Fiziologie: Homeostazie și Sisteme de Feedback

Proces fiziologic de autoreglare prin care organismul menține stabilitatea mediului intern, adaptându-se la schimbările externe.

Mecanism care contracarează o schimbare a mediului intern, oprind sau diminuând o acțiune.

Mediul din interiorul organismului, menținut în limite stricte.

Structură care monitorizează și controlează modificările mediului intern, prin acțiuni ulterioare.

Mărime care variază în limite fiziologice, menținând homeostazia.

Temperatura din interiorul corpului, care variază în limite fiziologice.

Studiul mecanismelor chimice și fizice din organism, și interacțiunile lor.

Schimbările parametrilor a unei valori intr-o gamă de valori specifice.

Un mecanism care amplifică o schimbare în același sens în care se produce perturbarea.

Un centru care coordonează și controlează răspunsurile la stimuli.

Un mecanism care anticipeză o modificare a mediului intern.

Componentă care detectează modificările din mediu (temperatură).

Organ sau țesut care execută răspunsul la stimul.

Exemplu de feedback negativ care menține temperatura constantă.

Mișcarea moleculelor prin membrana celulară fără consum de energie, de la o zonă cu concentrație mare la una cu concentrație mică.

Tip de transport pasiv în care moleculele trec prin membrana celulară fără ajutorul proteinelor transportatoare.

Tip de transport pasiv în care moleculele folosesc proteine transportatoare pentru a traversa membrana celulară.

Mișcarea moleculelor prin membrana celulară cu consum de energie, împotriva gradientului de concentrație.

Proteine transportatoare care folosesc energia pentru a muta ionii împotriva gradientului de concentrație.

O pompă ionică importantă care scoate 3 ioni de sodiu și introduce 2 ioni de potasiu în celulă, folosind ATP.

Principala sursă de energie pentru multe procese celulare, inclusiv transportul activ.

Diferența de concentrație a unei substanțe între două zone.

Partea centrală a celulei, care controlează și reglează activitatea ei, stochează materialul genetic (ADN).

Organite celulare cu rol în producerea energiei celulare, prin procesul de respirație celulară.

Rețea de membrane din interiorul celulei, cu rol în sinteza lipidelor și stocarea unor molecule, cum ar fi ionii de calciu.

Rețea de membrane din interiorul celulei, cu rol în sinteza proteinelor, realizată de ribozomi.

Organit celular cu rol în modificarea și 'ambalarea' proteinelor sintetizate de celulă.

Învelișul extern al celulei, alcătuit din fosfolipide dispuse într-un strat dublu (bistrat lipidic).

Un element esențial pentru celula animală, are rol în stabilizarea fluidității membranei celulare, influențează permeabilitatea și protejează peretele celular de îngheț.

Peretele celular este o structură rigidă, întâlnită la plante și bacterii, în timp ce membrana celulară este flexibilă și se găsește la toate celulele.

Un tip de transport transmembranar care utilizează energia generată de transportul activ primar pentru a transporta alte molecule. Aceasta implică proteine co-transportatoare.

Un proces fiziologic care implică înglobarea substanțelor din exteriorul celulei într-o veziculă delimitată de membrana celulară.

Un tip de endocitoză care implică înglobarea unor particule de dimensiuni mari, cum ar fi microorganisme, resturi celulare sau chiar celule întregi.

Un tip de endocitoză care implică înglobarea lichidelor și a moleculelor mici într-o veziculă.

Un tip de endocitoză care implică înglobarea unei substanțe specifice prin recunoașterea de către receptori de pe membrana celulară.

Un proces fiziologic care implică expulzarea substanțelor din interiorul celulei către exterior, prin fuziunea unei vezicule cu membrana celulară.

Proteine de membrană care transportă simultan două sau mai multe substanțe prin membrana celulară.

Mesaje chimice care permit comunicarea între celule, stimulând diverse funcții.

Structuri specifice, aflate la suprafața sau în interiorul celulei, care primesc și interpretează mesajele chimice.

Tip de comunicare celulară în care o celulă eliberează liganzi și îi receptează ea însăși, declanșând un răspuns intern.

Tip de comunicare celulară în care o celulă eliberează liganzi care sunt receptați de celulele din vecinătate, stimulând un răspuns local.

Tip de comunicare celulară în care o celulă eliberează liganzi care se răspândesc prin sânge și ajung la celule aflate la distanțe mari.

Tip de comunicare celulară în care două celule adiacente comunică prin intermediul unor conexiuni strânse, denumite joncțiuni gap.

Conexiuni strânse între celule, formând canale prin care pot trece molecule de dimensiuni mici, facilitând comunicarea rapidă.

Schimbul de informații între celule, care poate influența diverse procese din organism, de la creștere și funcție celulară, până la răspunsul imun.