Dreptul Insolvenței

Study Notes

Insolvența era cunoscută din vremea dreptului roman sub denumirea de faliment, termen care își trage seva din latinescul fallo, fallere, cu semnificația semantică de a rata, a greși.
În prezența unui debitor insolvabil, se organiza venditio bonorum, care consta în vânzarea colectivă a bunurilor în scopul achitării datoriilor.
Lato sensu, insolvența este o stare a patrimoniului debitorului care indică lipsa disponibilităților bănești pentru plata datoriilor și reprezintă un ansamblu de reguli prin care se instituie măsuri pentru prevenția insolvenței, reorganizarea activității debitorului sau lichidarea bunurilor din averea acestuia.

Scopul procedurii insolvenței este de a identifica și produce resursele financiare necesare plății datoriilor.
Procedura insolvenței are ca scop prevenția insolvenței, reorganizarea activității debitorului și lichidarea bunurilor din averea acestuia.

Debitorul aflat în stare de insolvență actuală sau iminentă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii.
Conform art. 66 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, debitorul aflat în stare de insolvență (actuală) este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvență, potrivit legii.
Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei polițe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuțiilor sale.

De la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.
Orice furnizor de servicii nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau averea acestuia, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv.
Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripție a acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.