Economia - Micro și Macroeconomie

Studierea comportamentului individual al agenților economici (cum ar fi gospodăriile, firmele și industriile) și relațiile dintre ei, în sfera producției, schimbului, distribuției și consumului de bunuri și servicii.

Studierea comportamentului și evoluției unor sectoare întregi ale economiei, cauzele și consecințele unor fenomene economice la nivel național (cum ar fi șomajul, inflația, dezvoltarea ciclică etc.), precum și relațiile dintre ele.

Studierea economiei la nivel global, analizând relațiile economice dintre țări.

O abordare a economiei care încearcă să înțeleagă comportamentul economic și modul de funcționare a sistemului economic, fără a emite judecăți de valoare.

O abordare a economiei care analizează rezultatele comportamentului economic, le evaluează ca fiind bune sau rele și poate prescrie anumite moduri de acțiune.

Principii, legi și reguli care guvernează activitatea economică.

Abordarea științifică a economiei care utilizează instrumente și tehnici pentru a analiza și explica fenomenele economice.

Factorii care afectează costul unei munci necalificate.

Este un sistem complex unde indivizii, activitățile și firmele sunt coordonate prin piețe și prețuri.

Locul unde se întâlnesc cumpărătorii și vânzătorii pentru a stabili prețul și cantitatea unui bun sau serviciu.

Reprezintă un barometru sensibil al economiei, coordonând deciziile producătorilor și consumatorilor prin fluctuații.

Sistemul economic și social în care indivizii dețin mijloacele de producție și urmăresc maximizarea profitului, alocarea resurselor fiind determinată de piață.

Un sistem economic unde alocarea resurselor este determinată exclusiv de cerere și ofertă care interacționează pe piețe libere.

Consideră că în secolul XXI resursa economică de bază este cunoașterea, nu capitalul, și prin urmare, capitalismul clasic nu mai este relevant.

Principiul fundamental al economiei de piață, conform căruia prețurile mari descurajează consumul și încurajează producția.

Sistemul economic în care resursele sunt alocate prin obiceiuri, tradiții și legături sociale.

Relația inversă dintre prețul unui bun și cantitatea cerută din acel bun, ținând cont de toate celelalte factori constanți.

Cantitatea unui bun pe care consumatorii sunt dispuși să o cumpere la un anumit preț.

Schimbarea cantității cerute ca urmare a schimbării prețului, ținând cont de toate celelalte factori constanți.

Atunci când prețul unui bun crește, consumatorii pot alege să cumpere o cantitate mai mică din acel bun, optând pentru bunuri substituibile mai ieftine.

O creștere a prețului reduce puterea de cumpărare, determinând consumatorii să cumpere mai puțin din acel bun.

Reprezentarea grafică a relației dintre prețul unui bun și cantitatea cerută la fiecare preț, ținând cont de toate celelalte factori constanți.

Un termen care indică faptul că toate celelalte variabile, cu excepția celei analizate, sunt menținute constante.

Variabilele care afectează cererea unui bun, altele decât prețul bunului respectiv.

Capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Se măsoară prin intensitatea nevoii pe care o satisface.

Totalitatea satisfacției pe care o primește un consumator din consumul unui bun.

Cantitatea suplimentară de satisfacție pe care o primește un consumator din consumul unei unități suplimentare dintr-un bun.

Legea care spune că utilitatea marginală a unui bun descrește pe măsură ce se consumă mai mult din acel bun.

Punctul în care un consumator a alocat întregul său buget pentru a obține cea mai mare satisfacție posibilă, luând în considerare prețurile și veniturile sale.

O colecție de combinații de bunuri pe care un consumator le poate cumpăra, având în vedere prețurile și bugetul său.

Curbele care reprezintă toate combinațiile de bunuri care oferă un nivel egal de satisfacție pentru un consumator.

Rata la care un consumator este dispus să renunțe la un bun pentru a primi o unitate suplimentară din alt bun, menținând nivelul de satisfacție constant.

Bunuri pentru care cererea scade atunci când veniturile cresc, consumatorii optând pentru alte produse de înlocuire.

Aceste bunuri sunt înlocuite cu altele atunci când prețul lor crește, consumatorii optând pentru alternative mai accesibile

Bunuri care se consumă împreună, astfel încât creșterea prețului unui bun duce la reducerea cererii pentru celălalt.

Creșterea numărului de locuitori dintr-o zonă duce la o creștere a cererii pentru un anumit produs.

Publicitatea poate influența direct cererea pentru un produs, determinând consumatorii să cumpere mai mult sau să accepte un preț mai ridicat.

Așteptările consumatorilor despre evoluția prețurilor sau a disponibilității unui produs pot influența cererea.

Modificarea structurii populației poate afecta cererea pentru anumite bunuri și servicii.

Creșterea prețului unui bun determină consumatorii să căute alternative mai ieftine, crescând astfel cererea pentru bunurile substituibile.

Subvențiile bugetare acordate producătorilor pot conduce la o creștere a ofertei pe piață. Aceasta se datorează faptului că la un preț dat, producătorii sunt stimulați să ofere o cantitate mai mare datorită subvenției suplimentare sau aceiași cantitate poate fi oferită la un preț mai mic, diferența fiind acoperită de subvenție.

Așteptările cu privire la viitoarele evoluții ale prețului pot influența decizia producătorilor de a oferi bunuri în prezent. Dacă se anticipează creșterea prețului în viitor, producătorii pot alege să reducă oferta în prezent, pentru a beneficia de un preț mai ridicat în viitor. Dimpotrivă, dacă se anticipează scăderea prețului în viitor, producătorii pot alege să crească oferta în prezent pentru a beneficia de un preț mai ridicat înainte de scădere.

Condițiile socio-politice și naturale pot influența oferta unui bun. Un cadru social-politic stabil și favorabil creează un mediu propice pentru producție, stimulând oferta. De asemenea, condițiile naturale optimă pot conduce la o creștere a ofertei. În schimb, un cadru socio-politic instabil sau condiții naturale nefavorabile pot afecta oferta, reducând-o.

Prețul bunului are un rol important în determinarea ofertei. O creștere a prețului stimulă producătorii să ofere o cantitate mai mare, iar o scădere a prețului îi determină să ofere o cantitate mai mică. Aceasta se reflectă prin mișcarea de-a lungul curbei ofertei.

Toți factorii care influențează oferta, cu excepția prețului bunului, se numesc factori non-preț. Acești factori pot deplasa întreaga curbă a ofertei, iar schimbările în acești factori pot influența oferta la toate nivelurile de preț.

Funcția ofertei descrie relația dintre cantitatea oferită dintr-un bun (Q) și prețul bunului (P), ținând cont de toți ceilalți factori care influențează oferta. Această funcție permite să se prevadă cât va fi oferit dintr-un bun la diferite prețuri și sub influența altor factori.

Paradoxul King se referă la comportamentul producătorilor agricoli mici și mijlocii care se confruntă cu scăderi ale prețurilor la produsele agricole. Deși scăderea prețului ar trebui să determine o reducere a ofertei, paradoxul se manifestă printr-o creștere a ofertei, datorită nevoii producătorilor de a recupera sumele necesare rambursării creditelor contractate.