Izolarea Socială la Animale

Izolarea Socială

• Se observă frecvent la densități mari de populație.
• Crește anxietatea în timpul alăptării și la separare.
• Animalele noi întâmpină dificultăți de integrare, iar vițeii ținuți în izolare prezintă probleme.
• Mediile necunoscute cresc probabilitatea de izolare.
• Dinamica perturbată a turmei poate agrava comportamentele.
• Există o predispoziție specifică de rasă.
• Temperamentul este influențat de factori genetici.
• Rasele docile au o sociabilitate mai mare, în timp ce rasele agresive pot prezenta izolare.
• Rasele de lapte tind să fie docile, iar rasele de carne, agresive.
• Semnele includ retragerea din turmă, interacțiuni reduse.
• Animalele izolate nu se îngrijesc corespunzător și au o hrănire deficitară.
• Izolarea poate cauza pierderi în greutate și crește susceptibilitatea la boli.
• Diagnosticul se pune prin observarea calitativă a comportamentului social.
• Indicatorii cheie sunt frecvența izolării și dinamica efectivului.
• Izolarea crește nivelul de cortizol din cauza stresului social.
• Bolile respiratorii, șchiopătarea și durerea pot determina izolarea din motive patologice.
• Microclimatul și calitatea furajării trebuie evaluate.
• Este important să se excludă stereotipiile și stresul din conflictele de ierarhie.
• Tratamentul include regruparea animalelor și excluderea indivizilor dominați din grupuri agresive.
• Se pot separa indivizii dominanți pentru scurt timp, apoi se reintroduc monitorizat.
• Se pot folosi medicamente precum fluoxetină, benzodiazepine sau alfa-agoniști, dar doar pe perioade scurte.
• Prevenirea implică introducerea lentă a animalelor noi în efectiv.
• Monitorizarea regulată a interacțiunilor este crucială.

Agresivitatea

• Se întâlnește frecvent în efectivele din sistemele intensive și poate fi îndreptată spre oameni sau animale.
• Se observă mai des în timpul sezonului de reproducere.
• Factorii de stres includ supraaglomerarea, competiția pentru hrană și schimbările de mediu.
• Experiențele sociale sărace cresc agresivitatea.
• Manevrarea umană minimă poate intensifica agresivitatea.
• Taurii mai tineri sunt mai predispuși la agresivitate în timpul sezonului de reproducere.
• Un mediu inadecvat limitează dezvoltarea abilităților sociale.
• Rasele de carne tind să fie mai agresive, iar masculii sunt observați mai frecvent ca având o agresivitate pronunțată.
• Semnele etologice includ lupte frecvente, agresivitate față de manipulatori.
• Vocalizările sunt mai frecvente, și pot exista leziuni vizibile.
• Diagnosticul se bazează pe evaluări comportamentale la nivel de grup.
• Camerele video pot ajuta la analiza comportamentului.
• Se folosesc etograme pentru a identifica tipul de agresivitate.
• Diagnosticul diferențial include agresivitatea indusă de durere, factorii de stres de mediu.
• Conflictele de ierarhie din cauza perturbării dinamicii turmei pot declanșa agresivitatea.
• Tratamentul implică modificarea practicilor de management.
• Se pot administra tratamente hormonale (analogi GnRH) pentru agresivitatea legată de reproducere.
• În cazuri severe, se pot folosi anxiolitice.
• Prevenția imită metodele folosite pentru izolare socială.

Frica Excesivă

• Se întâlnește frecvent la bovinele socializate inadecvat.
• Declanșată de medii stresante precum izolarea, zgomotele puternice sau mișcările bruște.
• Poate fi îndreptată către oameni, alte animale sau chiar sala de muls.
• Manipularea dură crește susceptibilitatea la frică.
• Lipsa expunerii la stimuli poate induce hipersensibilizare.
• Vițeii tineri cu interacțiune umană minimă sau fără companie socială prezintă un risc mai mare.
• Anumite linii genetice pot predispune vitele la niveluri mai ridicate de frică.
• Temperamentul individual poate fi moștenit.
• Semnele etologice includ reacții extreme.
• Se pot observa comportamente de evitare, vocalizări excesive.
• Reticența de a se apropia de oameni sau obiecte necunoscute este un alt semn.
• Diagnosticul implică observarea răspunsurilor comportamentale la stimuli.
• Măsurarea indicatorilor de stres (ritmul cardiac, cortizolul) este utilă.
• Diagnosticul diferențial exclude afecțiunile medicale care determină evitarea (durerea sau leziunile).
• Trebuie diferențiată de stresul social sau agresivitatea turmei.
• Se evaluează dacă reacțiile de frică sunt determinate de temperament sau experiențe negative.
• Tratamentul implică expunerea treptată la stimuli care induc frică, cu întărire pozitivă.
• Fluoxetina sau benzodiazepinele (ex. diazepam) se folosesc pentru anxietate acută.
• Prevenirea implică manipularea timpurie și socializarea în medii cu stres scăzut.
• Monitorizarea regulată este crucială, și se evită manipularea agresivă.

