Examinarea Plămânilor - Întrebări Esențiale

Aerul condiționat poate fi un mediu propice pentru creșterea microbilor, care pot cauza infecții respiratorii, inclusiv pneumonii severe. Un exemplu celebru este pneumonia "veteranilor", cauzată de bacteria Legionella pneumophila.

Călătoriile frecvente cu avionul accelerează răspândirea infecțiilor respiratorii și apariția unor noi tulpini virale, pentru care nu există imunitate sau vaccinuri. De aceea este important să cunoaștem istoricul călătoriilor pacienților cu infecții respiratorii.

Fumatul este un factor de risc major pentru cancerul pulmonar, bronșita cronică, BPOC și emfizemul pulmonar, crescând riscul de cancer pulmonar de până la 10 ori.

Consumul excesiv de alcool, în special spirtoase, poate provoca iritații ale mucoasei orofaringiene și pneumopatii de aspirație, adică pătrunderea alimentelor în plămâni.

Consumul de droguri administrate intravenos, cum ar fi cocaina, poate determina atrofia mucoasei nazale și apariția tulburărilor de miros, anosmie sau ozenă. De asemenea, consumatorii de droguri injectabile sunt predispuși la infecții cu HIV, care se pot manifesta prin pneumonii grave, rezistente la tratament.

O alimentație echilibrată este esențială pentru menținerea unui sistem imunitar puternic și pentru combaterea infecțiilor respiratorii. Malnutriția și hipoproteinemiile (deficit de proteine) pot favoriza apariția infecțiilor respiratorii, inclusiv tuberculoza.

Consumul anumitor alimente alergene poate provoca reacții alergice la persoanele cu teren atopic, manifestate prin edem glotic (umflarea gâtului), crize de astm bronsic sau tuse iritativă.

Ingestia rapidă a alimentelor concentrate (dulciuri) poate provoca spasm glotic (contracție a gâtului), iar alimentele mestecate necorespunzător pot ajunge în trahee și bloca respirația. Manevra Heimlich poate salva viața în astfel de situații.

Cantitatea de spută eliminată, putând fi mică (sub 100 ml), moderată (intre 100 ml și 500 ml) sau abundentă (peste 500 ml). Vomica este eliminarea bruscă a unei cantități mari de puroi, cu sau fără sânge, din plămâni.

Tipul de spută eliminată, descriind consistența și culoarea. Poate fi seroasă (clară sau tulbure), mucoasă (albă sau gri), seromucoasă (amestec din cele două), purulentă (galben sau verzui) sau mucopurulentă (amestec de mucus și puroi).

Tipul de spută caracterizat prin prezența sângelui. Poate fi sânge în cantitate mică (striuri), pete sau chiar rubiginoasă sau gelatinoasă.

Eliminarea de sânge prin expectorație din căile respiratorii, incluzând laringele, traheea, bronhiile și plămânii.

Expectorație cu un volum de până la 100 ml.

Expectorație cu un volum mai mare de 500 ml, tipică pentru afecțiuni pulmonare severe.

Eliminarea bruscă, prin expectorație, a unei cantități mari de puroi cu sau fără sânge, din plămâni.

Tipul de spută care este specific pentru infecții pulmonare, cu consistență vâscoasă și culoare galben sau verzui.

Durerea retrosternală este durerea resimțită în spatele sternului, adică osul pieptului. Această durere poate fi cauzată de probleme respiratorii, cum ar fi bronșita, sau probleme cardiace, cum ar fi angina pectorală.

Durerea parietală toracică este durerea care apare în peretele toracic, adică în pielea, mușchii și oasele de la suprafață. Această durere poate fi cauzată de traumatisme, infecții sau inflamații.

Jungiul toracic este o durere bruscă, foarte intensă și de obicei unilaterală, care apare în piept, având caracter de împunsătură. De obicei este cauzată de probleme pulmonare sau pleurale.

Cauzele pleurale ale junghiului toracic sunt afecțiunile care afectează pleura, membrana care înconjoară plămânii. Pleurita, empiemul pleural și pneumotoracele sunt cele mai importante cauze.

