HHV 1 și 2 (HSV)

Caracteristici generale ale herpesvirusurilor

• Sunt virusuri ubiquitare.
• Au ADN dublu catenar și structură icosaedrică.
• Prezintă tropism față de celulele mucoepiteliale și/sau față de limfocite.
• După infecția primară, rămân în stare latentă în organism pe toată durata vieții, putând cauza infecții recurente.
• În general, cauzează infecții benigne, dar pot determina și infecții grave, în special la imunodeficienți și nou-născuți.

HHV 1,2 (HSV - Herpes Simplex Virus)

• Boala este herpesul oral sau genital, keratita herpetică, encefalita sau meningita herpetică, și herpesul generalizat.

Herpes oral

• Este cauzat de HHV1 sau 2. La copii, este aproape exclusiv cauzat de HHV1, iar la adolescenți și adulți tineri poate fi implicat și HHV2.
• Primoinfecția se manifestă ca gingivostomatită/faringită herpetică, care poate fi asimptomatică.
• Virusul rămâne integrat în genom, în stare latentă, în neuronii din ganglionul trigeminal.
• Recurențele se manifestă ca herpes labialis, cu leziuni veziculare pe fond eritematos la nivelul buzelor.

Herpes genital

• Cel mai frecvent, este cauzat de HHV2.
• Primoinfecția este adesea asimptomatică, dar dacă este simptomatică, apar leziuni veziculare dureroase pe mucoasa genitală.
• Virusul rămâne integrat în genom, în stare latentă, în neuronii din ganglionii sacrali.
• Recurențele au simptomatologie atenuată și pot prezenta eliminare asimptomatică a virusului.

Alte manifestări

• Keratita herpetică afectează un singur ochi, iar recurențele pot leza corneea, ducând la pierderea vederii.
• Encefalita herpetică este cauzată de HHV1, iar meningita herpetică de HHV2.
• Herpesul generalizat apare la imunodeficienți și nou-născuți.

Produse patologice

• Lichid vezicular, raclaj, LCR și sânge.

Examen direct

• Se caută incluzii nucleare înconjurate de halou clar (Giemsa) și balonarea/fuziunea celulelor.
• Se pot identifica antigenele virale prin RIF și IPO.
• Se pot evidenția virusurile prin ME și IME.
• Se pot evidenția acizii nucleici prin hibridizare și PCR.

Izolare și identificare

• Linii celulare: Efect citopatogen (rotunjirea celulelor, apariția de sinciții, desprinderea celulelor de pe peretele recipientului) și apariția de incluzii nucleare.
• OGE: Inoculare pe membrana corioalantoidiană (zone albicioase pe traiectul vaselor,elemente perlate, opacefieri ale membranei cu necroză centrală).
• Se pot inocula intracornean sau intracerebral iepuri, sau intraperitoneal și intracerebral șoareci nou-născuți.

Diagnostic indirect

• Nu este decisiv, deoarece 98-99% din populație are anticorpi anti-virus herpetic.
• Se poate detecta seroconversia prin metode clasice (RFC, hemaglutinare pasivă) sau moderne (detectarea IgM, IgG prin ELISA).
• Se efectuează triajul femeilor gravide cu detectarea anticorpilor anti-HHV2.

HHV-3 (VZV – Herpes Zoster Virus)

• Cauzează varicela la primoinfecție și zona zoster la recurență.
• Virusul rămâne în stare latentă în neuroni.

Produse patologice

• Lichid vezicular, raclat celular, sânge.

Examen direct

• Evidențierea acizilor nucleici prin hibridizare și PCR, și a antigenelor virale prin RIF.

Izolare și identificare

• Se realizează pe culturi de fibroblasti, unde se observă efect citopatogen (rotunjirea celulelor), confirmarea făcându-se prin RIF.

Diagnostic indirect

• Se practică în forme atipice de boală (detectarea seroconversiei) și pentru testarea receptivității la varicelă, prin latexaglutinare și ELISA.

HHV-4 (EBV – Epstein-Barr Virus)

• Produce mononucleoza infecțioasă, limfom Burkitt, și carcinom nazofaringian.