Deprecierea Comportamentului Matern

• Frecventă la femele primipare (care nasc pentru prima dată).
• Poate provoca mortalitatea semnificativă a vițeilor dacă nu este abordată imediat.
• Vacile cu instincte materne slabe sunt mai predispuse să-și neglijeze puii.
• Alimentația inadecvată și mediile stresante în timpul gestației pot agrava problema.
• Problemele medicale anterioare pot contribui la comportamentul matern slab.
• Unele rase au un instinct matern mai bun datorită reproducerii selective.
• Se observă diferențe între vacile de lapte selectate pe criterii comportamentale și fiziologice și rasele neameliorate.
• Semnele etologice includ abandonarea vițeilor.
• Agresivitatea față de viței, lipsa alăptării sau a îngrijirii sunt indicatori.
• Vocalizarea excesivă și lipsa de interes sunt, de asemenea, semne.
• Monitorizarea comportamentului matern se face în timpul și după fătare.
• Se urmăresc tiparele de hrănire și semnele de neglijare sau agresiune față de viței.
• Evaluarea comportamentului general evaluează capacitatea de manifestare a comportamentelor materne.
• Diagnosticul diferențial exclude afecțiunile medicale (mamita, infecții uterine) care pot provoca neglijarea puilor.
• Experiențele traumatice și producția insuficientă de lapte pot fi interpretate greșit ca lipsă de instinct matern.
• Tratamentul implică un mediu calm în timpul fătării.
• Vițelul trebuie plasat lângă mamă în timpul alăptării.
• Separarea, în cazuri severe, este necesară doar până la stabilizarea comportamentului matern.
• Colostrul trebuie administrat întotdeauna înainte de separare.
• Expunerea junincilor la alți viței înainte de fătare este o măsură preventivă.
• Monitorizarea regulată și asigurarea nutriției adecvate sunt esențiale.

Bullying-ul si Stresul Social

• Apare des în efective mari, din cauza hrănirii competitive sau a zonelor de odihnă limitate.
• Formarea ierarhiilor de dominanță poate provoca stres.
• Animalele slabe sau mici sunt adesea ținte ale indivizilor dominanți, rezultând în stres cronic.
• Lipsa socializării adecvate crește riscul de hărțuire.
• Anumite trăsături temperamentale pot predispune animalele fie să agreseze, fie să fie victime.
• Factorii genetici influențează dinamica și interacțiunile din turmă.
• Semnele includ agresiunea repetată către un individ.
• Animalele țintite prezintă comportamente de evitare.
• Indicatorii de stres includ vocalizări crescute, pierdere în greutate, și semne de boală cronică.
• Monitorizarea interacțiunilor din efectiv ajută la diagnostic.
• Observațiile comportamentale și evaluarea stresului sunt importante.
• Diagnosticul diferențial ia în considerare factori precum problemele de sănătate și de mediu.
• Resursele și spațiul adecvat diminuează concurența și agresivitatea.
• Tehnici de întărire pozitivă redirecționează comportamentul agresiv.
• Separarea treptată a indivizilor ajută la modificarea comportamentului.
• Echilibrul în dinamica efectivului este crucial pentru prevenire.
• Monitorizarea și ajustarea grupului asigură un mediu social sănătos.

