Electrocardiograma (ECG)

Electrocardiograma (ECG)

• ECG este o înregistrare grafică a potențialelor electrice generate de inimă.
• Variațiile potențialelor electrice sunt înregistrate prin electrozi amplasați pe suprafața corpului.
• ECG reflectă doar activitatea electrică a inimii, nu și cea mecanică.

Geneza ECG

• Celulele miocardice au o membrană polarizată, cu o diferență de potențial electric între interior și exterior.
• În repaus, interiorul membranei este mai electronegativ decât exteriorul, această diferență fiind potențialul de repaus.
• Depolarizarea este schimbarea potențialului de membrană spre o valoare mai pozitivă (mai puțin negativă).
• Repolarizarea este o modificare a potențialului care readuce valoarea acestuia spre potențialul de repaus.

Activarea celulelor miocardice

• Celulele miocardice sunt activate de un stimul electric.
• În condiții normale, activarea se propagă de la o celulă la alta, acoperind întreaga inimă.
• O celulă miocardică în curs de depolarizare sau repolarizare se comportă ca un dipol electric, generând un vector elementar.
• Suma tuturor vectorilor elementari într-un anumit moment formează vectorul instantaneu, care descrie activitatea electrică a inimii.

Propagarea impulsului în inimă

• Inima se contractă în mod normal prin impulsuri electrice generate de celule specializate, formând sistemul excito-conductor.
• Pacemakerul natural al inimii este nodul sinoatrial, situat în atriul drept, care se descarcă cu o frecvență mai mare.
• Unda de depolarizare se propagă rapid prin atrii, apoi prin nodul atrioventricular (întârziere), fasciculul His, ramurile Tawara și sistemul Purkinje, activând ventriculele aproape sincron.

Derivațiile electrocardiografice

• Electrocardiograful folosește electrozi amplasați pe suprafața corpului pentru a înregistra potențialul electric.
• Relația dintre punctele electrozilor definește derivația, există diverse sisteme de derivații.

Fibrilația atrială

• Atriile nu se contractă sincron, generând o rată combinată de peste 400 de impulsuri pe minut.
• Pe ECG nu se înregistrează unde P, ci unde "f" mici, neregulate, suprapuse peste linia de bază.
• Nodul AV este bombardat cu impulsuri, dar doar unele trec, ducând la neregularitatea ACTIVĂRII ventriculare (aritmie absolută).
• Complexe QRS sunt înguste, de aspect normal, dar ritmul ventricular este neregulat (110-180 bpm).

Semne de tulburare de circulație coronariană

• Tulburările vaselor coronariene afectează frecvent doar o parte a miocardului, manifestându-se în anumite derivații ECG.
• Ischemia apare în stenoză coronariană, când nevoia de oxigen a miocardului nu este acoperită.
• Pe ECG, ischemia se traduce prin modificarea undei T (negativă sau înaltă și simetrică), corespunzând clinic anginei pectorale.
• Leziunea acută (infarct miocardic) se produce în cazul ocluziei coronariene, cu distrugere a celulelor miocardice din zona afectată.
• ECG prezintă supradenivelarea segmentului ST.
• Necroza miocardică se observă prin apariția unei unde Q patologice (adâncă, largă, >40ms).
• Modificarea segmentului ST și a undei T se remit în timp, dar unda Q patologică persistă, indicând sechelu.

Înregistrarea ECG

• Electrocardiograful este aparatul format din:
  • Sistemul de preluare a semnalului, cu electrozi, cabluri și un bloc de intrare care conține rezistențe pentru derivațiile unipolare.
  • Sistem de amplificare și filtrare a semnalului, cu rol de a limita artefactele.
  • Sistem de afișare a semnalului pe hârtie milimetrică sau monitor.
• În timpul înregistrării, pacientul este așezat în decubit dorsal, într-o cameră cu temperatura de confort.
• Electrozii sunt fixați stabil, cu o bandă elastică sau electrozi autoadezivi, în puncte standardizate.
• Se folosește gel conductor când este necesar.
• Pe traseu se marchează datele pacientului și data înregistrării.

Artefacte de înregistrare

• Tehnica corectă este esențială pentru o înregistrare corectă.
• Amplasarea incorectă a electrozilor modifică undele în anumite derivații, făcând interpretarea incompletă.
• Distanțe inegale ale electrozilor de trunchi modifică forma și amplitudinea undelor.
• Contactul electric slab între electrod și piele generează unde neregulate, mici, în derivațiile respective.
• Fixarea necorespunzătoare duce la un contact intermitent, generând unde mari, neregulate, suprapuse peste traseu.
• Lipsa contactului produce o linie izolelectrică pe una sau mai multe derivații.
• Mișcarea pacientului (respirație, mișcare a membrelor) generează unde de joasă frecvență (deplasarea liniei de bază) sau unde de frecvență mai mare (suprapuse peste traseu).
• Se recomandă poziția confortabilă în decubit dorsal, evitarea vorbirii și a respirațiilor ample, asigurarea confortului termic.
• Dacă artefactele persistă, se poate modifica setările filtrelor.
• Interferențele electrice din alte aparate pot genera unde de frecvență mare pe traseul ECG.