Introducere în Macroeconomie

Introducere în Macroeconomie

• Macroeconomia studiază economiile naționale ca entități proprii.
• Microeconomia studiază comportamentul uman la nivelul firmelor și gospodăriilor.
• Macroeconomia și microeconomia au același obiect de studiu, diferind prin metoda de abordare a problemelor.
• Macroeconomia analizează mecanismul de funcționare a economiei naționale și corelațiile dintre variabilele macroeconomice.
• Macroeconomia este o disciplină sistemică, abordând probleme precum avântul și recesiunea, consumul, investițiile, performanțele economiei, inflația, șomajul, politicile fiscale și monetare, balanța de plăți, datoria publică și echilibrul macroeconomic.

Probleme Macroeconomice

• Asigurarea echilibrului între cererea și oferta globală.
• Ocuparea deplină a resurselor de muncă.
• Asigurarea economiei naționale cu monedă.
• Realizarea funcțiilor multiple bugetare și fiscale.
• Asigurarea echilibrului balanței comerciale și de plăți externe.
• Integrarea problemelor macroeconomice în strategii globale de creștere și dezvoltare.

Rolul Statului în Economie

• Statul intervine în economie din cauza insuficienței inițiativei private în domenii de interes general.
• Statul organizează servicii sociale generale (învățământ, apărare).
• Statul oferă suport și supraveghere economică pentru activitățile tradiționale.
• Intervenția statului este necesară în perioade dificile (războaie, crize) și în contextul modificărilor economice internaționale.
• Statul corectează neajunsurile economiei de piață, exercitând un rol economic prin acțiuni variate și furnizând servicii colective.

Politici Economice

• Politicile structurale: se referă la planificarea macroeconomică, influențând structurile economice pe termen lung.
• Politicile de ajustare: (de gestionare a dezechilibrelor) includ politica monetară și fiscală, care are drept scop macrostabilizarea economică prin intermediul impozitelor și taxelor.
• Politica monetară: vizează macrostabilizarea prin controlul masei monetare folosind instrumente precum taxa scontului și operațiunile open-market.
• Politicile fiscale: urmăresc macrostabilizarea prin impozite și cheltuieli guvernamentale, fiind instrumentalizate prin bugetul public.
• Politicile de environement: administrează relațiile sistemului economic cu mediul exterior (natural, economic, monetar).

Piața Monetară

• Băncile, instituțiile financiare și societățile de asigurări sunt intermediari între agenții economici, gestionând instrumentele monetare.
• Băncile încasează dobândă sau comision pentru servicii active și plătesc dobândă pentru depozite.
• Câștigul brut bancar este diferența dintre dobânzile încasate și cele plătite.
• Cantitățile de monedă solicitate sunt puse în circulație prin emisiune de monedă fiduciară de către banca centrală și prin mecanismul creditului.
• Banca centrală stabilește și coordonează politica monetară și de credit, menținând stabilitatea monedei naționale.
• Banca Națională a României are dreptul exclusiv de emisiune.
• Băncile comerciale sunt întreprinderi lucrative specializate în furnizarea de capital.

Moneda de Cont și Multiplicatorul

• Băncile pot "crea" monedă și potența masa monetară printr-un proces numit "expansiune a depozitelor la vedere" sau "multiplicator al creditului".
• Multiplicatorul ofertei de bani este raportul dintre volumul noilor depozite și noile rezerve. Valoarea acestuia se calculează astfel: Mm = Dv/R sau Mm = 1/r, unde Dv sunt depozitele la vedere, R sunt rezervele obligatorii și r este rata rezervelor.
• Exemplu de calcul: Dacă rezervele obligatorii sunt 25% și se depune 1.000.000, suma totală a depozitelor la vedere ajunge la 4.000.000, calculat ca 1.000.000/0.25

Cererea și Oferta de Monedă, Echilibrul Pieței Monetare

• În 1911, Fisher a enunțat ecuația schimburilor: MV = PT, unde M = masa monetară, V = viteza de rotație a banilor, P = prețul, T = volumul tranzacțiilor.
• Piața monetară este locul de întâlnire dintre cererea și oferta de monedă, ajustate la rata dobânzii.
• Echilibrul pieței monetare se atinge când oferta de monedă (Om) este egală cu cererea de monedă (L), ambele egale cu cantitatea masei monetare de echilibru.
• Condițiile de echilibru pe piața monetară se schimbă continuu, ducând la dezechilibru și apoi la un nou echilibru, printr-un mecanism concurențial.
• Creșterea ofertei de monedă duce la diminuarea ratei dobânzii și sporirea masei monetare tranzacționate.

