Finanțe Corporative - Avansuri și Capital Social

Avansurile acordate angajaților sunt sume de bani primite anticipat din salariu, înainte ca aceștia sa presteze munca pentru care le sunt cuvenite.

Imobilizările financiare includ investiții pe termen lung în alte companii, cum ar fi achiziționarea de acțiuni sau acordarea de împrumuturi.

Capitalul social este suma totală a banilor sau a bunurilor aduse de acționari sau asociați pentru a crea sau a extinde o companie.

Atunci când acționarii depun efectiv aportul subscris, se înregistrează o creștere a capitalului social vărsat. Capitalul nevărsat scade, iar structura pasivului se modifică.

Documentele contabile sunt documente care înregistrează operațiunile financiare ale unei companii. Există mai multe tipuri de documente: justificative (facturi, chitanțe), registre contabile (de inventar, jurnal) și rapoarte.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri de valoare scăzută și durată mică de utilizare, care sunt consumate rapid în procesul de producție.

Soldul inițial al contului 303 la începutul perioadei de gestiune era de 400 lei.

Bunurile care nu îndeplinesc condițiile legale privind valoarea și durata pentru a fi considerate imobilizări corporale sunt incluse în materialele de natura obiectelor de inventar.

Conturile care reflectă bunurile şi drepturile deţinute de o întreprindere (active) se debitează (se adaugă soldul) atunci când valoarea bunurilor sau a drepturilor creşte.

Înregistrarea simultană a unei operaţii economice în sistemul contabil prin înregistrarea debitului unui cont şi creditului altui cont, pentru a menţine echilibrul ecuaţiei contabile: Active = Pasive + Capital.

Analiza unei operaţii economice presupune identificarea tipului de tranzacţie, modificările pe care le aduce bilanţului, identificarea conturilor implicate, aplicarea regulilor de funcţionare ale conturilor şi stabilirea formulei contabile.

Dubla înregistrare care reflectă creşterea valorii de activă şi pasivă se realizează prin aplicarea regulii a doua a operaţiilor contabile (creştere prin debitare) pentru activ şi a regulii a treia (creştere prin credit) pentru pasiv.

O formulă contabilă de stornare în negru anulează o formulă contabilă greşită prin inversarea ei.

Dezvoltarea în analitic a unui cont sintetic este specifică fiecărei întreprinderi, în funcţie de nevoia de informaţii a factorilor de decizie.

Impozitele plătite de o întreprindere reprezintă plăţi forfetare, adică fixe, către stat, pentru anumite activități care sunt specifice întreprinderilor.

Împrumuturile acordate pe termen lung unor terţi, care rezultă din contracte de împrumut, se clasifică ca imobilizări financiare de natura creanţelor imobilizate.

Bilanţul contabil este un raport financiar care prezintă situaţia financiară a unei entităţi la o anumită dată. Acesta arată activele (ceea ce deţine entitatea), pasivele (ceea ce datorează entitatea) şi capitalul propriu (diferenţa dintre active şi pasive).

Creanţele sunt sume de bani pe care o entitate le aşteaptă să le primească de la alţi debitori. Exemple de creanţe: creanţe comerciale, creanţe faţă de salariaţi.

Verificarea documentelor se poate face din perspectiva formei (de exemplu, dacă documentul este complet, dacă are toate semnăturile necesare) şi a fondului (adică, dacă informaţiile din document sunt corecte).

Un credit bancar pe termen scurt se înregistrează ca o creştere a disponibilităţilor (active) şi o creştere a datoriilor (pasive). Aceasta implică o modificare a bilanţului de tipul A+ X = P + X.

Încasarea unei creanţe determină o scădere a creanţelor şi o creştere a disponibilităţilor. Acesta este un exemplu de modificare de structură în active, deoarece activele se modifică, dar valoarea totală a activelor rămâne aceeaşi.

Debitul şi creditul sunt două părţi ale unui cont. Debitul se foloseşte pentru a înregistra creşterile de active sau scăderile de pasive, iar creditul se foloseşte pentru a înregistra scăderile de active sau creşterile de pasive.

Creditul contului se foloseşte pentru a înregistra existentul aferent elementelor de pasiv (ceea ce datorează entitatea).

O explicație care descrie detaliat operația înregistrată în conturi, oferind informații relevante despre natura și cauzele ei.

O explicație concisă, dar relevantă, referitoare la operația înregistrată, subliniind aspectele esențiale.

Tipul standard de explicație pentru operațiile contabile, bazat pe regulile specifice ale contabilității.

Procesul de recreere a documentelor contabile pierdute, sustrase sau distruse, pentru a reconstrui fluxul de tranzacții.

Elementul din pasivul bilantului care reflectă sumele puse la dispoziția unei companii de către asociați/acționari.

Înregistrarea creşterilor de pasive sau scăderilor de active.

Împrumuturi obținute de o companie prin emisiunea de titluri de credit (obligațiuni), pentru a strânge fonduri.

În partea dreaptă a unei formule contabile se înscriu conturi care reflectă creșteri ale elementelor de pasiv.

Conturile analitice se caracterizează prin faptul că se utilizează etalonul valoric sau atât cel valoric, cât și cel natural pentru înregistrări.

Rulajul debitor al contului sintetic este egal cu suma rulajelor debitoare ale conturilor sale analitice.

Conturile de procese economice se grupează în două clase: conturi de cheltuieli și conturi de venituri.

Avansurile de trezorerie sunt disponibilul acordat în numerar administratorilor sau unor angajați pentru rezolvarea problemelor entității.

În debitul conturilor se înregistrează creşteri de active şi scăderi de pasive.

Imobilizările corporale se caracterizează prin valori mari, utilizare limitată la câteva circuite economice și utilizare pe o perioadă mai mare de un an.

Rulajele creditoare ale conturilor de pasiv sunt formate din totalul sumelor creditoare diminuate cu soldul iniţial creditor.

Contul 302 "Materiale consumabile" are un sold inițial de 400 lei. Se adaugă 3 achiziții de materiale (300 lei + 600 lei + 900 lei) și se scad 2 lansări în consum (400 lei + 500 lei).

Prima regulă de funcţionare a conturilor de pasiv prevede că ele încep să funcţioneze prin creditare.

Funcţia contabilă a conturilor este determinată de conţinutul economic aferent, bazându-se pe o metodologie specifică.

Dubla înregistrare bazată pe modificarea bilanţieră de volum în sensul scăderii simbolizată prin ecuaţia A – x = P – x, presupune debitarea unui cont de pasiv și creditarea unuia sau mai multor conturi de activ.

Corespondenţa conturilor se referă la relaţia reciprocă între debitul unui cont şi creditul altui cont în vederea înregistrării operaţiilor economice.

În cazul formulei contabile simple, suma aferentă contului debitor este egală cu cea aferentă contului creditor.

Formulele contabile de stornare în roşu presupune repetarea formulei contabile greşite, însă cu sumele înscrise în roşu.

Dintre elementele componente ale contului fac parte: rulajul, rulajul în roșu, explicația operației, modificarea bilanțieră.