Organele de simț: Anatomie și funcții

Organe de simț

• Omul este sensibil la schimbările din mediu și recepționează stimuli specifici prin organele de simț
• Stimulii reprezintă factori de mediu mecanici, termici, chimici, luminoși, etc ce determină reacții specifice
• Organele de simț realizează unitatea funcțională a organismului, integrarea în mediu, adaptarea, apărarea și supraviețuirea prin intermediul receptorilor
• Segmentul receptor transformă stimulul în influx nervos
• Un organ de simț, împreună cu segmentul intermediar (calea de conducere a influxului) și segmentul central (aria din creier) formează analizatorul simțului deservit
• Receptorii speciali preiau stimuli și transformă energia stimulului în impulsuri nervoase
• Impulsurile nervoase sunt conduse spre ariile senzitivo-senzoriale ale scoarței cerebrale prin fibre nervoase din SNP și SNC
• Aici, impulsurile sunt prelucrate și transformate în senzații specifice, adesea însoțite de reflexe
• Sistemul nervos asigură integrarea organismului în mediu prin elaborarea de răspunsuri adecvate pe baza acestor informații
• Organele de simț pereche sunt descrise la singular (ochiul, urechea)

Pielea - Structură

• Pielea (tegumentul) protejează corpul și este cel mai mare organ
• Suprafața pielii este de 1,5/1,8-2 m², grosimea de 2/2,5-4 mm, și masa de aproximativ 4 kg, fiind cel mai greu organ (12-15-20% din masa corpului)
• Se continuă cu mucoase în cavitățile corpului (nazală, bucală) și conține receptori multipli inegal răspândiți pentru cald, rece, atingere, presiune, vibrații, durere
• Pielea are trei straturi suprapuse: epidermul, dermul, și hipodermul
• Epidermul este un țesut epitelial pluristratificat, cel mai subțire strat, fără vase de sânge, dependent de derm, cu terminații nervoase libere în profunzime
• Epidermul este străbătut de fire de păr și canalele glandelor exocrine ce se deschid la exterior prin pori
• Stratul cornos este un strat protector extern format din celule turtite unite strâns care rezultă din celulele stratului generator
• Aceste celule se încarcă treptat cu cheratină (proteină) care face epidermul impermeabil și rezistent la gaze și lichide; ele mor, se turtesc, și se descuamează
• Stratul generator (germinativ) este unistratificat în profunzimea epidermului, format din celule vii care se divid continuu și mențin constantă grosimea epidermului, fiind situat pe o membrană bazală
• Celulele generate împing celulele vechi spre suprafață,printre ele existând melanocitele, ce produc melanină (pigment care dă culoare pielii și părului) protejând-o de razele UV
• Dermul este un țesut conjunctiv dens, flexibil, format din cel mai gros strat al pielii, cu receptori în capsule (corpusculi senzitivi), canale de excreție ale glandelor sudoripare și glande sebacee
• Dermul mai are și partea internă a firelor de păr (foliculi piloși = rădăcina) cu mușchii anexați, vase, fibre nervoase, limfatice, și comunică strâns cu epidermul
• Dermul are un strat dispus spre epidermă, numit dermă papilară, ce conține ridicături numite papile dermice care deformează epidermul
• Crestele dermice/crestele papilare sunt proeminente, paralele și unice pe palme, degete, tălpi, numindu-se amprente,utilizate în medicina legală și criminalistică
• Stratul reticulat este așezat spre hipodermă, format din fibre ale țesutului conjunctiv
• Hipodermul (țesutul subcutanat) este un țesut conjunctiv lax sub derm,cu fibre conjunctive și celule adipoase (=adipocite) repartizate inegal (mai numeroase pe abdomen), cu rol de rezervă nutritivă, de izolator termic și de protecție mecanică
• Hipodermul mai conține vase de sânge, nervi cutanați, puțini receptori, glomerulul glandelor sudoripare și vine în contact cu organele de sub piele, mai ales cu mușchii
• Anexele pielii se împart în cornoase (unghiile, firele de păr) și glandulare (glandele sebacee, sudoripare, mamare)
• Tulpina firului de păr este partea nevie, liberă, vizibilă, flexibilă, subțire, formatoă din celule moarte, cornoase, cheratinizate, pigmentate ce își pierd melanina cu timpul și se umplu cu aer
• Rădăcina firului de păr este partea vie cu celule ce se înmulțesc situată în profunzimea pielii, dilatată la bază (bulbul firului de păr) în care pătrund vase și fibre nervoase
• Muşchiul ridicător al firului de păr/muşchiul erector al părului, neted, determină ridicarea firelor în frig, furie, frică („pielea de găină“), iar creșterea firului de păr este de circa 2 mm/săptămână sau 1,25 cm/lună
• Părul crește în anumite zone (cap, axile, zona pubiană de la pubertate) și are rol de protecție, permițând și dezvoltarea de paraziți ce produc boli
• Unghiile acoperă și protejează vârful degetelor, fiind lame cornoas