Cauzele pleuropulmonare ale junghiului toracic sunt afecțiunile care afectează atât plămânii, cât și pleura. Pneumonia, abcesul pulmonar, embolia pulmonară și cancerul pulmonar pot provoca junghiul toracic.

Digitopresiunea toracică este o metodă de examinare a pieptului prin apăsarea cu degetele pentru a identifica zonele dureroase. Această metodă este utilă pentru a diferenția durerile parietale de cele profunde.

Examenul obiectiv general pentru o boală respiratorie include inspecția, palparea, percuția și auscultația toracelui. Aceste metode de examinare permit o evaluare detaliată a funcției pulmonare.

Inspecția căilor respiratorii superioare implică observarea nasului, gurii, faringelui și laringelui pentru a identifica eventuale anomalii. Această metodă este utilă pentru a depista semne de obstrucție respiratorie sau infecție.

Timpanismul este o sonoritate exagerată, ca de toba, la percuția toracelui, indicând o cavitate plină cu aer în interiorul plămânului.

Timpanismul apare în cazul unor cavități intratoracice, caverne, pneumotorace. Cavitățile pot fi cauzate de TBC pulmonar, abcese pulmonare, chisturi hidatice, neoplasme sau abcese.

Timpanismul apare doar în cazul cavernelor situate superficial (sub 7 cm) cu dimensiuni de cel puţin 4 cm.

Timpanismul metalic apare în cazul unei cavități peste 6 cm cu pereți regulați, de exemplu pneumotorace.

Timpanismul alternant Wintrich se caracterizează prin tonalitate joasă la deschiderea gurii şi înaltă la închiderea acesteia.

Fenomenul Friedreich se caracterizează prin variația timbrului timpanismului între inspirația profundă și expirație.

Matitatea la percuție indică un spațiu solid, cum ar fi o colecție pleurală sau o pneumonie lobară.

Auscultația toracică presupune ascultatea sunetelor din interiorul plămânilor cu ajutorul stetoscopului.

O tehnică medicală care implică baterea ușoară a pieptului, folosită pentru a asculta sunetele produse de plămâni și pentru a evalua sănătatea lor.

Sunetul normal prezent în plămâni la percuție, care variază în funcție de anumiți factori.

Sunetul asurzitor care se obține la percuția organelor dense, cum ar fi ficatul, inima sau o zonă a plămânilor afectată de o boală.

Sunetul sonor, caracteristic plămânului în stare sănătoasă.

Sunetul care apare la percuția zonei din jurul stomacului, care este umplută cu aer.

O zonă de îngroșare a toracelui, cauzată de obezitate, edem sau alte afecțiuni, care produce un sunet amorțit la percuție.

O colecție de lichid în spațiul dintre plămâni și piept, care poate afecta respirația și produce un sunet amorțit la percuție.

Afecțiuni care afectează plămânii, cum ar fi pneumonia sau tuberculoza, care pot provoca matitate sau submatitate la percuție.

Dilatarea segmentară a conductelor bronșice, caracterizată prin expectorație abundentă. Plămânul capătă un aspect de burete cu cavități cilindrice, sacciforme, chistiforme.

O clasificare a astmului bronșic, caracterizată prin reacții alergice la anumite antigene specifice.

O clasificare a astmului bronșic, caracterizată prin bronhospasmul care apare de obicei după o bronşită acută cu anumiţi germeni, mai frecvent virusuri.

Probele funcționale respiratorii pot arăta disfuncție ventilatorie de tip obstructiv sau mixt.

Examenul ECG arată prezența undei P pulmonare și/sau hipertrofie ventriculară dreaptă, confirmate de ecocardiografie.

Radiografia arată hipertransparență pulmonară, caracteristică pentru emfizemul pulmonar.

Un indiciu important în evoluția bolii. Este abundentă (300-500 ml/24h), apare dimineața și poate fi mucopurulentă sau purulentă.

Recoltarea și analiza sputei pentru identificarea germenilor cauzatori.