Generațiile dentare și formulele dentare

Study Notes

Omul are 2 generații dentare: temporari (de lapte) în copilărie și definitivi (permanenți).
Difiodontia se referă la prezenta a două generații dentare în cadrul aceleași specii.
Heterodontia indică faptul că dintii din cele două generații au forme diferite.

Formula dentară definitivă conține 32 de entități: 16 maxilar și 16 mandibular.
Pe hemiarcada dentară definitivă se identifică 8 entități morfologice:
- Incisiv central
- Incisiv lateral
- Canin
- Premolar 1
- Premolar 2
- Molar 1
- Molar 2
- Molar 3
Premolarii apar doar în dentitia definitivă, distingându-se astfel de dentitia temporară.

Coroana anatomica reprezintă porțiunea dintelui acoperită de smalt și este variabilă.
Coroana clinică este porțiunea vizibilă în cavitatea bucală, putând fi mai mică, egală sau mai mare decât coroana anatomica.
Rădăcina anatomica se referă la partea acoperită de cement, iar rădăcina clinică este porțiunea care fixează dintele în osul alveolar.

Cervixul este zona care separă coroana de rădăcină, marcând jonctiunea smalt-cement.
Cele două arcade dentare sunt separate de un plan orizontal numit plan de ocluzie, iar fiecare arcadă este împărțită de un plan sagital.
Acest plan sagital conține linia mediană, perpendicular pe planul de ocluzie, rezultând în 4 hemiarcade.

Incisivul central superior are 4 fețe laterale:
- Fata mezială: aproape de planul medio-sagital.
- Fata distala: mai departe de planul medio-sagital.
- Fata vestibulară: orientată către vestibulul bucal.
- Fata palatinală: orientată spre bolta palatină (orala).
Fețele mezială și distala se denumesc fațete proximale (aproximative).
Suprafața care se îndreaptă către vestibulul bucal este fata vestibulară (labială), iar cea care se îndreaptă către bolta palatină este fata orala (palatină).
La mandibulă, fața linguală este termenul folosit pentru suprafața care se îndreaptă spre limbă.