Piața Capitalului

• Piața de capital este specializată în tranzacții cu active financiare pe termen mediu și lung.
• Cererea de capital este exprimată prin emisiunea de titluri de către solicitanți (persoane juridice, publice sau private).
• Instrumentele financiare tranzacționate includ acțiuni, obligațiuni și titluri de stat.
• Administrarea pieței este realizată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM).
• Principalele funcții ale pieței de capitalinclud creșterea ofertei de capital, creșterea economiilor, valorificarea valorilor mobiliare și crearea de condiții pentru investiții alternative.
• Elementele pieței de capital sunt obiectul (valorile mobiliare), operatorii (intermediarii), specialiștii și operațiunile.

Titluri Financiare, Acţiuni, Obligaţiuni

• Titlurile de capital permit transformarea valorilor imobiliare în valori mobiliare. Se referă la pământ, clădiri, echipamente, acţiuni etc
• Titlurile reprezintă modul de existență a activelornebancare.
• Valoarea intrinsecă a titlurilor se determină prin rezultatele plasamentului.
• Valoarea de piață se formează în raport cu cererea și oferta.

Produsele Bursiere și Clasificarea Acțiunilor

• Produsele bursiere sunt totalitatea titlurilor ce tranzacţionează pe piaţa de capital.
• Produsele bursiere pot fi primare, secundare şi derivate
• Titlurile primare sunt emise mobilizarea capitalului propriu sau pentru atragerea capitalului împrumutat,
• Rolul lor este asigurarea mobilizării capitalului pe termen lung dar şi acordarea de drepturi asupra veniturilor băneşti ale emitentului.
• Acţiunea se referă la modul de implicare asupra proprietăţii şi gradul de flexibilitate a venitului.

Piața Primară vs. Piața Secundară

• Piața primară: Sunt emise și plasate titlurile financiare pe termen lung la valoarea nominală. Sunt generate noi fonduri.
• Piața secundară: Se tranzacționează titluri de valoare emise anterior, oferind lichiditate și permițând investitorilor să își ajusteze portofoliile. Nu sunt generate noi fonduri.

Piaţa Muncii

• Piaţa muncii este esenţială pentru orice activitate, facilitând alocarea resurselor de muncă după criterii de eficienţă.
• Aceasta se formează prin intermediul negocierilor şi al raportului cerere-ofertă.
• Sunt luate decizii privitoare la angajarea salarială.

Caracteristicile Pieței Muncii

- Piaţa muncii este mai complexă, mai organizată şi mai reglementată.

• Este influenţată de negocieri între sindicate şi patronate.
• Este contractuală, având condiţii detaliate specificate în contractele colective de muncă.
• Este rigidă datorită aspectelor non-economice ale ofertei de muncă, - Piaţa muncii nu este perfectă. - Funcţiile specifice includ alocarea resurselor, furnizarea informaţiilor şi stimularea mobilităţii.

Cererea și Oferta Forţei de Muncă.

Oferta de muncă este formată din munca depusă de membrii societăţii contra salarizare (fără femeile casnice, studenţi şi militari).

• Se exprimă prin numărul celor apţi disponibili, excluzând categoriile nesalariale.
• Ofertă inelastică, influenţată de factori economici şi teritoriali.
• Patronul urmărească maximizarea profitului prin resurse. - Factorii esenţiali devin marimea salariului real, utilităţile şi nevoile angajaților.

Cererea de muncă reprezintă necesitatea de muncă salariată, exprimată prin locuri de muncă.
Dintre factorii determinanţi ai deciziilor fac parte costurile sau maximizarea profitului.