Principiul Imagisticii Medicale

Cutie neagră care transmite și primește energie pentru a crea imagini.

Transmisivitate, opacitate, emisivitate, reflectivitate, conductivitate și magnetizație ale țesutului.

O singură imagine a unui obiect tridimensional, ca o umbră în anumită direcție.

Generarea unei serii de imagini prin tăierea unui obiect 3D într-o anumită direcție.

Tehnica X-ray care utilizează radiația electromagnetica pentru a crea imagini pe film.

Metoda ce folosește tomograme obținute din proiecții la unghiuri diferite, procesate matematic.

Tipuri principale: X-ray, CT, MRI, SPECT, PET, ultrasunete.

Tehnică complexă pentru vizualizarea detaliată a structurilor interne fără radiații ionizante.

Absența radiației ionizante și imagini în orice plan.

Oferă imagini anatomice și caracterizează comportamentul funcțional al țesuturilor.

Substanțe radioactive care emit radiație detectată de camere gamma sau PET.

Tehnică de transmitere a undelor acustice pentru a crea imagini ale țesuturilor.

Măsura procentului de unde reflectate de țesut, esențială în ultrasonografie.

Metodă care evidențiază viteza și modul de curgere a sângelui.

Poate fi lină sau turbulentă, analizată prin ecografia Doppler.

Dispozitiv utilizat pentru a detecta radiația emisă de radionuclizi.

Procentul de cazuri bolnave detectate corect de test.

Procentul de cazuri sănătoase identificate corect de test.

Raze X cu energie între 0.12 și 12 keV, folosite în imagistică.

Dispozitiv electric care produce raze X și disipă căldura.

Componenta tubului de raze X unde se formează radiația X.

Este influențată de bias și imprecizie în măsurători.

Diferența reproductibilă față de adevăr în măsurători.

Variație aleatoare între măsurările repetate.

Precizia formei sau dimensiunii unui obiect.

Măsoară cât de corecte sunt testele de diagnostic.

Distribuții statistice ale pacienților sănătoși și bolnavi.

Pacienți bolnavi detectați corect de test.

Pacienți sănătoși detectați incorect ca fiind bolnavi.

Tabel utilizează pentru evaluarea unui diagnostic.

Un sistem în care ieșirea este o sumă ponderată a răspunsurilor la semnalele de intrare individuale.

Proprietate a sistemelor liniare, unde răspunsul total este suma răspunsurilor individuale.

Sisteme în care o translație a impulsului produce o translație identică în output.

Funcție de 2 variabile în spațiu continuu reprezentând o imagine.

Definirea unei imagini ca o funcție de luminanță variabilă pentru pixeli de coordonate.

Diferența de lumină și culoare care face detalii să iasă în evidență.

Accentuează contrastul între regiuni ale imaginilor inițiale prin modificarea paletei de culori.

Înlocuirea anumitor culori dintr-o imagine color pentru o mai bună observare a detaliilor.

Ochiul uman poate distinge mai multe nuanțe de culoare decât niveluri de gri.

O funcție care definește intensitatea luminii pentru fiecare pixel într-o imagine bidimensională.