PL/SQL Quiz

PL/SQL este un limbaj de programare procedural care combină puterea de manipulare a datelor a SQL cu puterea de procesare a limbajelor procedurale.

PL/SQL permite executarea instrucțiunilor SQL din interiorul programului.

PL/SQL facilitează descompunerea problemelor complexe în subprograme mai ușor de înțeles și de reutilizat.

PL/SQL permite declararea de constante și variabile.

Blocul este unitatea de bază a unui program PL/SQL, grupând declarații și instrucțiuni.

Orice blocuri PL/SQL pot conține o parte declarativă, o parte executabilă și o parte de tratare a excepțiilor.

Un bloc PL/SQL poate fi identificat printr-un label.

Șterge elementul cu indexul n din tabloul asociativ, dacă elementul există. În caz contrar, nu face nimic.

Șterge toate elementele din tabloul asociativ cu indexuri în intervalul m..n dacă m și n există și m <= n.

Verifică dacă o valoare se află într-un interval dat.

Verifică dacă o valoare se află într-o listă dată. Este specific pentru SQL.

Verifică dacă o valoare se potrivește cu un anumit tipar, adesea folosit pentru verificare parțială de șiruri.

Verifică dacă o valoare este nulă.

Operează o operație de atribuire a unei valori.

Operează o operație de asociere a unei valori.

Indică un atribut specific.

Delimitatorul șirurilor, folosit pentru selectarea componentelor.

Tipul de date RECORD nu poate fi creat la nivel de schemă, nu poate fi un tip de date atribut ADT.

Pentru a defini un tip RECORD, specificați numele înregistrării și definiți câmpurile sale. Pentru a defini un câmp, specificați numele câmpului și tipul său de date. Valoarea inițială a unui câmp este NULL.

Constrângerea NOT NULL poate fi specificată pentru un câmp (trebuie specificată și o valoare inițială non-NULL). O valoare inițială non-NULL este opțională fără constrângerea NOT NULL.

Un tip RECORD definit într-o specificație de pachet este incompatibil cu un tip RECORD local definit identic.

Variabilele RECORD nu sunt permise în lista SELECT, clauza WHERE, clauza GROUP BY sau în clauza ORDER BY.

Variabilele RECORD sunt permise doar în aceste locuri: - Pe partea dreaptă a clauzei SET într-o instrucțiune UPDATE (este permisă doar o singură clauză SET în acest caz). Aceasta poate fi combinată cu cuvântul cheie "ROW" pe partea stângă. - În clauza VALUES a unei instrucțiuni INSERT - În subclauza INTO a unei clauze RETURN ING

Restricții aplicabile inserțiilor și actualizărilor înregistrărilor: - Dacă clauza VALUES a unei instrucțiuni INSERT conține o variabilă RECORD, nu este permisă nicio altă variabilă sau valoare în clauză. - Dacă subclauza INTO a unei clauze RETURN ING conține o variabilă RECORD, nu este permisă nicio altă variabilă sau valoare în subclauză.

Următoarele nu sunt acceptate: - Tipuri RECORD imbricate - Funcții care returnează un tip RECORD - Inserții și actualizări de RECORD-uri utilizând instrucțiunea EXECUTE IMMEDIATE (SQL dinamic).

Motorul PL/SQL se ocupă de compatibilitatea tipurilor, astfel încât, atâta timp cât instrucțiunile noastre utilizează tipurile corecte, totul este în regulă.

Un cursor explicit este un obiect PL/SQL utilizat pentru a controla accesul la un set de rezultate al unei interogări. Este definit de dezvoltator și permite o manipulare mai fină a datelor, comparativ cu cursorul implicit.

Instrucțiunea FETCH este folosită pentru a accesa rândurile din setul de rezultate asociat unui cursor explicit. Aceasta preia datele din rândul curent și le stochează în variabile.

Atributele %TYPE și %ROWTYPE ajută la declararea variabilelor și înregistrărilor pentru utilizarea în instrucțiunile FETCH. %TYPE se referă la tipul de date al unei coloane, în timp ce %ROWTYPE se referă la structura unei linii din setul de rezultate.

Instrucțiunea CLOSE închide un cursor explicit, eliberând resursele alocate. După închidere, cursorul nu mai poate fi utilizat pentru a prelua date sau a accesa atributele sale.

Atributul %ISOPEN verifică dacă un cursor explicit este deschis (TRUE) sau închis (FALSE). Acest lucru este util pentru a evita erori sau comportament neașteptat al programului.

Instrucțiunea CONTINUE WHEN evaluează condiția din clauza WHEN la fiecare iterație a buclei WHILE. Dacă condiția este adevărată, execuția buclei continuă la următoarea iterație. Dacă condiția este falsă, execuția continuă cu următoarea instrucțiune din buclă.

Instrucțiunea WHILE LOOP execută una sau mai multe instrucțiuni cât timp o condiție este adevărată. Dacă condiția este adevărată, instrucțiunile sunt executate și controlul revine la începutul buclei unde condiția este reevaluată. Buclele WHILE se opresc când condiția este falsă.

Instrucțiunea FOR LOOP execută una sau mai multe instrucțiuni în timp ce indexul buclei se află într-un interval specificat. Fără REVERSE, indexul începe de la limita inferioară și crește cu unu la fiecare iterație a buclei până când ajunge la limita superioară. Cu REVERSE, indexul începe de la limita superioară și scade cu unu la fiecare iterație a buclei până când ajunge la limita inferioară.

Instrucțiunea GOTO transferă controlul necondiționat către o etichetă. Poate fi folosită pentru a ieși dintr-o buclă.

O instrucțiune null nu are niciun efect. Este o instrucțiune goală.

Instrucțiunea EXIT WHEN evaluează o condiție la fiecare iterație a buclei WHILE. Dacă condiția este adevărată, bucla WHILE se oprește imediat. Dacă condiția este falsă, execuția continuă cu următoarea instrucțiune din buclă.

Instrucțiunea CONTINUE evaluează o condiție la fiecare iterație a buclei WHILE. Dacă condiția este adevărată, execuția buclei continuă la următoarea iterație. Dacă condiția este falsă, execuția continuă cu următoarea instrucțiune din buclă. Diferența dintre CONTINUE și CONTINUE WHEN este că CONTINUE testează condiția la fiecare iterație a buclei WHILE, în timp ce CONTINUE WHEN testează condiția doar când instrucțiunea CONTINUE WHEN este executată.

Instrucțiunea EXIT oprește imediat execuția buclei WHILE.

Instrucțiunea EXIT WHEN evaluează o condiție la fiecare iterație a buclei FOR. Dacă condiția este adevărată, bucla FOR se oprește imediat. Dacă condiția este falsă, execuția continuă cu următoarea instrucțiune din buclă.

Instrucțiunea CONTINUE evaluează o condiție la fiecare iterație a buclei FOR. Dacă condiția este adevărată, execuția buclei continuă la următoarea iterație. Dacă condiția este falsă, execuția continuă cu următoarea instrucțiune din buclă.