Distribuția Spațială a Populației Mondiale

Study Notes

Distribuția populației este un subiect fundamental în geografia populației, implicând mai mult decât simpla repartiție geografică și cartografie, ci și analiza relației dintre populație și mediu și schimbările ce apar în timp.
Densitatea populației și discontinuitățile teritoriale sunt aspecte cheie în studiul repartiției geografice a populației.

Distribuția mondială a populației prezintă inegalități spațiale semnificative, rezultate din lungi procese evolutive și influențe diverse.
Aproximativ o treime din suprafața uscatului este locuită.
Asia concentrează aproximativ 60% din populația mondială pe un teritoriu care reprezintă doar 30% din suprafața uscatului.
Africa deține 14% din populația mondială.
America deține 13% din populația mondială.
Europa deține 9% din populația mondială.
Lumea Veche (Europa și Asia) deține împreună aproape trei sferturi din populația mondială.
90% din populația mondială trăieşte în emisfera nordică.
45% din populația mondială trăiește între 20° și 40° latitudine nordică.
30% din populația mondială trăiește între 40° și 60° latitudine nordică..

Harta distribuției spațiale a populației evidențiază discontinuități geografice.
Cele mai puțin populate zone sunt cele reci (arctice și subarctice) și deşertice.
Densitatea populației în zonele aride sau reci este foarte scăzută.
Există anumite teritorii (Australia, Mongolia, Sahara Occidentală, Islanda sau Alaska) cu densități scăzute (1-2 loc./km²).
Zonele cu densitate ridicată (peste 200 loc./km²) se concentrează în majoritate în zonele populate şi dens populate.
În Japonia, Singapore, Macao, densitățile depășesc 4.000 loc./km², până la 30.000 loc./km².

Factorii naturali, mai ales clima, joacă rol important în distribuția populației (influențând, fertilitatea, agricultura).
Zonele cu temperaturi extreme (prea ridicate sau prea scăzute) și/sau cu precipitații foarte reduse sau foarte abundente, afectează densitatea populației.
Relieful accidentat dificultă accesul şi diminuează densitatea populației în comparație cu zonele cu relief plat.

Speranța medie de viață globală este în prezent de 71 de ani.
Există diferențe semnificative între state, variind de la 44 ani în Lesotho până la 87 ani în San Marino.
Țările dezvoltate au în medie o speranță de viață mai mare decât cele subdezvoltate.

Rata mortalității infantile reprezintă numărul de decese la copii sub 1 an împărțit la numărul total de născuți vii în acel an.
Există diferențe semnificative între țări, reflectând nivelul de dezvoltare.
În țările mai puțin dezvoltate, rata mortalității infantile este semnificativ mai ridicată față de țările dezvoltate.

Sporul natural se calculează prin diferența dintre rata natalității și rata mortalității.
Poate fi pozitiv, negativ sau zero, influențând rata de creştere a unei populații.
Se observă mari variații la nivel global, cu unele țări înregistrând un spor natural pozitiv (ceea ce denotă o creştere a populației), și altele negativ.