Comportamentele de Inlocuire si Redirectionate

• Acțiunile anormale ca răspuns la stres sau disconfort sunt comportamente de înlocuire.
• Apare în medii unde animalele nu pot avea comportamente naturale.
• Frecvent în sisteme intensive fără resurse adecvate.
• Supraaglomerarea și bunăstarea precară cresc șansele de comportamente redirecționate.
• Animalele cu stres, lipsă de activitate sau izolare sunt vulnerabile.
• Nu par a fi anumite rase mai predispuse.
• Linsul sau îngrijirea excesivă sunt semne.
• Scuturarea capului, lovirea solului, mestecatul în gol sunt alte semne posibile.
• Observarea în situații stresante este esențială.
• Evaluarea frecvenței și intensității ajută la identificarea factorilor de stres.
• Problemele dentare, discomfortul digestiv, iritațiile pielii pot imita aceste comportamente.
• Lipsa stimulării poate crea variații comportamentale, necesitând evaluare atentă.
• Condițiile neurologice pot cauza mișcări repetitive similare.
• Tratamentul se axează pe îmbogățirea mediului, permițând comportamente naturale.
• Îmbunătățirea furajelor și facilitarea interacțiunilor sociale sunt importante.
• Adăposturile adecvate și dimensiunile potrivite ale efectivelor ajută la prevenire.

Dinamica Anormala a Grupului

• Apare des în grupuri noi sau cu modificări frecvente.
• Instabilitatea crează confuzie, agresivitate și suferință.
• Animalele cu inadaptabilitate socială sau cele introduse recent prezintă risc mai mare.
• Unele rase funcționează mai bine în structuri sociale ierarhice.
• Rasele Holstein, Hereford, Angus, Simmental au coeziune socială bună.
• Brahman, Charolais și Jersey pot prezenta o dinamică anormală.
• Interacțiunile sociale pot fi incoerente.
• Agresivitatea în turmă poate fi crescută.
• Animalele subordonate pot manifesta confuzie și frică.
• Vocalizările anormale, luptele și retragerea pot fi observate.
• Monitorizarea comportamentală evaluează interacțiunile și agresivitatea.
• Observarea atentă dezvăluie modele de instabilitate și factori care contribuie.
• Dinamica anormală poate fi confundată cu probleme de mediu sau durere.
• Competiția limitată exacerbează agresivitatea și stresul.
• Strategiile de tratament se concetrează pe ierarhii stabile și factori de stres.
• Furnizarea de resurse și reducerea concurenței ajută la stabilizare.
• Măsurile preventive prioritizează efectivele stabile și modificări minime ale grupului.
• Evaluările regulate și strategiile proactive mențin armonia grupului.

Patologii Comportamentale Reproductive la Bovine: Anestrul

• Anestrul se referă la absența semnelor de călduri la bovine.
• Apare la juninci și vaci supuse stresului din cauza socializării.
• Hrănirea neadecvată, condițiile meteo extreme sau lipsa expunerii la mascul pot inhiba apariția comportamentului estral.
• Anumiți factori predispun animalele la anestru(vârsta, numărul de fătări etc).
• Animalele cu o condiție fizică precară sau bolnave pot avea manifestări estrale reduse.
• Chisturile luteinice pot duce la anestru.
• Predispoziția genetică influențează expresia comportamentului estral.
• Unele rase prezintă semne de călduri mai pronunțate.
• Factorii ereditari influențează temperamentul și modul în care femelele raspund la indicii sociale.
• Anestrul se caracterizează prin lipsa semnelor de estru(vocalizari intense etc.)
• Monitorizarea comportamentelor specifice perioadei estru indică absența lor.
• Diagnosticul diferențial este necesar pentru problemele reproductive.
• Se recomandă îmbunătățirea nutriției, expunerea la reproducere.
• Un tratament eficient include terapia hormonala care ajută la stimularea activitatii estrale in indivizii afectati.
• Bune practici de management, menținerea scoruri optime ale condiției corporale ,asigura rezultate reproductive imbunătăţite.