Produse patologice

• Sânge.

Examen direct

• Frotiu periferic: Celule mononucleare atipice.
• Evidențierea ADN-ului viral.

Izolare și identificare

• Culturile de limfocite pot suferi o transformare malignă.

Diagnostic indirect

• Se detectează anticorpii heterofili, testul Paul Bunnell (limfocitele B activate produc anticorpi heterofili de clasa IgM care recunosc antigenele Paul Bunnell de pe suprafața eritrocitelor de cal, ovine și bovine și cauzează hemaglutinare).
• Se detectează anticorpii specifici IgM față de antigenul de capsidă (VCA), absența anticorpilor față de antigenul nuclear al virusului (EBNA) indicând o infecție acută.

HHV-5 (CMV – Citomegalovirus)

• Produce sindromul mononucleozei infecțioase, infecții congenitale (malformații, moarte) și infecții generalizate (icter, hepato-splenomegalie, encefalită).

Produse patologice

• Sânge, urină, spălătură nazo-faringiană, biopsie și lichid amniotic.

Examen direct

• Preparate histologice cu celule caracteristice în "ochi de bufniță" (incluzii intranucleare).

Izolare și identificare

• Culturile de fibroblasti prezintă efect citopatogen în focare (apar 1 sau 2 incluzii nucleare înconjurate de 1 halou clar - "ochi de bufniță”).

Diagnostic indirect

• Detectarea seroconversiei, dar rezultatele sunt dificil de interpretat.
• Metode: latexaglutinare, ELISA.

Virusul papiloma uman

• Este un grup de ADN virusuri care infectează pielea și mucoasele omului și a unor animale. Au fost identificate peste 100 de tipuri de HPV până în prezent. Unele determină apariția condiloamelor, iar altele leziuni subclinice cu evoluție precanceroasă. Se transmit prin contact direct.

Leziunile cu localizare tegumentară

• Condiloamele comune sunt cauzate de HPV 1 și 2, mai frecvente la copii și tineri, localizate frecvent pe mâini și picioare, cu aspect conopidiform. HPV cutanate nu cauzează leziuni genitale cu transformare malignă.
• Condiloamele plantare sunt localizate pe tălpi și se dezvoltă în profunzime, cauzând durere.
• Condiloamele sub/periunghiale sunt localizate în jurul unghiilor sau pe cuticule, iar tratamentul este dificil.
• Condiloamele plate sunt localizate frecvent pe brațe, față, frunte, mai frecvente la copii și tineri, și la persoane cu imunitate normală nu se asociază cu evoluție malignă.

Leziunile cu localizare ano-genitală

• Condiloamele ano-genitale (negi genitali/venerieni, condylomata acuminata) sunt cauzate în 90% din cazuri de tipurile 6 și 11 de HPV. Majoritatea persoanelor limitează rapid infecția fără apariția leziunilor, dar pot transmite virusul.

Papilomatoza respiratorie

• Este o afecțiune rară, cauzată de HPV tip 6 și 11.
• Condiloamele se formează pe laringe sau în alte zone ale tractului respirator și evoluția malignă este rară.

Displazia (precancer) și cancerul de col uterin

• Sunt cel mai frecvent asociate cu HPV 16 și 18 (HPV cu risc oncogen crescut).
• Se dezvoltă prin schimbări progresive survenite în celulele infectate.

Produs patologic

• Biopsii, lavaj cervicovaginal, raclaj mucosal și sânge pentru diagnostic serologic.

Metode de diagnostic

• Diagnostic morfologic (diagnostic indirect al infecțiilor subclinice, simptomatice, sau colposcopie) cu examen citologic (frotiul Papanicolau) și histologic (prezența koilocitelor).
• Detectarea ADN-ului viral prin metode de hibridizare (Southern Blot, FISH, Dot Blot, etc.) care identifică grupurile de virus papiloma uman asociate cu risc crescut, mediu sau scăzut la malignizare, sau prin PCR pentru identificarea tipului de HPV.
• Detectarea proteinelor virale prin metode imunocitochimice.