Untitled Quiz

Explorarea Analizorului Auditiv

• Explorarea funcției auditive este importantă pentru evaluarea pierderilor de auz.
• Există două tipuri de examinare a auzului: quantitativă și calitativă.
• Examinarea quantitativă stabilește gradul pierderii de auz.
• Examinarea calitativă identifică locația și natura leziunii care a cauzat pierderea de auz.
• Hipoacuziile pot fi de transmisie, de percepție sau mixte.
• Hipoacuzia de transmisie apare când obstacolul este localizat în conductul auditiv extern, timpan, lanțul osicular sau casa medie.
• Hipoacuzia de percepție apare când urechea internă, nervul auditiv sau căile auditive centrale sunt afectate.
• Hipoacuzia mixtă apare când există leziuni atât în aparatul de transmisie cât și în aparatul de percepție a sunetelor.

Acumetria fonetică

• Acumetria fonetică este o metodă quantiativă de examinare a auzului.
• Se evaluează distanța la care persoana examinată poate auzi cuvintele șoptite.
• O persoană cu auzul normal percepe cuvintele șoptite de la 6 metri distanță.
• Gradul hipoacuziei se stabilește în funcție de distanța la care vocea examinatorului este auzită.
• Dacă vocea șoptită nu este auzită la distanță mică, se continuă proba cu vocea de conversație.
• Hipoacuzia se consideră gravă dacă vocea de conversație nu este auzită la o distanță mai mică de 25 cm.

Probe cu diapazon

• Probe cu diapazon sunt metode calitative.
• Se folosesc pentru diferenţierea hipoacuziilor de transmisie și de percepție.
• Se utilizează un diapazon de 128 Hz.
• Proba Schwabach: detectează durata conducerii osoase.
  • Piciorul diapazonului pus în vibrație se aplică pe regiunea antero-superioară a mastoidei.
  • Durata normală de audiție este de 20 de secunde.
  • Prelungirea duratei apare în hipoacuzia de transmisie.
  • Prescurtarea duratei este caracteristică pentru hipoacuzia de percepție.
• Proba Rinne: compară auzul pe cale osoasă și pe cale aeriană la aceeași ureche.
  • Piciorul diapazonului pus în vibrație se aplică pe regiunea antero-superioară a mastoidei.
  • Când percepția dispare, diapazonul se pune în fața pavilionului urechii, iar sunetul este auzit din nou (pe cale aeriană).
  • Rinne pozitiv: durata percepției pe cale aeriană este de 30-40 de secunde, de două ori durata percepției pe cale osoasă.
  • Rinne negativ: în hipoacuzia de transmisie, durata audiției pe cale aeriană scade, iar pe cale osoasă crește sau rămâne nemodificată.
  • Rinne pozitiv patologic: în hipoacuzia de percepție, proba se menține pozitivă, dar cu valori prescurtate.
• Proba Weber: compară auzul celor două urechi.
  • Diapazonul se aplică perpendicular pe vertex.
  • Vibrațiile sunt transmise în mod egal pe cale craniană osoasă la cele două labirinte.
  • Weber indiferent: senzația sonoră este egală în ambele părți.
  • Weber lateralizat la partea bolnavă: în hipoacuzia de transmisie unilaterală, senzația sonoră este mai intensă pe partea bolnavă.
  • Weber lateralizat la partea sănătoasă: în hipoacuzia de percepție unilaterală, vibrațiile nu sunt percepute de labirintul lezat, iar sunetul este auzit numai din partea sănătoasă.

Audiometria

• Audiometria este un procedeu electroacustic pentru investigarea funcției auditive.
• Audiometria tonală: determină pragul minim auditiv la diferite frecvențe (125 Hz - 8 kHz) la ambele urechi.
  • Se folosesc căști pentru testarea căii aeriene.
  • Se utilizează un emițător special pentru măsurarea căii osoase.
  • Rezultatele se exprimă în decibeli (dB).
  • Pragul minim auditiv variază în funcție de frecvența vibrațiilor.
• Audiograma: graficul care prezintă pragul minim auditiv la diferite frecvențe.
  • Se investighează sistematic pragul minim auditiv pe cale aeriană și osoasă, prin creşterea intensităţii sonore în pași de 5 dB.
  • Punctele obținute se unesc pe audiogramă.