tranzitorie.

Se caracterizează printr-un tipar comportamental caracterizat prin: exprimarea excesivă a emoțiilor și căutarea atenției din partea celor din jur. Se simte incomod când nu se află în centrul atenției. Are comportament neadecvat cu tentă sexuală sau provocatoare. Dorește să atragă atenția mereu. Vrea să impresioneze audiența. Exprimarea emoțiilor este exagerată, teatrală sau dramatică. Apreciază greșit relațiile cu cei din jur.

Reprezentată de un tipar comportamental de grandoare, necesitatea de admirație și lipsa de empatie. Exagerează realizările. Simte o nevoie neapărată de admirație. Are un sentiment exagerat de importanță, este preocupat de putere, strălucire, frumusețe sau dragoste ideală. Are o atitudine arogantă superioară.

Se caracterizează printr-un tipar de inhibiție socială. Evită activități profesionale care presupun contacte inter-personale din cauza fricii de a nu fi criticat sau respins. Nu este dispus să se implice în relații cu alte persoane decât dacă este sigur că este simpatizat. Este rezervat în relațiile apropiate din cauza fricii de a se face de rușine sau de a fi respins. Se simte inhibat când este confruntat cu persoane noi. Se consideră inapt social, lipsit de atractivitate sau inferior altora. Nu își dorește să își asume riscuri și să se angajeze în acțiuni noi.

Nevoia exagerată a unei persoane ca altcineva să aibă grijă de ea. Are dificultăți în luarea deciziilor, în exprimarea dezacordului, are dificultăți de a demara proiecte. Face eforturi succesive pentru a obține sprijin. Se simte incomod sau neajutorat când este singur.

Se caracterizează printr-un tipar de preocupare pentru ordine, perfecțiune, pentru a deține controlul mental în detrimentul flexibilității, deschiderii și eficienței. Este dedicat excesiv muncii și productivității. Este incapabil să arunce obiecte uzate. Refuză să delege altora sarcini. Este rigid și încăpățânat.

Stilul de conducere se măsoară cu scala LEAST PREFERED CO-WORKER (LPC), care evaluează un coleg neplăcut. Se acordă puncte pe dimensiuni ca plăcut-neplăcut, plictisitor-interesant, prietenos-neprietenos. Scorul LPC indică două stiluri de leadership.

Prin scala LPC, liderii sunt clasificați ca eficienți (scor mai mare de 64) sau ineficienți (scor mai mic de 57). Teoria contingenței explică eficacitatea conducerii în funcție de scor.

Liderii cu scorul LPC între 57 și 64 prezintă un tipar de leadership mai complex, care nu se încadrează în definițiile simple ale teoriei. Aproximativ 20% din populație are un scor în această zonă gri.

Această teorie a contingenței se concentrează pe luarea deciziilor în grup. Există trei strategii: autocritica, decizii de grup (lideri și subordonați egali) și decizii consultative (implicarea subordonaților).

Eficacitatea strategiilor de luare a deciziilor din Teoria deciziei normative depinde de calitatea relației dintre lider și subordonați.

Teoriile tranzacționale consideră conducerea ca un schimb, similar cu contractele economice, bazat pe buna credință. Liderii 'tranzactionează' cu subordonații pentru a face lucrurile să funcționeze.

Conducerea transformațională se bazează pe noțiunea de carismă, dar carisma poate fi constructiva, pozitivă sau malefică.