Anexele pielii

• Componenta vizibilă (lama sau corpul) este compactă, cornoasă și dură, dar nu este vie, alcătuită din celule puternic cheratinizate, cu rol de protecție
• Componenta ascunsă (rădăcina) este înfiptă în piele, cu celule vii care asigură creșterea continuă, fiind inervată și vascularizată
• Glandele sebacee sunt anexe exorine în formă de ciorchine (acinoase) situate în derm, lângă firele de păr
• Ele secretă sebum pe canalul firului de păr, catifelând și oferind elasticitate pielii și părului, fiind mai numeroase pe față și spate, dar lipsind de pe tălpi și palme
• Pielea feței are glande sebacee mari numeroase, dar la pubertate sebumul în exces blochează canalele și apar punctele negre (comedoanele) și coșurile (acneea)
• Glandele sudoripare au formă tubulară, cu o parte încolăcită (glomerul) în derm/hipoderm, cu vase de sânge în jur, și un por excretor către exterior
• Glandele sunt în tot corpul, dar mai ales pe frunte, axile, palme și tălpi, din care iese transpirația (sudoarea), asemănătoare urinei, cu care se elimină căldură (termoreglare) și substanțe toxice (excreție)
• Glandele mamare sunt glande pereche anexe ale sistemului genital feminin, ce secretă laptele necesar hrănirii nou-născutului, fiind glande sebacee modificate

Rolurile (funcțiile) pielii

• Senzitivă: Clasificarea sensibilității somatice: pentru mecanorecepție (tactilă, proprioceptivă), senzația termică (cald, frig), și dureroasă (leziuni celulare)
• Receptorii pielii sunt terminații nervoase libere sau corpusculi senzitivi
• Sensibilitatea tactilă, presională și vibratorie: receptori dispuși în toate cele trei straturi ale pielii, cei superficiali fiind sensibili la atingere, iar cei mai profunzi pentru vibrație și presiune
• Receptorii tactili numeroși de pe degete și buze informează despre formă, consistență și greutate, au adaptare rapidă și nu percep contactele permanente
• Sensibilitatea termică: receptorii dispuși în primele două straturi transmit impulsuri la scăderea/creșterea temperaturii
• Receptorii pentru rece sunt mai numeroși și stimulați de temperaturi sub 37°C, iar cei pentru cald sunt stimulați de temperaturi peste 37°C
• Informațiile termice activează reflexe (transpirație, vasodilatație, vasoconstricție, frisoane) pentru termoreglare
• Sensibilitatea dureroasă: receptori specifici (nociceptori) sau alți receptori suprastimulați de factori mecanici, fizici, chimici, biologici
• Adaptarea la durere este lentă/absentă, are rol de apărare la stimuli nocivi (de evitat) sau afecțiuni (de tratat)
• Durerea rapidă (acută) este dată de stimuli mecanici și termici, iar cea lentă(cronică) de toate cele trei tipuri de stimuli
• Impulsurile generate sunt conduse prin căi nervoase și segmente intermediare (nervi spinali și cranieni) la lobul parietal și segmentul central (aria somestezică I), unde se formează senzațiile
• Fiecare receptor are propria cale de transmitere și arie de proiecție
• Protecție: Barieră între mediul extern și intern prin stratul cornos, melanină, sebum, sudoare
• Melanina protejează de razele UV, sebumul și sudoarea formează o peliculă acidă ce împiedică multiplicarea microorganismelor, protecție mecanică, fizică, chimică, biologică
• Termoreglare: contibuie la menținerea temperaturii constante a corpului prin grăsimea din hipoderm (izolator termic) și vasoconstricție (păstrează căldura), prin evaporarea sudorii și vasodilatație periferică (cedează excesul de căldură), prin contracţia muşchilor firelor de păr (= „piele ca de găină”) se produce căldură.
• Excretor (antitoxic): prin transpirație se elimină substanțele nefolositoare sau toxice in corp, prin arsurile mari (peste 40%) viața fiind pusă în pericol
• Alte funcții sunt rezervorul de celule embrionare, depozitarea substanţelor de rezervă (grăsimea), producerea vitaminei D prin razele solare (în stratul generator), absorbția de substanțe (gaze, creme, unguente), sintează cheratină melanină și vitamina D