Caldurile Silentioase

• Sunt observate la vitele ajunse la pubertate.
• Pot influenta semnificativ vizibilitatea comportamentelor de estru la aceste animale.
• Dificultatea de a detecta caldurile silentioase poate afecta eficienta reproductivă.
• Vacile tinere neexperimentate adesea nu prezintă semne pronunate de estru.
• Stresorii de mediu pot suprima comportamentele vizibile de estru.
• Dinamica socială dintr-un grup poate inhiba exprimarea caldurilor la femelele tinere.
• Se pare ca unele rase sunt predispuse La modificari comportamentale mai subtile in perioada caldurilor .
• Principal indicație a caldurilor silentioase este absența semnelor externe de estru.
• Schimbarile subtile de comportament pot trece nebbservate de catre ingrijirori.
• Atentia cu care monitorizarea ciclului estral sau măsurarea nivelurilor hormonale ajuta diagnosticul.
• Diagnosticul diferențial ar trebui să excluda patologii reproductive, cum ar fi: Ciclu anovulator, care poate apărea fără semne vizibile de estru. Detectare slaba a estrului din cauza lipsei e experienta a ingrijitorilor sau a monitorizarii inadecvate.
• Prezența factorilor de stres care influenteaza performanta reproductiva.
• Se recomanda tratamente hormonale si sisteme eficiente de monitorizare .
• Imbunatatirea strategiilor de monitorizare prin observatii.
• Evaluarea regulata a starii de sanatate poate facilita interventia timpurie si rezultatele reproductive.

Nimfomania

• Comportamentul sexual crescut apare in principal la vacile de lapte cu productie ridicata cu varsta intre 4 si 6 ani. Aceste vaci manifesta tendințe excesive de a monta alte vaci si pot prezenta comportamente similare cu cele ale taurilor.
• Nimfomania este asociata cu prezența de chiști foliculari ceea ce afecteaza eficienta reproductiva si productia de lapte.
• Vacile cu o productie mare de lapte sunt mai predispuse la a dezvolta ninfomania.
• Factorii endocrini pot contribui la aparitia comportamentelor sexual anormale.
• Stresul si conditiile de mediu pot influenta manifestarile comportamentale ale acestor vaci .
• Sunt dovezi ca anumite linii genetice de vaci sunt mai predispuse la comportamente ninfomane.
• Semnele clinicile sunt cel mai pronuntata comportamentul sexual crescut alaturi de incapacitatea de a monta cus uces. vacile afectate pot prezenta o scadere semnificativa a prodeuctiei de lapte. Altfel va semne includ agitatia, vocalizari frecvente si comportamente neobisnuite fata de ceilati membrii.
• Investigare nivelurirlor hormoanele ajuta diagnoscticul alaturii de o examinare atenta a comportamentului .
• Diferenta dintre hipotiroidism sau anomalii cauzate de stres ajută diagonsticurl diferential.
• Recomandările includ administrarea de hormoni sau imbunatreaa managmentului turmei alaturi de stresul.

Libidoul Scazut la Tauri

• Aceasta afectiune este deosebit de comuna la taurii mai in varsta sa u cei cu experinta limitata de reproducere unde performanta reproductiva poate scadea.
• Cauzele comportaentalae ale impotente includ lipsa de experinta la taurii tineri care incearca sa reproduca o vaca agrsivia alatur de stresul unnui mediu nou .
• Expresia libidoului s a fertilitatii poate fi afectata de raportulp dintre sexe.
• Mai multi factori predispupun Taurii la un libido scazut .
• Banii care menținut o condiție caorporaa adecavta pot avea un impuls mai scazut de reproducere dearece perioadele prelungite dintre sezoanele de reproducere pot duce la scderea interesului sexual.
• Atât libidoul cat si capacitarea de împerechere a taurilor sunt influentata e de factorii genetici .
• Taurii gemeni monozigoti prezinta mari siilitudini in ceea ce priveste libidoul si capacitatea de imperechere in ciuda regulilor de gestionare si anutritie felurite . = Exista indicia putrenice confirama calora le a taurilor cu libiodul scazut le este recomanda. Administrarea de cloprostenol cu 30 minute e inainte de monta ;

Homosexualitatea

• Unii taurii sunt dominati la nivel sexual atunc cand sunt observati la monte repetate.
• Se observa cel mai mult comportmentele la tauri i mediul domestic si cel silbatic.
• Exista studii ce sugereaza faptul ca comportmenteel d emonta homocsexulaa apar la apropiximativ 5-10% dintre tauri.
• Aceasta este o tendinta des intalnita in unele raase, marime a trumei in corelatie c ucndotiile de mediu precum structura sociala.
• Unii markeri genetici pot fi asociati cu aceasta tulburara dar sunt necersare mai multe studii pentur a determina genele specifice.
• De obicei se observa acutal sexual in cazurl perechilor d eacelasi sex .