Economia de piață - Quiz de evaluare

Interacţiuni economice între un cumpărător şi un vânzător cu scopul maximizării utilităţii şi profitului.

Bun economic destinat vânzării-cumpărării pentru satisfacerea nevoilor.

Bunuri care se vând pe piaţă, exclusiv destinate schimbului economic.

Bunuri a căror preţ este influenţat de condiţii externe, precum măsuri sociale.

Bunuri oferite consumatorilor gratuit, costurile fiind suportate de comunitate.

Schimbul de bunuri mediata de monedă, în contrast cu trocul direct.

Formă superioară de organizare economică bazată pe schimbul liber de bunuri.

Modul în care se determină ce, cât, cum şi pentru cine se produce bunuri.

Studiul modului în care resursele sunt alocate și utilizate.

Persoana care cumpără și utilizează bunuri și servicii.

Satisfacția pe care o obține consumatorul din utilizarea unui bun sau serviciu.

Situația în care un consumator își maximizează satisfacția cu resursele disponibile.

Entitatea care produce bunuri și servicii pentru consum.

Totalul cheltuielilor necesare pentru a produce un bun sau serviciu.

Cantitatea de bunuri și servicii pe care consumatorii sunt dispuși să o cumpere la un anumit preț.

Cantitatea de bunuri și servicii pe care producătorii sunt dispuși să o vândă la un anumit preț.

Satisfacția obținută din consumul unei unități dintr-un bun X.

Satisfacția totală resimțită după consumul unui număr de unități dintr-un bun.

Satisfacția obținută din consumul ultimei unități dintr-un bun.

Prin consumul unor cantități mai mari dintr-un bun, utilitatea marginală scade.

Consumator care își maximizează satisfacția prin cheltuirea eficientă a venitului.

Raportul dintre utilitate și venitul cheltuit pentru maximizarea satisfacției.

Alegerea bunurilor pe care consumatorul le consideră mai valoroase.

Deciziile făcute de consumator în funcție de preferințe și venit.

Resursele de bază în producție: munca și natura.

Factor derivat tradițional, reprezentând resurse financiare.

Factori netradiționali care influențează performanțele firmei, ca abilitatea antreprenorială și tehnologiile.

Resurse vizibile, cuantificabile, de tipul muncii și naturii.

Resurse invizibile, cum ar fi informația și tehnologiile.

Clasificarea resurselor în funcție de disponibilitate și consum.

Relația prin care factorii de producție clasici și neo-factori se influențează reciproc.

Descrie relaţia dintre intrările de factori de producţie şi ieşirile din producţie.

Q = F(a, b, c, ...) unde Q este producţia, iar a, b, c sunt factorii de producţie.

Resursele utilizate în producţie, cum ar fi muncă (L) şi capital (K).

Grafice care ilustrează combinaţiile factorilor de producţie pentru o producţie constantă.

Cantitatea suplimentară dintr-un factor necesară pentru a compensa pierderea unui alt factor.

Orientarea spre maximizarea efectelor cu minimum de resurse.

Raportul dintre cantitatea de bogăţie produsă şi resursele utilizate.

Rodnicia factorilor utilizaţi în procesul de producţie.

Suma costurilor fixe medii și variabile medii, raportul dintre costul total și producția obținută.

Sporul de cheltuieli totale pentru obținerea unei unități suplimentare de produs.

Când Cmg < CTm, costul total mediu scade; când Cmg > CTm, acesta crește.

Diferența dintre prețul de vânzare și costul total mediu.

Când prețul este egal cu costul marginal, profitul total este maxim.

Producătorul trebuie să reducă costurile pentru a maximiza profitul.

Volumul de producție de la care producătorul începe să obțină profit.

Forma grafică care arată evoluția costul total mediu în raport cu producție.