Igiena pielii

• Sănătatea pielii poate fi deteriorată de factori externi: mecanici (răniri, zgârieturi, hemoragii), fizici (UV, temperaturi extreme, arsuri, degerături), chimici (acizi, baze), biologici (virusuri, bacterii, ciuperci, artropode)
• Acneea este cauzată de hipersecreția glandelor sebacee activată de hormoni la pubertate/adolescență, se ține sub control prin igienă și antibiotice prescrise dermatologic
• Micozele sunt infecții cutanate provocate de fungi (ciuperci) dezvoltate în medii călduroase, ca "piciorul de atlet", se tratează purtând haine naturale și creme antifungice
• Arsurile sunt provocate de temperaturi ridicate sau radiații, se clasifică în funcție de adâncime, cea de gradul I afectează superficial epiderma și se tratează cu apă și spray-uri speciale
• Arsura de gradul II distruge epiderma și parțial derma, formând vezicule cu lichid, se spală cu apă și se aplică comprese, cu transport la spital doar dacă este nevoie
• Arsura de gradul III distruge epiderma, derma și țesuturi mai profunde, fiind tratată la spital acoperită cu comprese
• Arsura de gradul IV este carbonizată și necesită transportarea la spital
• Arsurile produse de var nestins se tratează spălând suprafața după acoperirea rănii
• Anumite efecte nocive sunt provocate și de produse cosmetice folosite incorect (excesul de produse de păr duce la cădere)
• Degerăturile, cauzate de expunerea prelungită la frig, sunt de patru grade de gravitate și sunt tratate prin încălzire lentă, fără alcool
• Unele ciuperci cauzează micoze ale pielii, unghiilor, și părului prin evitarea obiectelor comune de îngrijire corporală, o igienă eficientă în spații comune, igienă a obiectelor de îmbrăcăminte, încălțăminte
• Igiena și evitarea contactului cu agenții patogeni feresc pielea de boli precum râia și tricofiția

Igiena individuală

• Se curăță pielea prin îndepărtarea celulelor moarte, transpirație, se spală regulat cu apă și mâini de multe ori pe zi, și se curăță zona de sub unghii
• În perioada pubertății, sebumul în exces duce la apariția acneei: se astupă porii apărând puncte albe, etc.
• Pentru protecție solară vara se evită soarele la orele intense 10:00-16:00, se acoperă pielea (haine,etc), și utilizează creme cu factori de protecție solară
• Alimentația sănătoasă este cauzată de lipsa unor alimente
• Alte recomandări sunt protecția contra unghiilor încarnate, gestionarea stresului, evitarea alcoolului, dezinfectarea rănilor

Protecția părului și a unghiilor

• Păr: NU se utilizează apă fierbinte, se piaptănă înainte de spălare, se spală rar și delicat
• Unghii: se taie des și se curăță zilnic, consumați alimente cu proteină, vitamine, și protejați de detergenți

Află mai multe despre piele

• Capacitatea tactilă este mai mare la nivelul buzelor, limbii și degetelor, iar sensibilitatea tactilă a degetelor este mai mare la nivelul persoanelor oarbe
• Receptorii tactului sunt repartizați neuniform: cu cât este mai inalt punctul degetului, cu atat mai mare este numarul de receptori
• Dermatoglifele sunt unice chiar și la gemeni, dar și pentru fiecare deget și au totdeauna aceeași formă
• Corpurile mai reci cedează căldură organismului, iar cele din lemn la aceeași temperatură sunt percepute ca fiind cele mai reci
• Domeniul dermatologiei este specializat pentru a diagnosticarea și tratarea bolilor pielii
• Deși atingerea, presiunea, vibrația sunt senzații separate, dar sunt detectate de același tip de receptori
• Cele trei diferențe esențiale sunt zona sensibilizată, tesuturile profunde deformate, și semnalele repetitive

