Drept Constitutțional și Penal în România

Legea scrisă a consolidat autoritatea puterii centrale, în detrimentul legilor nescrise care ofereau libertate marilor feudali de a-și impune propriile reguli.

Apariția pravilelor religioase a consolidat influența Bisericii Ortodoxe și a puterii domnului.

Pravilele religioase și laice au fost influențate de tradiția bizantină, reflectând o organizare socială similară.

Pravila de la Govara conținea reguli despre moștenire, adopție, căsătorie și infracțiuni sexuale.

Pravilele reglementează aspecte precum căsătoria, divorțul, rudenia, contractele, infracțiunile și pedepsele.

Cartea Românească aabordat diverse instituții de drept, inclusiv proprietate, familia, infracțiuni și procedură.

Îndreptarea Legii a completat Cartea Românească cu informații despre medicină, gramatică, filozofie și economie.

Domniile fanariote au reprezentat o intensificare a dominației otomane, restrângând autonomia Moldovei și Țării Românești.

Împăratul nu mai folosește dreptul divin pentru a conduce, dar în schimb se bazează pe dreptul natural și contractul social, obținând delegarea puterii de la popor pentru a conduce în interesul maselor.

Sistemul juridic începe să preia elemente din sistemele occidentale, cum ar fi Codul francez și austriac, pentru a moderniza legislația.

Procesul de elaborare a codurilor juridice include trei faze: sinteza tradițiilor locale, integrarea concepțiilor moderne și elaborarea de coduri noi.

Pravilinceasca Condică este un document important care reglementează diverse aspecte ale sistemului juridic al vremii.

Pravilinceasca Condică conține 40 de titluri și 220 de articole, reglementând organizarea judiciară, procedura judiciară și numărul minim și maxim de zile de clacă.

Pravilinceasca Condică introduce conceptul de "robia învoielii", înlocuind conceptul de "sila pământului", oferind o mai mare libertate în relația dintre țăran și boier.

Pravilinceasca Condică reglementează aspecte legate de regimul juridic al persoanelor, în funcție de categoria socială din care fac parte.

În ceea ce privește relațiile de familie, Pravilinceasca Condică introduce principiul responsabilității personale, adică soția nu este responsabilă pentru faptele soțului, iar părinții nu sunt responsabili pentru faptele copiilor majori.

Forma scrisă a unor acte, cum ar fi actele de stare civilă, era întocmită și păstrată de către parohiile urbane și rurale.

Codul Calimach, Legiurea Caragea și Regulamentele Organice s-au dovedit insuficiente pentru a reglementa raporturile comerciale.

Traducerea codului comercial francez în Moldova (de către Iascovachi Veisa) și „Condicii de Comerciu” întocmite de Simeon Marcovici, inspirate din codul comercial francez.

„Condica criminalicească” în două volume: unul pentru norme de procedură (1820) și unul pentru norme de drept material penal (1826).

Faptele antisociale care tulburau liniștea și siguranța publică, precum și faptele care dăunează bunurilor private.

„Condica criminalicească” din Țara Românească, apărută în 1851, inspirată din codurile franceze. Acesta prevedea pedepse mai severe pentru țărani decât pentru boieri și păstra reminiscențe din sistemul feudal.

Au fost conturate căile de atac ale soluțiilor pronunțate de instanțe: apelul și revizuirea. S-a afirmat egalitatea în fața legii pentru toate persoanele și s-a consolidat inamovilitatea judecătorilor.

Unirea Moldovei cu Țara Românească s-a realizat prin alegerea dublă a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859. Această unire a demonstrat hotărârea românilor de a-și uni destinul.

O procedură specială, simplificată și accelerată, destinată să combată infracțiunile minore din orașele reședință de județ, cu un accent special pe suprimanrea protestelor și grevelor.

Unificarea sistemului legal al României Mari, procesul de integrare a legislației din provinciile nou unificate cu cea existentă în vechiul regat.

Organ specializat înființat în 1926 pentru a coordona și examina unificarea legislației, cu accent pe armonizarea legislației din domeniul dreptului privat, unde diferențele erau mai pronunțate.

Unificarea imediată prin extinderea legislației existentă în vechiul regat, presupune elaborarea unor noi coduri.

Presupune păstrarea diversității regionale în sistemul legal pana la o codificare unificatoare, care integrează elementele valoroase din fiecare regiune.

Codul penal prusian (1851) și Codul penal francez (1810) au fost sursele de inspirație pentru Codul Penal român, reflectând influența juridică europeană.

Codul Penal era organizat în trei părți: Cartea I pentru pedepse, Cartea a II-a pentru crime și delicte și Cartea a III-a pentru contravenții.

Crimele și delictele erau diferențiate prin sistemul de pedepse. Pedepsele erau criminale, corecționale sau polițienești.

Codul Penal favoriza privilegiile claselor conducătoare, limitând anumite drepturi și libertăți politice.

O lege specială a restricționat drepturile sindicale, punând greva sub incidența infracțiunilor.

Infracțiuni precum trădarea de patrie, spionajul, încălcarea secretului de stat, dezertarea și insubordonarea erau severe sancționate.

Codul de procedură penală, inspirat din sistemul francez, reglementa procesul penal.

Instanțele de judecată erau structurate în diverse niveluri, de la judecătorii de plasă la Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost o lege importantă care a stabilit o structură unitară pentru administrația statului român, asigurând o funcționare uniformă a ministerelor și serviciilor publice.

Această lege a reglementat unitar administrația județeană, prin consilii sub conducerea prefectului. Această lege a contribuit la consolidarea statului național unitar român.

A fost o lege importantă care a contribuit la unificarea legislației privind educația în România, aducând schimbări importante în sistemul de învățământ.

A fost un document important care a codificat dreptul civil în România, constituindu-se dreptul comun din acea perioadă. A fost un pas important către unificarea legislativă.

A fost o lege care a reglementat unitar actele de stare civilă din România, unificând modul în care sunt administrate nașterile, căsătoriile și decesele.

Această lege a fost un pas important în direcția reglementării dreptului muncii în România, aducând modificări importante în relația dintre angajatori și angajați. De exemplu, femeia a obținut dreptul de a încheia un contract de muncă fără consimțământul soțului.

A fost o lege care a permis exproprierea terenurilor pentru cauza de utilitate națională. Această lege a fost extinsă în 1923, prin care conceptul de utilitate publică a fost lărgit, subliniind importanța dezvoltării naționale.

Acest concept a fost introdus în textul legii pentru a permite exproprierea terenurilor pentru cauza de utilitate națională, permițând statului să dezvolte proiecte de interes național.