Generalități despre Oase și Funcțiile Lor

Cartilajul de creştere se găsește la unirea diafizei cu epifiza la oasele tinere și este responsabil pentru creșterea în lungime a oaselor.

Țesutul spongios este format din lamele osoase orientate în diferite sensuri numite trabecule. Acestea se întretaie și delimitează spații numite areole, pline cu măduvă roșie, cu rol hematopoietic.

Măduva roșie are rol hematopoietic, fiind prezentă la adult în ţesutul spongios din interiorul oaselor scurte, late și în interiorul epifizelor oaselor lungi.

Măduva galbenă este prezentă la adult în canalul medular din diafizele oaselor lungi, bogată în ţesut adipos (rol de rezervă).

Oasele late au la interior ţesut spongios, numit diploe, iar la exterior ţesut compact.

Coloana vertebrală este formată prin suprapunerea a 33-34 vertebre ce sunt situate în porţiunea posterioară a gâtului (7 vertebre), toracelui (12 vertebre), regiunii lombare (5 vertebre) și a pelvisului (5 vertebre sacrate şi 4-5 coccigiene).

Atlasul (C1) nu prezintă corp vertebral și este formată din două mase laterale unite prin două arcuri, unul anterior și altul posterior.

Axisul (C2) prezintă pe fața superioară a corpului vertebrei o proeminență verticală numită dintele axisului.

Partea din spate a corpului vertebrelor care se articulează cu alte vertebre.

Porțiunea îngustă dintre capul vertebrei și procesul transvers.

Partea principală a coastei cu o formă curbată. Are o parte laterală convexă și o parte medială concavă.

Șanțul de pe marginea inferioară a coastei, unde se află mănunchiul de vase de sânge și nervi intercostali.

Primul set de 7 coaste care se fixează direct la stern.

Coastele 8, 9 și 10 care se fixează la stern prin intermediul cartilajului coastei 7.

Ultimele două coaste care nu se fixează la stern.

Oasele care formează centura scapulară, care leagă brațul de trunchi.

Zona posterioară a osului iliac, situată între linia gluteală posterioară şi linia gluteală anterioară, este locul de origine al muşchiului gluteu mijlociu.

Zona anterioară a osului iliac, situată între linia gluteală anterioară şi linia gluteală inferioară, este locul de origine al muşchiului gluteu mic.

Zona inferioară a osului iliac, situată inferior de linia gluteală inferioară, este locul de origine al muşchiului drept femural.

Cavitatea acetabulară este o cavitate profundă situată pe osul coxal. Suprafața articulară a acetabulului primește capul femurului. O parte din cavitatea acetabulară este ocupată de ligamentul capului femural.

Sprânceana acetabulară este marginea cavității acetabulară. Este întreruptă inferior de incizura acetabulară.

Gaura obturată este o gaură mare în osul coxal, mărginită de o creastă osoasă. Partea superioară a gaurii este oprită de un șanț numit șanțul obturator.

Ramura ischiopubiană, o parte a osului coxal, se află între tuberozitatea ischiadică și unghiul pubelui.

Linia arcuată este o linie oblică care se întinde de sus în jos și din spate înainte pe fața medială a osului coxal. Împarte fața medială în două porțiuni: fosa iliacă (superior) și suprafața sacropelvină (inferior).

Oasele bazinului servesc la protecția organelor pelvine, transmiterea greutății corpului la membrele inferioare și joacă un rol esențial în locomoție.

Femurul este un os lung, pereche, care formează scheletul coapsei.

Extremitatea superioară a femurului este caracterizată printr-o formă cotita și găzduiește capul sferic, care se articulează cu osul coxal.

Linia aspră este o margine proeminentă situată pe fețele posterioară și laterală a femurului, unde se inseră mușchii coapsei.

Trohanterul mare este un punct proeminent aflat superior și lateral de femur, ușor de palpat. Aici se inseră mușchii pelvitrohanterieni.

Trohanterul mic se află inferior și medial de trohanterul mare. Are rol în inserția mușchiului iliopsoas.

Linia intertrohanterică se află anterior, iar cresta intertrohanterică se află posterior, conectând trohanterul mare de trohanterul mic.

Fosa trohanterică este o depresiune situată pe fața medială a trohanterului mare, unde se inseră mușchiul obturator extern.

Stratul fibros al capsulei articulare, situat la exterior, are o formă de manșon ce se inseră în cele două extremități ale sale la periferia cartilajelor articulare și continuă cu periostul oaselor.

Membrana sinovială este stratul profund al capsulei articulare, o foiță lucioasă, subțire ce aderă la suprafața capsulei și acoperă formațiuni intracapsulare precum tendoane, discuri intraarticulare și ligamente. Lichidul sinovial are rol de nutriție, lubrefiere și curățare.

Cavitatea articulară este un spațiu virtual situat între capetele osoase care se articulează și capsula articulară. Conține o cantitate mică de lichid sinovial.

Ligamentele articulare sunt formațiuni fibroase care se inseră pe cele două oase ale unei articulații, contribuind la menținerea în contact a suprafețelor articulare. Distingem ligamente intracapsulare (în interiorul capsulei) și ligamente extracapsulare (în exteriorul capsulei).

Labrul articular (cadrul articular) este o formațiune ce mărește cavitatea articulară, realizând o mai bună concordanță între o suprafață sferică a capului articular și o cavitate articulară mai puțin adâncă. Se găsește în articulații sinoviale, ca de exemplu articulația scapulohumerală și articulația coxofemurală.

Fibrocartilajele intraarticulare, precum discurile și meniscurile, apar în articulații atunci când există nepotriviri între suprafețele articulare, ajutând la potrivirea lor. Exemple: meniscul din articulația genunchiului sau discul articular din articulația temporomandibulară.

Funcția principală a articulațiilor este de a permite mișcarea oaselor care intră în alcătuirea lor.

Biomecanica articulară se referă la studiul mișcărilor în articulații și la mecanismele prin care acestea se realizează.

Oasele piciorului uman sunt aranjate în trei grupe: tars, metatars și falange. Tarsul este format din 7 oase: talus, calcaneu, navicular, cuboid și trei cuneiforme.

Talusul este situat superior de calcaneu și este format din cap, col și corp. Este important pentru mișcarea flexiei dorsale (ridicarea piciorului în sus).

Calcaneul este cel mai voluminoas os din picior, situat sub talus. Sprijină greutatea corpului în mers.

Osul navicular se află în partea medială a piciorului, se articulează cu talusul și cu cele trei cuneiforme. Este important pentru susținerea arcului medial al piciorului.

Cele trei oase cuneiforme se află între navicular și metatarsienele I, II și III. Oferă stabilitate și flexibilitate piciorului.

Cinci oase lungi numite metatarsiene se află în partea mijlocie a piciorului, conectând oasele tarsului cu falangele. Permit flexia și extensia degetelor.

Falangele sunt oase mici care formează degetele piciorului. Fiecare deget are trei falange (proximală, medie și distală), cu excepția halucele, care are doar două.

Articulațiile sunt structuri care leagă oasele și permit mișcarea. Există trei tipuri majore: sinartroze (fixe - țesut fibros), diartroze (mobile - sinoviale) și amfiartroze (semi-mobile - cartilaginoase).