Alte informații despre piele

• Pielea adultă are aproximativ: 1.5-1.8 m², are 2.5–4 mm și 4 kg
• Firul de păr are o viață de 3 ani, crescând 1,25-2,5 cm pe lună
• Celulele se reînnoiesc complet lunar, pierzându-se 16-18 kg
• Unele substanțe chimice care produc durere sunt: prostaglandine, bradikinina, serotonina, ionii de hidrogen și unele enzime
• După o rană profundă se formează o cicatrice fără glande sudoripare și fire de păr
• Adaptare = receptorul are răspuns întârziat; Cheratină = proteină fibroasă; Keratinizat = impregnat cu keratină; Melanină = pigment care colorează; Nociv = cu acțiune negativă; Termoizolare = proces de protejare

Ochiul și simțul văzului

• Vederea este responsabilă pentru 85-90% din informațiile despre mediul înconjurător, forma dimensiunea mișcarea obiectelor și distanța dintre ele
• Ochii conțin receptorii din analizatorul vizual, partea principală fiind globul ocular protejat de conjunctivă
• Forma globului ocular este sferică și are un diametru de 2,5 cm, cu masa de 6 grame
• Globul ocular are un perete din 3 tunici concentrice și o cavitate cu medii transparente
• Tunica externă fibroasă, protectoare, formată din sclerotică și cornee
• Sclerotica (albul ochiului) reprezintă cea mai mare parte a tunicii, fibroasă, tare ,sidefată și opacă, fiind perforată posterior pentru fibrele nervului optic
• Corneea anterioară în fața irisului, este subțire, transparentă, avasculară, cu fibre nervoase și are rol de lentilă
• Tunia mijlocie coroidă, nutritivă, bogat vascularizată, pigmentată, cu rol de hrănire și are coroid, corp ciliar și iris
• Coroida este sub sclerotică, dispusă posterior, pigmentată ( are culoarea neagră/brun-închisă)
• Corpul ciliar se află anterior, susține cristalinul și conţine procese ciliare și muşchii ciliari, prinși de cristalin printr-un ligament suspensor, ce intervin în vederea clară a obiectelor, acționând asupra cristalinului
• Irisul (partea colorată) este situat anterior în fața cristalinului, cu celule pigmentare și culoare (negru, căprui, verde, albastru)
• Pupila este orificiul reglabil din centrul irisul reglează cantitatea de lumină: se micșorează la lumină(mușchii circulari) și se mărește la întuneric(muşchii ciliari)
• Tunica internă (nervoasă) = retină: La 2/3 posterioare ale globului ocular, subţire, fină și transparentă, cu receptori specializați = fotoreceptori și neuroni conectați ce transmit spre centrul nervos
• Fotoreceptorii sunt neuroni modificați cu pigmenți fotosensibili (vitamina A)
• Celulele cu bastonaș sunt 125 – 130 milioane și au vederea nocturnă, necolorată/alb-negru şi conțin rodopsină
• Celulele cu conuri sunt 5-7 milioane auvederea diurnă, colorată; sunt in pata galbenă/macula (acuitate vizuală maximă) conțin iodopsine
• Pata oarbă se află în vecinătatea petei galbene, iar in zonă există mai ales celule cu bastonaș

Cavitatea globului ocular

• Umoare apoasă: lichid, incolor, cu rol în direcționarea razelor spre cristalin se mai și inervând, este compusă din substanțe nutritive pentru cristalin și cornee, menține forma globului
• Este prezentă in camerele anterioare și posterioare separate de irisul, se mai și inervând
• Cristalinul are formă de lentilă biconvexă, convergentă, transparentă, elastică și nevascularizată, se prinde cu mușchiul ciliar printr-un sistem de fibre
• Umoare sticloasă (segmentul din vitros) are consistență gelatinoasă, este transparentă, aflată între cristalin și retină și dă fermitate globului, se mai și inervând
• Corneea, umoarea apoasă, cristalinul și umoarea sticloasă sunt mediile refringente ale ochiului, constituind aparatul optic, ce focaliza razele astfel încât imaginea obliectului să ajungă clar pe retină
• Anexele de protecție = sprâncenele, pleoapele si genele

Țesutul muscular striat

• Muşchil extrinseci ai globilor oculari drept superior, drept inferior, drept intern, drept extern, oblic superior şi oblic inferior, se mai și inervând
• Membrana conjunctivă vascularizată care merge până la cornee și are rol de apărare
• Lichidul lacrimal curăță, ochiul trecând la suprafața ochiului, înlăturand bacteriile, cu 98% apa

Funcția vizuală

• Are un rol principal la detectarea corpului și mai departe, la adaptarea la mediu și orientare
• Stimulii percep lungomul este la 390 și 770 de nm
• Vederea pornește de la recepția vizuală-> transmiterea->formarea senzației de văz
• Ochiul primește lumina de la corpurile luminoase care ajung la nervii optici
• Fenomenul mai departe și mai precis este refracția
• Mai departe razdele ajung la retină -> mediile transparente converg lumina in pata galbena și in ochi -> imaginile sunt inversate, insa creierul proceseaza, inversand inapoi totul

Acomodarea + adaptarea

• Are loc cu a ajutorul a procesului de aplatizarea al irisului -> intervine muschiul ciliar -> punctum proginum(maxim) respectiv, punctum regmotum(minim)
• Mai departe se asigura de contricția pupilei și convergenta globilor->cristalinul din aplatizat devine bombat
• In luminile slabe au vederea cu celule cu bastonas; cu luminile puternice cu celulele cu conor
• Cu atenție este deplasata culoare->culoarea complementala
• Depinde de modul de transformare a pigmenților, ochii adaptandu- se

Transmiterea și senzația de vaz

• Mai are rol important vitamina A
• Sub influența luminii pigmenții se absorb și formează nervos
• Nervii optici formează tracturi optice -> lobul occipital-> decificata-> senzatia vizuala

Camput vizual

• Campul vizual din lobii optici=vedere binoculara->3D
• Realitatea este creata de creier in baza luminii

Defecte de vedere

• Razele nu trec cum trebuie prin cristalin->miopie
• Globul ocular este mai mare->persoane cu lumina pe ret->lentile bioconcave
• La polul opus hipermetropie
• Persoana are vederea clara doar la distanta->persoanele cu + pe ret
• Cristalinul nu mai are puterea sa se acomodeze->prezbitism -> dupa varsta de 45 de ani, ochii nu mai pot să facă o imagine clară pe ret
• Persoana are denivelari la cristalin->astigmatismul ->vederea este neclara
• In crusis muschii din exterior sunt slabi->vederea de aproape este slaba
• Cristalinul isi pierde transparenta->cataracta
• Ochiul are dificultate cu depistarea culorilor-> daltonim

Igiena Ochilor

• Ferirea de accidente mecanice, arsuri, accidente chimice
• Folosirea corecta a luminii pt citit
• Utilizarea lacrimilor artificiale
• Utilizarea ochelarilor pe lumina puternica
• Curatirea cu apa calda de 2 ori pe zi

Urechea + funcțiile și detaliile ei

• Cel cu ajutorul caruia ne pastram echilibrul
• Transmite aerul care permite echilibrul.
• Transmite excitații:Urechea externa, u. Media, si u. Interna care transmite la creier unde se află analizatorul
• Pavilionul este acoperit de cartilagin, mai are și lobul
• Paviliun=transmite vibrații->canal=face conexiunea prin intermediul timpanul ->aerul ajuns aici face ca mecanisme mici(ciocanul, nicovala, scarita) ->fac o amplificare a sunetelor,->fereastra ovala primeste informatia ->
• Membrana vibratoare este una elastica->la o presiune a aerului se comprima->are rol de egalizarea a presiunii
• Transmite vibratia spre scăriță și in melc
• Melcul umplut cu lichid->in interior se afla receptorii pt auz ca sunete și nu zgomote
• Crestele ampulare au niste cili care se pun in miscare prin apa->spun creierlui
• Utricula -> macula otica ce se inunda si spuna caci poziție suntem in spațiu si accelerație
• Undele sonore din mediu trebuie sa aiba o unda, intensitate
• Urechea depisteaza zgomotele si funcția de a ne ține drepti

Factorii care afectează urechile

• Obiecte dure
• Zgomote puternice
• Otitele care dau infomatia defectuoasa
• Prezența cerumenului, capacitatea ca urechea sa se auto-curate ca ceara